Frumoasele adormite. Un minunat basm modern

on 18.03.2020 at 17:52

„Cum ar fi dacă, într-o bună zi, toate femeile nu s-ar mai trezi? “se întreabă Owen King, într-un interviu, și tot el își răspunde: “Ar fi groaznic, de aceea Stephen King ar trebui să scrie o carte despre asta! “ Lui Stephen King îi place foarte mult ideea și astfel ia naștere romanul Frumoasele adormite

Așa cum sugerează titlul, Frumoasele Adormite este ca un “basm”, un “basm modern” însă. Virusul Aurora, așa cum ajunge să fie denumită epidemia ce afectează doar femeile, este ca o vrajă caree nu se știe de unde vine și care se răspândește în câteva zile în întreaga lume. Femeile adorm, și sunt acoperite de niște fire subțiri, ce formează un cocon:

„Deasupra capului femeii începuse să apară un fel de nimb, albicios și vibrant: fire albe, ca acelea țesute de păianjeni, se înălțau din obrajii ei, se desfășurau alene și se depuneau pe pielea ei. Din firele acelea se depănau altele și altele, care se întindeau de pe fața ei, creând o mască. Iar masca asta urma să se transforme curând într-o cagulă, ce-i va acoperi capul. (…)… mirosul chestiei albe era foarte puternic: un amestec extrem de neplăcut de miasme – sânge și materie organică, inteligență și foame, și încă ceva ce te ducea cu gândul la cea mai adâncă dintre vizuini, la vizuina tuturor vizuinilor.”

Dacă cumva coconul le este distrus, femeile devin adevărați monștrii, zombie cu puteri supraomenești, care ajung să-i e omoare pe cei ce le perturbă somnul și apoi se culcă la loc. Povestea este surprinzătoare, foarte bine scrisă, total imprevizibilă. Față de alte cărți ale lui King, macabrul nu este la cote maxime, însă elementele fantasy îi dau o prospețime extraordinară, iar firul narativ nu doar că te face să nu lași cartea din mână, ci te și pune pe gânduri. Recunosc, în câteva rânduri mi-au dat lacrimile, are unele pasaje de o sensibilitate nemaiîntâlnită în cărțile lui. Nu doar suspansul acțiunilor mărunte te ține în priză, ci și evoluția personajelor, trăirile lor, dramele și bucuriile acestora.

Dar oare cum se transformă bărbații când rămân singuri, fără femei? Ce fac cu coconii femeilor și care le e motivația? Cum arată societatea din care fac acum parte? Dar cum ar fi stat lucrurile dacă toți bărbații ar fi adormit?

Deși toate femeile de pe planetă dorm, autorii își concentrează atenția pe un singur oraș, devenind un fel de microcosmos simbolic. Romanul ajunge să aibă o tentă apocaliptică, ajungând la un fel de bătălie a sexelor. Dar care sunt cele două tabere? Inițial am rămas cu senzația că femeile sunt mereu prezentate ca personaje pozitive, sau că li se găsesc explicații și mai ales justificări pentru acțiunile lor, începând cu cele din penitenciar și terminând cu Lila, șefa poliției. Pe parcursul cărții însă, personajele au ocazia să-și arate și calitățile, dar și defectele; Clint, psihologul penitenciarului, de exemplu, mi s-a părut cel mai carismatic personaj, recționează exemplar în condiții de stres și empatizează extraordinar cu femeile. Își iubește și își respectă familia și dă dovadă de o intuiție fantastică.

Epidemia parcă testează calitatea relațiilor dintre oameni, calitatea morală a fiecărui personaj, iar autorii surprind acest lucru la fiecare individ, indiferent de rolul din firul narativ. Cartea începe chiar cu o listă de personaje de aproape 5 pagini, susținând parcă ideea că indiferent dacă este principal sau secundar, fiecare persoană contează.

Romanul are o mulțime de elemente fantasy si o mulțime de simboluri. Este Evie Black doar un mesager, sau cea care declanșează epidemia? Este o Evă biblică sau însăși mama natură? Care este semnificația tuturor animalelor? Le putem considera personaje mitologice?

Tare mi-aș fi dorit ca la finalul cărții să găsesc și o listă cu toate simbolurile explicate și mai ales justificate pentru acest roman. Și de asemenea, după “Frumoasele Adormite”, tare aș vrea să încerc și o carte scrisă de Owen King!

Recenzie scrisă de colega noastră Simona Bălan, librar la Cărturești Timișoara.