Ispășița

Cam așa s-ar putea traduce titlul cărții Michelei Murcia, Accabadora, recent apărută la Humanitas, în versiunea românească a Gabrielei Lungu. Romanul, mai curând un poem în proză, scris într-o a treia limbă, sarda, nici latina de demult, nici italiana zilelor noastre, vorbește despre o a treia cale. Negată, deopotrivă, dar din motive diferite, de tradiția bisericească și de modernitatea sceptică și secularizată.

Maria, născută prea târziu de o văduvă nevoiașă care mai avea trei fete, e adoptată, într-un moment pe care bătrâna îl alege cu atenție (fetița șterpelise câteva cireșe într-o prăvălie, mai mult ca să aibă ceva al ei decât de foame), de tușa Bonaria Urrai, o văduvă bogată. Până aici, viețile în oglindă respectă o convenție de basm. Camera încuiată nu întârzie nici ea să apară, sub forma unor ciudate dispariții nocturne ale Bonariei, altfel croitoreasă în sat. Oameni din Soreni vin să o cheme în taină, la ceas de seară. Maria încearcă să obțină o explicație, dar nu o va avea. Până când în Soreni se întâmplă ceva ciudat. Doi vecini se ceartă pe un hotar și unul dintre ei îl mută, îngropând în zid un câine legat, care să moară și să țină hotarul pe loc. Familia Bastíu, la a cărei vie culegeau toți copiii din sat, își dă seama că li s-a furat palma de loc și promite răzbunare. Câinele eliberat rămâne în grija Mariei, iar elementele făcăturii, aruncate în foc, ard incomplet, anunțând un blestem cu continuare. Nicola, fiul mai mare al familiei, va decide, într-o noapte, să incendieze holda vecinului care-l păgubise de o parte din moștenirea lui. Însă ceea ce s-a făcut cu meșteșuguri vechi și încete nu se dezleagă cu hotărâri nepregătite. Un glonț îl ajunge din urmă, piciorul i se infectează și îi este, în scurtă vreme, tăiat. Atunci el, apărătorul rațiunii, care se ferește de popi și de prostii, îi cere tușii Bonaria să-și pună meșteșugul la lucru ca să-l scape de o viață pe care n-o mai dorește. Bătrâna ezită, însă, când suferința fiului lui Salvatore îi trezește amintirea logodnicului pierdut într-un război de odinioară, care o lăsase văduvă fără să fi fost măcar soție, îi împlinește rugămintea, în ziua Tuturor Sfinților. Andrea, fratele lui, o întrezărește, într-o noapte când nu e bine să veghezi, pe mama de suflet a celei care i-ar fi putut deveni logodnică, și-i dezvăluie descoperirea Mariei.

O discuție cu Bonaria, după priveghi, lămurește lucrurile. Zadarnic încearcă bătrâna să-i spună că oamenii sunt ajutați și să se nască, și să moară, că există o fatalitate mai presus de alegerile individuale. Maria nu mai ascultă.

Dialogul lor, pe un ton cântat și presărat cu sentințe și pilde care, însă, nu supără câtuși de puțin, pune față în față două lumi profund înrudite și la fel de profund despărțite: modernitatea emancipată, în care fiecare decide pentru el, și matca datinilor vechi, unde trebuie, la fiecare pas, să mulțumești și să dai socoteală. Maria pleacă, bonă la o familie înstărită, departe de Sardinia, la Torino. La domnul și doamna Gentili, părinții lui Piergiorgio și ai Annei Gloria, dă peste alte secrete, bine învelite într-o respectabilitate fără cusur. O intrigă ce ține de trezirea feminității și a instinctelor de protejare a cuibului o izgonește din noua ei identitate de împrumut. Tot atunci, primește vestea că tușa Bonaria trage să moară. O îngrijește cu devotament și, martoră la calvarul ei, înțelege că făcutele nedesfăcute au puterea să te țină pe pragul morții, într-o agonie care pare fără sfârșit. Începe să străbată poteci știute, să îndepărteze dimprejurul bătrânei obiectele sfințite, care o protejează, apoi mijlocește pentru bătrână iertarea lui Andrea, care va fi înțeles, între timp, că pentru fratele lui nu exista cale de întoarcere. În final, învinsă în dorința ei de a-și hotărî singură soarta de un suflet al satului, nici creștin, nici cu totul păgân, care-i dictează rosturile pe care le-a nesocotit, face pentru buna tușă ceea ce ea făcuse de-o viață. Pentru Bonaria era datorie, pentru Maria este eliberare. Ispășirea trecutului e singura care dă normalității, așa cum o înțeleg, deopotrivă, misticii și modernii, o șansă.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.