inalt-este-numele-tau

Înalt este numele tău, de Ioana Bradea

inalt-este-numele-tauTextul ăsta o să-l încep direct și nici nu mă voi lungi cu el, pentru că stilul scriitoarei e unul care incită la așa ceva – pentru o seară petrecută în pat, cu vin alături, aș recomanda oricând cel mai recent roman al Ioanei Bradea. Înalt este numele tău e o bijuterie cu personaje (i)reale din Bistrița medievală, o poveste despre femei iubitoare și bărbați visători, prin glodul unei cetăți care așteaptă vizita unei regine.

Despre Ioana Bradea știu că a șocat lumea literară cu debutul său – romanul Băgău, considerat piatra de temelie pentru literatura ro contemporană (cred că nu s-au mai stratificat pe ea, deși au trecut 13 ani de la apariție). Nu eram mare fan al literaturii române atunci, așa că admit marea lipsă a nedelectării cu acest roman care-a dat peste cap pe toată lumea (mi-amintesc îngrămădeala de la standul Editurii EST din cadrul târgului de carte în vara anului respectiv). Și cum ar fi putut fi altfel, când celebrele vorbe sînt o doamnă, ce pula mea cu care începe romanul au intrat ca atare în vocabularul generației Peter Pan.

E dificil să scriu câte ceva despre Înalt fie numele tău fără să vă plictisesc, pentru că e genul ăla de carte de necuprins. Nici 100 de pagini mici, îmbrăcate într-o copertă desenată de un copil (excelentă opțiune a Ioanei Nedelcu), despre plăceri carnale și obiceiurile unei cetăți oarecare din cele șapte strânse sub numele de Siebenburgen.

Singură și-a făcut loc, cu nemaipomenită insolență, și l-a potrivit pe nevolnicul căpitan între pulpele ei fierbinți și păcătoase, ca pe un știulete a alunecat în sinea lui, ai fi putut să juri, de nenumărate ori izbindu-l în moalele capului cu spurcăciunile ei de femeie închisă într-o mănăstire și întoarsă acasă de câteva săptămâni ca să facă prăpăd printre tinerii cetății.

Stilul Ioanei Bradea, cu fraze lungi, arcuite, creează o atmosferă de poveste în Bistritz, deși finalul nu e nicicum unul fericit. Timpul din carte nu e liniar, sunt doar bule de săpun care se lovesc unele de altele, uneori se întrepătrund, alteori se sparg doar ca să facă loc pentru altele. Și-atunci oamenii aveau temeri, superstiții, iubeau strâmb și-n avans, socoteau greșit, pierdeau și mureau, iar Ioana Bradea găsește calea să exprime viața în cel mai simplu și frumos mod cu putință. Citiți.



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.