Cosmin Perța | „Noile generații sunt mult mai conștiente de faptul că lumea actuală nu este una dihotomică”

La finalul anului 2022, în colecția Junior a editurii Polirom, apărea Anisia și manuscrisul mistic de Cosmin Perța, după ce în 2021 fusese publicat volumul Anisia și uneltele fermecate.  În acest volum recent, cititorii se întorc la personaje cunoscute și la aventuri nemaipomenite și insolite, care le stârnesc noi curiozități și îi poartă în universuri misterioase. Autorul vă dezvăluie mai multe în acest interviu.

Volumul se deschide cu una dintre cele mai percutante idei, pe care un personaj memorabil al acestei cărți o împărtășește cu cititorii: „existența este ciclică”. Ai învățat și descoperit lucruri despre tine scriind acest nou volum? Alte nuanțe de gri?

Da, bineînțeles că am învățat. În primul rând încercând să gândesc ca un adolescent, urmărindu-mi propriii copii, dar și accesând memoria propriilor gânduri și decizii din copilărie și adolescență. E un proces de autoanaliză care poate lămuri multe aspecte identitare și poate aduce mai mult sens sau coerență existenței. Cât despre nuanțele de gri, cred că noile generații sunt mult mai conștiente de faptul că lumea actuală nu este una dihotomică, că binele și răul sunt doar niște poli imaginari, către care tinzi, conștient sau inconștient, dar realitatea este un melanj de bine și rău, cu accente și note dintre cele mai variate, nimeni nu este absolut bun sau rău, ceea ce contează este motivația și capacitatea de a depăși propriul ego, de a ieși din bucla preocupării pentru sine. Când energia unei persoane se îndreptă către așteptările și nevoile celorlalți, în loc de propriile dorințe și nevoi, atunci apare magia.

Micii cititori sunt provocați să facă față și unor lumi posibile în care este destul de greu să supraviețuiești. De asemenea, sunt obișnuiți treptat cu ideea de acțiune: „lumea nu poate fi salvată doar din spatele rafturilor de cărți din bibliotecă”.

Cred că este una dintre ideile de bază ale societății actuale. Cu cât se dezvoltă tehnologia, cu atât mai pasivă tinde să devină ființa umană. Laptopul, internetul, inteligența artificială și gadgeturile pot face aproape orice pentru noi sau în locul nostru. Dar nu pot schimba lumea, nu pot denunța agresiunea, nu pot corecta nedreptatea, nu pot stăvili ura și discriminarea, nu pot stopa corupția, nu pot salva habitatele naturale etc. Lumea poate fi schimbată activ și pozitiv doar prin acțiune, prin luări de poziție, prin ceea ce numim „activism”. Ea se schimbă oricum, e drept, însă într-un mediu pasiv nu se poate schimba decât în folosul unei elite centrate pe sine. Riscul e să ne trezim prea târziu, însă atâta vreme cât există tineri preocupați de libertatea de expresie și acțiune, care au gândire critică, au voce și sunt pregătiți să reziste manipulării sociale, inteligența umană are o șansă.

În acest volum apar multe idei care pot modela semnificativ gândirea micilor cititori. Ți-a fost vreodată teamă că această generație nu e pregătită să asimileze unele informații? Ai petrecut mult timp în mijlocul publicului cititor?

Da, mi-a fost teamă, însă după primul volum și după cel de al doilea am petrecut multe ore în întâlniri cu copiii care au citit cărțile. Sute de copii din medii diferite, orașe diferite, de vârste diferite. Discuțiile cu ei mi-au dat curaj, tocmai pentru că erau foarte preocupați de temele mai grele, mai filosofice, ba chiar cereau mai mult dinspre zona aceasta decât dinspre zona ludică sau imaginativă a unui cadru fantasy. Fantasy mai citiseră, mai văzuseră, dar accentele etice, morale, de conștientizare socială îi provocau. Bineînțeles, totul adaptat unui nivel de înțelegere potrivit vârstei lor. Drept urmare le-am urmat orizontul de așteptare, ba chiar am folosit câteva dintre sugestiile lor recurente.

Scriind și cărți din alte genuri literare, ne poți împărtăși din experiența ta? Ai avut de făcut alte tipuri de alegeri scriind acest volum? Dar pentru acțiuni și personaje?

Da, literatura pentru copii este foarte diferită de literatura „pentru adulți”. Într-un roman e chiar indicat să fii cât mai autentic, să nu cedezi presiunii publicului, să nu scrii „ce se cere” sau ce „se așteaptă”, să ocolești locurile comune și prejudecățile, să ai o construcție flexibilă și personaje cât mai puțin convenționale, dar care sunt, totuși, convingătoare. Într-o carte pentru copii aceste linii sunt dificil de urmat deoarece responsabilitatea autorului este mult mai mare. Un public matur este unul cu discernământ, nu îi înveți lucruri, le propui alternative și le oferi ipoteze, poate să le placă sau nu, însă copiii „învață” din cărțile pe care le citesc, se formează, caută modele. Prin urmare totul trebuie controlat, de la limbaj la obiceiurile și natura personajelor, la context. Însă niciun personaj pur pozitiv nu este credibil, un personaj credibil este unul care are slăbiciunile copiilor, ei trebuie să se recunoască în plusurile și minusurile personajului pentru a se putea atașa de el. Dar care sunt acele „minusuri”? Câtă „negativitate” poți introduce în poveste astfel în cât ea să fie verosimilă, convingătoare și să păstreze un mesaj pozitiv? E dificil. Cu atât mai mult pentru un autor ca mine, care în niciuna dintre cărțile de proză destinate unui public matur nu are vreun happy-end. 

Dacă în viața reală ai avea posibilitatea să-ți creezi un câmp energetic care să te protejeze de ceva, pentru ce ai opta?

Un câmp de protecție împotriva tristeții, a depresiei, a anxietății. 

În Anisia și manuscrisul mistic există situații care impun multă diplomație. Ai fost tentat să creezi și personaje mai reactive? 

Da, am fost tentat, însă în fond sunt un pacifist și un individ rațional, rareori acționez instinctiv. A fi pacifist nu exclude răul, violența, agresiunea, oprimarea, toate fac parte din viață, însă cred că e important să transmitem că violenței nu trebuie să i se răspundă numaidecât cu violență, iraționalului cu irațional etc. Că de multe ori există și alte soluții, iar diplomația este prima care merită încercată. Uneori nu funcționează. Dar cred că e important să o avem în arsenal.

Un atu important poate fi reversibilitatea pe care cititorii o întâlnesc în acest volum, iar personajul principal nu este lăsat să moară. De la magie la energii miraculoase, ne delectăm cu o sumedenie de surprize. Dacă tu ai avea superputeri sau abilități neobișnuite, ce ți-ai dori neapărat?

Când eram mic îmi doream să pot fi invizibil, ca să mă pot ascunde, să mă pot apăra. Când eram adolescent îmi doream să pot zbura. Visam adesea că zbor. Acum mi-aș dori să pot citi gândurile oamenilor sau să pot comunica telepatic sau să pot influența gândurile celorlalți. Oricum, o putere bazată pe minte.

Dintre toate secretele și rețetele de a face fericit un copil, ce ar fi pe lista scurtă?

Provoacă-i curiozitatea.
Creează suspans.
Implică-l și arată-i că vocea lui contează.
Ajută-l să ia decizii dificile de care să fie mândru.
Oferă-i satisfacție.
Întărește-i încrederea în ceilalți și în umanitate în general.

Interviu realizat de Andra Rotaru

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.