Romanul din 1927 al Marthei Bibescu, Catherine-Paris, pe care Poliromul îl publică pentru a doua oară în românește, în traducerea Magdei Răduță (prima versiune, semnată de Maria Brăescu și Gheorghe Lăzărescu, apărea în 1996 la Albatros) miroase a vise mari și a amărăciune de femeie. Destule sunt îndrăgostitele de niște[mai mult...]
All posts by Simona Vasilache
Cam așa s-ar putea traduce titlul cărții Michelei Murcia, Accabadora, recent apărută la Humanitas, în versiunea românească a Gabrielei Lungu. Romanul, mai curând un poem în proză, scris într-o a treia limbă, sarda, nici latina de demult, nici italiana zilelor noastre, vorbește despre o a treia cale. Negată, deopotrivă, dar[mai mult...]
Undeva în Arizona, cândva demult, Kokopelli era un spirit liber, despre care se credea că aduce fertilitatea și primăvara. Se spune că, atunci când băștinașii au început să-l venereze ca pe un zeu, Kokopelli i-a pedepsit, și neamul lor a dispărut. Schimbând ce e de schimbat, legenda deșertului dintre Mexic[mai mult...]
Zen și arta reparării motocicletei, de Robert M. Pirsig (Biblioteca Polirom, 2013, traducere din engleză de Bogdan Perdivară) are, la prima vedere, toate ingredientele unei cărți de vacanță. Tatăl și fiul, însoțiți, o vreme, de o familie de prieteni (destul de ursuzi, între noi fie vorba) străbat America pe motociclete.[mai mult...]
Romanul lui Kathryn Wagner, Dansatoarea lui Degas (Humanitas Fiction, 2013, traducere de Adriana-Carmen Racoviță) e un caleidoscop care compune, din unghiuri diferite, același model: ambiție, singurătate, mizerie. Alexandrie trăiește la ferma părinților ei, undeva în sudul Franței și, deși trece drept urâțică, e văzută ca șansa lor de-a se căpătui,[mai mult...]
Felix K. (personajul narator al lui Jan Koneffke din Cele șapte vieți ale lui Felix K., Humanitas, 2013, traducere de Ana Popa, postfață de Ioana Pârvulescu) e-un ghem de contradicții. Neamț din Pomerania, o zonă de identități mișcătoare, emigrează în secret, când țara lui ordonată și previzibilă pare să fi[mai mult...]
Cu toată frumusețea hexametrilor ei, Iliada e, în esență, o poveste despre dezordine („Cântă, zeiță, mânia…). Odă la o urnă grecească, a lui Keats, vorbește despre „zei și oameni dimpreună”, așa cum li s-a amestecat cenușa în cea mai celebră, poate, legendă a Antichității, însă o face dinspre moarte, nu[mai mult...]
Fiecare femeie, de la un nivel încolo, face alegerile Matildei, e pusă în locul ei.
În balet, dansul nobil este pentru grații, dansul grotesc, pentru bufoni. Lor, exclușilor care țin să apară, totuși, în program, le dedică Huxley Antic Hay, recent apărut la Polirom în traducerea Mihaelei Negrilă. Suntem în Anglia, imediat după primul război mondial, într-o societate bezmetică, împărțită între antreprenori care cred că[mai mult...]
Portretele, cinci la număr, din Zăpezile de altădată, cartea de amintiri selective a lui Gregor von Rezzori (Humanitas, 2012, traducere din germană de Sanda Munteanu), sunt pe cât de adânc săpate în memorie, de unde le scoate după jumătate de veac și mai bine, pe atât de nefixate. Trebuie spus[mai mult...]
