Marius Chivu: Proza scurtă străină din 2021

Nu a fost un an generos prin numărul de titluri traduse, dar proza scurtă străină a fost reprezentată mai mult decît satisfăcător prin aceste opt volume (trei fiind reeditări), pe care le recomand în ordinea descrescătoare a măreției.

📖 👁️‍🗨️La finalul fiecărei prezentări am adăugat titlul cîte unei proze, dintre cele mai scurte, pe care ați putea-o citi în librărie, în spațiile amenajate pentru lectură, în ideea de a surprinde „vocea” fiecărei cărți.

1. Thomas Mann, Moartea la Veneția. Povestiri 1893-1912, traducere de Ion Roman, Editura Humanitas Fiction

Cînd Thomas Mann (1875-1955) primea Nobelul literar în 1929, toate aceste douăzeci și cinci de povestiri și nuvele fuseseră deja scrise și publicate, iar prozatorul era considerat un clasic în viață. În prefața substanțială a acestui prim volum (din cele două care vor constitui integrala prozei scurte), Ioana Pârvulescu afirmă că Thomas Mann „pare a fi prozatorul care a ratat cel mai rar din toată istoria literaturii moderne” și, într-adevăr, citindu-i fie și numai proza scurtă (pe care a început s-o scrie încă de la 18 ani și nu s-a oprit pînă la 78 de ani), ai convingerea că te afli în preajma unui geniu care mînuiește teme mari, complicate și subiecte tulburătoare (incestul, nefericirea, ratarea, îmbătrînirea, moartea), precum și personaje extrem de vii (de la nefericitul de rînd la artistul chinuit), cu o finețe psihologică și un limbaj de o frumusețe, exactitate și profunzime impresionante. Capodopera „Moartea la Veneția” stă mărturie. Efectul lecturii povestirilor sale, deopotrivă curajoase și complexe, fiind că te simți tu însuți inteligent, căpătînd o mai bună privire asupra oamenilor, psihicului, vieții. Aceasta nu este prima traducere/ediție în română a povestirilor lui Thomas Mann, dar este, de departe, cea mai cuprinzătoare (prefață, notă biobibliografică, comentarii și chiar și o selecție de citate) și cea mai elegantă grafic.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „Drumul spre cimitir”

2. Tatiana Tolstaia, Pereți albi, traducere de Raluca Davicenco, Editura Curtea Veche

Scriitoarea Tatiana Tolstaia (n. 1951) provine dintr-o familie cu pedigree literar: Alexei Tolstoi i-a fost străbunic, Lev Tolstoi – unchi îndepărtat, o altă străbunică a fost poetă, un străbunic a tradus primul în rusă Divina Comedie, sora ei a fost de asemenea scriitoare, iar pe linie maternă se înrudește și cu Turgheniev. Înainte ca Uniunea Sovietică să se dezmembreze, Tolstaia abandona munca de redactor de editură și pleca în Statele Unite să predea creative writing. Volumul de față adună șaptesprezece povestiri scrise începînd cu a doua jumătate a anilor `80, povești rusești de familie, plasate în izbe (conacele de lemn tradiționale din Rusia rurală destinate sezonului estival) populate de numeroase personaje pitorești cu destine emoționante – întîmplări, amintiri și portrete încărcate de nostalgie și lirism. Felul în care Tolstaia surprinde destinele umile, dramele de familie și zbaterile sufletului rusesc, folosind tușe satirice sau de fantastic folcloric, amintește de Cehov, Gogol și Bulgakov, o tradiție literară la nivelul căreia se ridică cu brio. Ultimele proze sînt reportaje/impresii de călătorie (Ierusalim, Grecia), o reconstituire a „istoriei” Titanicului și o spectaculoasă biografie a Anastasiei Romanov, tragica supraviețuitoare a familiei regale rusești.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „Pereți albi”

