Citind printre rânduri

Recenzie: Operațiunea Sweet Tooth, de Ian McEwan

Polirom, 2014

Traducere din limba engleză și note de Dan Croitoru

“Într-o poveste, nu vrei o stratagemă literară de dragul stratagemei. Dacă e neapărat să fie una, atunci trebuie să servească interesului uman”.

Ian McEwan

După primele pagini din Operațiunea Sweet Tooth, bănuiam că am prins ideea: Ian McEwan, creînd prin intermediul personajului său – o tânără de 20 și un pic de ani, inteligentă dar naivă, atrăgătoare și cu vederi conservatoare (deci, cu convingeri pe care autorul nu le împărtășește). Mai mult și mai complicat de-atât, intrând în pielea eroinei sale la 40 de ani-distanță de acea tinerețe și forțând-o să-și reamintească povestea. <Ăsta, da, exercițiu literar!>, îmi spuneam. Câteva capitole mai încolo, mă alegeam cu impresia unei note false și cu întrebarea: ce e în neregulă? Dar am fost păcălită și de scriitori mai puțin talentați.

Cel mai recent roman al lui Ian McEwan începe cu promisiunea unei povești de spionaj. Aflăm finalul istoriei încă din prima pagină și plecăm în descoperirea detaliilor. Pare simplu, însă lectura nu e ce se anunță.

Ne aflăm în Londra, la începutul anilor ‘70 – o perioadă caracterizată de grave turbulențe politice și sociale, atentate, o criză energetică și numeroase stări de urgență. Serena Frome este o cititoare avidă, care, în ciuda dorinței sale de a studia literatură, termină (târâș-grăpiș) matematica la Cambridge și este racolată de serviciul de securitate internă MI5. Într-o perioadă în care femeile ocupă doar poziții funcționărești în serviciile de securitate britanice, Serena are parte și de o însărcinare de teren, pe frontul cultural: aceea de a convinge un tânăr și promițător scriitor cu vederi pro-occidentale să accepte o bursă de creație (în ascuns, o finanțare MI5), fără vreo constrângere în privința scrisului ori a opiniilor. O misiune care astăzi sună nu doar inofensiv, ci și ridicol, de vreme ce poate fi dusă la îndeplinire legal și la vedere, dar care se înscrie în modul de lucru al serviciilor de informații vestice din perioada Războiului Rece.

Operațiunea Sweet Tooth nu este o carte de spionaj, ci una despre practicile spionajului în lumea culturala verstică – despre încrengăturile birocratice și logicile absurde ale serviciilor secrete ale perioadei. Mai departe, este o poveste de dragoste și o odă închinată scrisului și cititului: de la actul de a crea, la modul în care citești un autor ori la relația pe care o ai cu scriitura unui om pe care îl cunoști.

Aproape orice analiză a textului ar divulga prea mult din poveste. Dar acțiunea e în siguranță dacă spunem că – admirator al lui John le Carré (David Cornwell) – McEwan alege să se se joace de-a spionajul atunci când scrie: ascunde informații, oferă câteva piste false, plantează dovezi și amestecă elemente autobiografice cu ficțiune. Tânărul scriitor din Sweet Tooth îi seamănă destul de mult, îi împrumută câteva teme din povestirile de tinerețe, predă la facultatea la care a învățat McEwan, iar cunoscuți din viața reală (prietenul său, scriitorul Martin Amis, mentorul Ian Hamilton sau primul său editor, Tom Maschler) au apariții cameo în paginile cărții. Asemănări cu realitatea există, dar nu sunt foarte multe, insistă McEwan, adăugând: “e o biografie distorsionată: de exemplu, nicio femeie frumoasă nu mi-a trecut pragul, oferindu-mi o importantă sumă de bani”.

Ian McEwan recunoaște că pentru Sweet Tooth nu s-a documentat la fel de mult ca pentru celelalte romane ale sale – doar cât să-și împrospăteze memoria și să înțeleagă modul de lucru al serviciilor secrete. Ocazie cu care dezvăluie pentru New Yorker că a aplicat, chiar, pe site-ul MI5 (serviciul secret face astăzi și recrutări online). Și-a folosit propriul nume – fără să-și dea vârsta – și a avut de analizat câteva texte destul de tehnice – cum ar fi unul despre tiparul de zbor al gâștelor din Canada. Au urmat mai multe întrebări a căror “bătaie” nu a înțeles-o și, deîndată ce a apăsat butonul pentru trimiterea aplicației sale, răspunsul: fusese respins.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.