Hawking și veșnica uimire

În mod natural, copiii sunt atrași de știință dacă se îndeplinesc câteva condiții: să fie spusă cât mai pe înțelesul lor, să vadă reprezentări, să facă experimente, să fie lăsați să-și imagineze. În completă distonanță cu aceste reguli, școala tradițională reușește să-i îndepărteze de plăcerile descoperirilor – un fenomen, pe cât de ciudat, pe atât de răspândit.

Lucy Hawking este fiica celebrului fizician și cosmolog Stephen Hawking. De mică a fost interesată mai mult de partea umanistă a lumii, așa încât azi este cunoscută în Marea Britanie drept jurnalistă și autoare de succes. De la știință i-au rămas dragostea pentru descoperiri, amintirea frumoasă a unor vacanțe petrecute la diversele conferințe știintifice din lume și cea – nu la fel de ușoară – a traiului alături de un părinte-geniu cu nevoi speciale. Ani mai târziu, o idee inspirată i-a permis să înlăture bariere și să lucreze împreună cu tatăl său (și cu un alt fizician-scriitor, Christophe Galfard) la proiectul unei serii de cărți pentru copii. Primul pas a fost volumul George și cheia secretă a Universului.

Deși părinții i-au interzis, George se strecoară în casa părăsită din vecini, unde descoperă – de fapt – lume nouă: acolo tocmai s-a mutat Annie, o fetiță de vârsta lui. Și, în timp ce părinții lui George nu au încredere în tehnologia modernă, tatăl lui Annie, Eric, este un distrat om de știință care are cel mai puternic (și secret) computer din lume, pe Cosmos. Acesta reușește să deschidă pentru exploratori porți spre spațiul cosmic. Va urma o poveste cu peripeții în galaxie, planete, exoplanete, comete și găuri negre, cercetători malefici și cercetători buni, o împăcare între ecologie și știință, bătăuși, concursuri științifice, brioșe cu broccoli, furturi și un porc de dimensiuni impresionante. Nu neapărat în ordinea asta.

Cartea este scoasă în condiții grafice deosebite, iar povestea – spusă pe înțelesul celor mici – e completată de pagini cu date tehnice și cu fotografii viu colorate din arhiva NASA. Informațiile astfel structurate aduc avantaje clare: acțiunea conține știința ce poate fi povestită și nu este întreruptă de datele “mai grele”, cei interesați de mai mult (în funcție de vârstă) găsesc mai mult, dar – în același timp – fotografiile îi captivează chiar și pe cei mici.

Lucy Hawking a gândit George și cheia secretă a Universului ca fiind bună de citit începând de la 8-9 ani, cât avea fiul său pe când ea scria cartea. Spune că a avut surpriza să descopere că a prins și la copii mai mici. Cât despre cei mai mari, paginile de “facts & figures” se adresează în special lor.

Copiii – s-a dovedit – iubesc imediat cartea, sunt fascinați de poveste și o citesc (sau așteaptă să le fie citită) cu mult drag. Mai greu este cu adulții, de la care seria George a primit critici încă de la primul volum. Ce i se reproșează? Inadvertențe care nu au nicio legătură cu domeniul imaginației, tonul superior al adultului cunoscător dar și câteva informații științifice false. “Cum să înțeleagă copiii ce e științific și ce e simplă poveste, dacă cele două sunt amestecate?” pare să fie o întrebare preferată a celor neplăcut impresionați de carte. Exemple de “greșeli” – sfidarea regulilor gravitației în anumite momente ale poveștii, informația potrivit căreia corpul uman ar îngheța imediat în spațiu ori posibilitatea ca un om să vină înapoi întreg dintr-o gaură neagră.

Explicații succinte dar mai aproape de adevăr ar fi “nimic nu scapă dintr-o gaură neagră în forma în care a intrat în ea, ci…“ sau “expus dintr-o dată spațiului, omul rămâne conștient pentru început, dar moare din cauza modificărilor de substanțe la nivelul fluidelor din organism, după decompresie – un proces dureros, care durează câteva minute. După aceea, corpul său are la dispoziție o eternitate să înghețe”. Sunt acestea explicații mai potrivite pentru puștii de 9 ani? Servesc apropierii de știință? Ajută firul epic al unei aventuri pentru copii? Mă îndoiesc, așa încât nu mă deranjează câtuși de puțin abordările de tipul “nu ieși în spațiu fără consum, că îngheți pe loc” ori “stai departe de găurile negre, dar – dacă n-ai reușit – nu dispera, avem noi o idee”. Evident, ideea – explicată în mare – se referă la predicțiile radiației Hawking, dar copiii au o viață înainte să-și bată capul cu aceste teorii dacă vor merge pe calea științifică. Iar dacă nu, copil sau adult, nimeni nu reține o explicație stufoasă.

Primul volum al aventurilor lui George în spațiul cosmic a apărut în anul 2007. De atunci, pământul s-a mai rotit de opt ori în jurul soarelui, povestea a adunat nu doar una – ci două continuări, cercetatorii au descoperit și mai multe luni ale planetelor din sistemul nostru solar și unele informații au devenit depășite. Este riscul oricărei scrieri bazate pe date științifice, într-o eră a descoperirilor continue. Dar cartea și-a păstrat intactă informația de bază și puterea de a deschide ochii asupra minunilor universului.

Vorbind despre George și cheia secretă a Universului , Stephen Hawking reamintea că cei mici îi pun adesea în încurcătură pe adulți cu curiozitatea lor. Riscul este să spui că întrebările lor sunt prostești, doar pentru că tu nu cunoști răspunsul. “E foarte important ca ei să își păstreze capacitatea de a se lăsa uimiți și de a întreba <de ce?>” – spunea în 2007 una dintre cele mai frumoase minți din fizica teoretică, aflată – împotriva tuturor predicțiilor – în al șaptelea deceniu al vieții. Și adăuga: “Într-un fel și eu am rămas copil, în sensul că în continuare caut răspunsuri“.

George și cheia secretă a Universului, de Lucy și Stephen Hawking

Editura Humanitas Junior, 2014

Traducere de Antonia Cristinoi Bursuc

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.