Înalt este numele tău, de Ioana Bradea

on 05.05.2017 at 17:21

Textul ăsta o să-l încep direct și nici nu mă voi lungi cu el, pentru că stilul scriitoarei e unul care incită la așa ceva – pentru o seară petrecută în pat, cu vin alături, aș recomanda oricând cel mai recent roman al Ioanei Bradea. Înalt este numele tău e o bijuterie cu personaje (i)reale din Bistrița medievală, o poveste despre femei iubitoare și bărbați visători, prin glodul unei cetăți care așteaptă vizita unei regine.

Despre Ioana Bradea știu că a șocat lumea literară cu debutul său – romanul Băgău, considerat piatra de temelie pentru literatura ro contemporană (cred că nu s-au mai stratificat pe ea, deși au trecut 13 ani de la apariție). Nu eram mare fan al literaturii române atunci, așa că admit marea lipsă a nedelectării cu acest roman care-a dat peste cap pe toată lumea (mi-amintesc îngrămădeala de la standul Editurii EST din cadrul târgului de carte în vara anului respectiv). Și cum ar fi putut fi altfel, când celebrele vorbe sînt o doamnă, ce pula mea cu care începe romanul au intrat ca atare în vocabularul generației Peter Pan.

E dificil să scriu câte ceva despre Înalt fie numele tău fără să vă plictisesc, pentru că e genul ăla de carte de necuprins. Nici 100 de pagini mici, îmbrăcate într-o copertă desenată de un copil (excelentă opțiune a Ioanei Nedelcu), despre plăceri carnale și obiceiurile unei cetăți oarecare din cele șapte strânse sub numele de Siebenburgen.

Singură și-a făcut loc, cu nemaipomenită insolență, și l-a potrivit pe nevolnicul căpitan între pulpele ei fierbinți și păcătoase, ca pe un știulete a alunecat în sinea lui, ai fi putut să juri, de nenumărate ori izbindu-l în moalele capului cu spurcăciunile ei de femeie închisă într-o mănăstire și întoarsă acasă de câteva săptămâni ca să facă prăpăd printre tinerii cetății.

Stilul Ioanei Bradea, cu fraze lungi, arcuite, creează o atmosferă de poveste în Bistritz, deși finalul nu e nicicum unul fericit. Timpul din carte nu e liniar, sunt doar bule de săpun care se lovesc unele de altele, uneori se întrepătrund, alteori se sparg doar ca să facă loc pentru altele. Și-atunci oamenii aveau temeri, superstiții, iubeau strâmb și-n avans, socoteau greșit, pierdeau și mureau, iar Ioana Bradea găsește calea să exprime viața în cel mai simplu și frumos mod cu putință. Citiți.