Cum muzica clasică poate spune ceva despre democrație

În fiecare joi, aici găsiți poveștile artiștilor invitați în ediția 2013 a Festivalului Internațional George Enescu: amănunte din culise și partea umană a vedetelor muzicii clasice din întreaga lume. Festivalul George Enescu se desfășoară între 1 și 28 septembrie și este cel mai important eveniment cultural internațional organizat de România, reunind peste 150 de evenimente și cei mai cunoscuți muzicieni. Cărturești a creat un raft special dedicat artiștilor invitați la festival în ediția aceasta. Îl găsiți în librăria Verona și online, aici.

Cum muzica clasică poate spune ceva despre democrație

Ana-Maria Onisei

Foto: http://fazilsay.com

Sală era întunecată, cu umbre roșiatice. S-a așezat la pian. Părul îi strălucea în onduleuri – buza de jos ușor aplecată, la fel ca trupul, într-o expresie care avea ceva din stinghereala Cocoșatului de la Notre-Dame și detașarea unui zeu. Când au început să se-audă primele acorduri din Tablourile lui Mussorsky, camera s-a mutat pe publicul din sală. Oamenii stăteau nemișcați. Și, în penumbra inundată de sunetele lui grave, cu o patină jazzy, deja puteai simți energia, emoția.

 ***

Scena e de la unul dintre recitalurile pianistului și compozitorului turc Fazil Say, difuzate de Mezzo lunile trecute. În vârstă de 43 de ani, Say e unul dintre cei mai aclamați artiști ai Turciei. E celebru pentru compozițiile sale, care înglobează elemente specifice culturii turcești, dar și fiindcă iubește la fel de mult și jazz-ul și muzica clasică. De altfel, interpretările sale la pian au o tușă provocatoare, incandescentă, de improvizație chiar și când e vorba despre lucrările unor compozitori romantici. Românilor le e cunoscut și datorită colaborării cu violonista originară din Republica Moldova, Patricia Kopatcinskaia.

Fazil Say a făcut înconjurul lumii anul acesta cu un scandal legat mai degrabă de drepturile libertății de exprimare. Un scandal care, însă, spune multe despre felul în care muzica poate conecta Islamul și Occidentul.

„Cred că a venit vremea să mă mut în Japonia. Când am spus că sunt ateu, toată lumea m-a insultat, iar autoritățile judiciare au iscodit tot ce scrisesem pe Twitter. Sunt, probabil, prima persoană din lume care să facă obiectul unei anchete judiciare pentru că a spus că e ateu”, declara Fazil Say în luna aprilie după ce fusese acuzat de blasfemie pentru niște statusuri postate pe contul său de Twitter. Parte, în țara sa, a unui proces care s-ar fi putut lăsa cu închisoare, Fazil Say a devenit un exponent al libertății de exprimare în Occident, ziare și televiziuni mari, de la BBC, la The Telegraph relatând pe larg despre absurdul situației.

Într-unul dintre statusurile de pe Twitter, Fazil Say ironiza o chemare la rugăciune: „Ce este cu graba asta? Vă aşteaptă o amantă sau un raki pe masă?“

***

Cum încă n-a fost condamnat, îl veți putea asculta pe viu în ediția 2013 a Festivalului George Enescu, pe 18 septembrie, de la ora 17.00, la Ateneul Român. Ca să se protejeze, nu acordă interviuri. Dar faptul că va fi la București, după tot parcursul ăsta și că puteți fi unu la unu cu el în sala de concerte, spune ceva despre puterea libertății (care nu prea mai poate fi îngrădită în ziua de azi).

Comandă aici albumul Black Earth (CD+DVD), de Fazil Say.

Ana-Maria Onisei a lucrat ca jurnalist în redacția ziarului Adevărul, unde a inițiat o serie de interviuri cu personalități culturale internaționale: Amos Oz, Pascal Bruckner, Irvine Welsh, Éric-Emmanuel Schmitt, Will Self, Jonathan Coe, James Meek, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Jose Luis Peixoto, Mischa Maisky, Hélène Grimaud, Angela Gheorghiu. Semnează în continuare articole în Adevărul, revista Esquire  sau Dilema veche. Din luna martie face parte din echipa Oanei Marinescu, la firma de comunicare OMA Vision care se ocupă de strategia de PR pentru Festivalul George Enescu. 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.