În dialog cu Cosmin Perța: „E important ca măcar prin ficțiune să devenim conștienți de pericolele reale din jur”

În colecția „Junior” a editurii Polirom a apărut volumul Anisia și uneltele fermecate, de Cosmin Perța, cu ilustrații de Andrei Gamarț. Într-o lume în care nimeni nu mai crede în nimic, Anisia, o fetiţă orfană de treisprezece ani, hotărăște să pornească într-o misiune neobișnuită. Avînd puterea de a înţelege animalele, ea fură din acvariul căminului pentru copii în care este crescută și educată o scoică quahog și evadează în încercarea de a-și găsi fratele mai mic, răpit din același loc cu cîţiva ani în urmă. 

Cum a fost să fii în pielea atâtor personaje? În pielea scoicii quahog, dacă ai putea da timpul înapoi, dar doar o dată, ce ai vrea să retrăiești? 

Nu am fost în pielea lor, doar le-am urmărit de la distanță și m-am lăsat condus unde au dorit ele, nu eu. Nu pot inventa și nici mima un personaj, ar fi teribil de plictisitor, dar pot urmări un personaj creat după niște coordonate pe care mi le doresc, fără însă a ști înspre ce se îndreaptă și unde va ajunge. Așa trăim povestea împreună. În pielea scoicii quahog, dacă aș putea da timpul înapoi, poate că nu m-aș lăsa prinsă, dar atunci n-aș mai cunoaște-o pe Anisia și nu aș mai avea parte de nicio aventură, așa că aș prefera să pot da timpul înainte și să știu exact ce urmează să se întâmple ca să pot lua deciziile cele mai bune.

Ce ingrediente ai pus la facerea acestui volum? E și un pic de Huxley?

Nu m-am gândit la Huxley, dar dacă tu l-ai simțit poate că e ceva acolo, inconștient. Am folosit în schimb o mai veche idee despre legătura dintre poluare, consum și declinul moral al societății, un decor post-apocaliptic cu influențe fantasy, un personaj cu caracteristici împrumutate din anime și o tramă care să conțină un pic de aventură, un pic de mister și un pic de detectivistică. Important e cum se leagă toate lucrurile astea. În volumul următor o să apară și câteva elemente noi, dar ingredientele de bază acestea sunt.

În viața reală e aproape imposibil să controlăm deznodământul unor lucruri, dar e posibil pe de-a-ntregul în cărți. 

E posibil în cărți, dar eu prefer să nu o fac. Când scriu schimb deznodământul pe parcurs de cel puțin câteva ori, în funcție de dezvoltările personajelor pe care și eu le descopăr pe măsură ce scriu. Nu pornesc niciodată de la un plan sau o structură fixe, povestea, ca ideile, vin pe măsură ce avansez cu scrisul și conturez intriga, personajele, interacțiunile. Mi s-ar părea stupid să ciuntesc un personaj sau o acțiune doar pentru a păstra un deznodământ prescris, lucrurile astea se simt, atunci de dragul firescului și al naturaleței adaptez povestea la elementele din care e compusă, și nu invers.

În volum, regnuri diferite găsesc modalități de a comunica unele cu altele. Iar alteori, împrumută atributele celuilalt regn. Te-ai distrat scriind volumul?

Da, m-am distrat și de asta de abia aștept să încep să scriu continuarea. Știu în mare cam ce ar trebui să se întâmple în sensul evoluției acțiunii, dar nu știu încă nici cum se va întâmpla și nici ce deznodământ va avea. Revenind la regnurile animale, de exemplu, când Anisia a dat în ocean peste calamarul Mar-El, nici ea, nici eu nu știam că ei comunică telepatic doar în versuri, a fost o decizie de moment, dar una care a făcut totul foarte amuzant și a subliniat personalitatea bietului monstru marin laș.

Câte ceva din ceea ce se întâmplă în carte ar putea fi noua noastră realitate în viitor? Cum ai vedea-o?

M-aș bucura să existe o soluție pentru poluare în viitorul apropiat, sau măcar pentru păstrarea demnității umane, sau măcar pentru sfârșitul războaielor și asumarea alterității și a diversității umane și protejarea lor sau măcar pentru reconcilierea cu natura și stoparea procesului de robotizare a omului, dar în realitate lucrurile acestea nu se vor întâmpla atât de ușor. Cred însă că e important ca măcar prin ficțiune să devenim conștienți de pericolele reale din jur, să fim mai prezenți, nu doar niște rotițe inconștiente în mecanismul unei bombe cu ceas. Cum văd lucrurile? Văd că suntem pe o pantă autodistructivă foarte periculoasă, și pentru noi e cam târziu să spunem stop, pentru cei mici însă mai există o șansă. Mică, dar e acolo.

Ilustrațiile volumului sunt realizate de Andrei Gamarț. Ați ales împreună caracteristicile acestora sau a avut mână liberă și textele în față?

Nu am discutat pentru că Andrei Gamarț este un artist complet, minunat, căruia nu aveam ce sfat, indicații sau sugestii să îi dau. Știi bancul ăla cu profesionistul care îți face o treabă pentru 100 de euro, dacă insiști să îi dai sfaturi costă 200, dacă îi dai sfaturi și ai și opinii ferme în domeniu te costă 500, dacă îi dai sfaturi, ai opinii ferme și știi exact cum trebuie să iasă el te învață cum să îți faci singur treaba și te costă 1000. Așa că Andrei a citit cartea, din fericire i-a plăcut, iar apoi a avut mână liberă să aleagă ce scene să ilustreze și cum să o facă. Așa s-au născut ilustrațiile perfecte pentru Anisia și uneltele fermecate.

Ai vedea volumul adaptat și pentru desene animate? Ce desene animate îți plăceau când erai mic?

Da, l-aș vedea, evident, dar pentru asta ar trebui să scriu niște continuări, lucru care sper că se va întâmpla în următorii ani. Un desen animat care îmi plăcea mult când eram mic și care este legat tematic de teza cărticelei acesteia era Captain Planet. Una dintre primele încercări animate de a crea o conștiință publică a efectelor poluării. Atunci nu îmi dădeam seama de miza aceasta, îmi plăcea povestea, conflictul, dar pe măsură ce am crescut și am devenit conștient, semințele plantate atunci au început să crească și am devenit mai atent la răul pe care îl facem fără să ne dăm seama. Cred că a contat pentru mulți seria aceasta, mai ales în România anilor `90, unde conceptul de educație civică și de protecție a mediului înconjurător era cu totul absent.

***

Cosmin Perţa (n. 1982, Maramureș) este poet, prozator și eseist. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Și-a continuat studiile în literatură la Universitatea din București, cu un master în literatura contemporană, obţinând titlul de doctor cu o lucrare despre literatura fantastică europeană. A publicat volume de eseuri, romane, povestiri și poezie. În 2012 a obţinut premiul Tânărul prozator al anului. Fragmente din opera sa poetică au fost traduse în 16 limbi, iar cel mai recent roman al său este în curs de traducere integrală în mai multe ţări. În prezent este lector de literatură la Universitatea Hyperion din București. 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.