3. Jhumpa Lahiri, Interpretul de maladii, traducere de Alina Sârbu, Editura Nemira.

Născută la Londra din părinți imigranți indieni, școlită în State și ulterior căsătorită la Roma, unde a început să publice cărți scrise în italiană, Jhumpa Lahiri (n. 1967) a debutat în 1999 cu acest volum de povestiri, premiat cu PEN/Hemingway Award și cu Pulitzer. (A existat o primă traducere românească în 2007, dar prezenta este superioară.) Cele nouă proze – variabile ca dramatism, dar egale ca valoare – au ca temă fie relațiile nesigure dintre tineri, fie singurătatea și nostalgia adulților, constrînși să-și ducă viața pe alt continent, abordînd teme ca destrămarea intimității, acceptarea necunoașterii celuilalt, a distanțării în relație și a adulterului. Protagoniștii sînt imigranți indieni stabiliți în State, confruntați cu adaptarea la noul statut și cu standardul de viață precar, sau ajunși deja la a doua generație, cînd se confruntă cu elementele necunoscute ale originii.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „O situație temporară”

4. Alberto Savinio, Oameni, spuneți-vă povestea!, traducere de Miruna Bulumete, Editura Humanitas

Poet, prozator, dramaturg, pictor, muzicolog și cineast, Alberto Savinio (1891-1952) a fost fratele pictorului Giorgio de Chirico, pe cît de multi-talentat, pe atît de prolific (aproape cincizeci de volume literare, zeci de compoziții muzicale, sute de desene, picturi, litografii). Activ în mediile artistice avangardiste pariziene, autor de balet la New York, omagiat ca pictor la Veneția, a fost și „părintele” mai multor mișcări artistice: pictura metafizică, teatrul de artă sau curentul muzical Sincerismul. Volumul de nuvele Oameni, spuneți-vă povestea!, considerat capodopera sa literară, cuprinde cincisprezece microbiografii savuroase ale unor figuri celebrissime, relatări a căror acribie documentară (conțin multă trivia) este egalată doar de umorul, dinamismul și căldura cu care sînt dezvăluite viețile unor legende precum: profetul Nostradamus, dansatoarea Isabela Duncan, lutierul Stradivarius, compozitorul Verdi, alchimistul Paracelsus, scriitorii Guillaume Apollinaire și Jules Verne, pictorul Arnold Böcklin ș.a.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „Verdi, bărbatul stejar”

5. Clarice Lispector, Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă 1940-1964, traducere de Anca Milu-Vaidesegan, Editura Humanitas Fiction

Născută într-o familie de evrei ucraineni care, în fuga lor din 1921 din calea pogromului au trecut și prin București, Clarice Lispector (1920-1977) este văzută astăzi ca una dintre marile figuri literare braziliene. În română s-au tradus pînă acum trei romane, iar acest prim volum (din cele două care vor constitui integrala prozei scurte) adună peste patruzeci de schițe și povestiri din prima perioadă a creației sale. Nu se întîmplă foarte multe în prozele sale, majoritatea fiind procese mentale prin care scriitoarea explorează sentimentele și senzațiile, percepțiile și reacțiile, psihologia unor personaje feminine tinere sau adulte confruntate cu dragostea, rutina căsniciei și dinamica obscură a relațiilor de familie, cu presiunea idealurilor, angoasele existenței și ratarea. Fiecare proză pune în scenă un scenariu interior, o transformare subtilă, în care se amestecă senzațiile, fantasmele și temerile femeilor aflate în căutarea echilibrului, a înțelegerii sau a împăcării, într-o scriitură elegantă, uneori de-a dreptul grațioasă, chiar și cînd procesul introspecției devine ceva mai greu de urmărit.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „Fragment” 

6. Etgar Keret, Haide, zboară odată, traducere de Ioana Petridean, Editura Humanitas Fiction.

Multipremiat deopotrivă pentru cărțile și filmele sale (inclusiv la Cannes), avînd rădăcini poloneze dintr-o familie supraviețuitoare a Holocaustului, Etgar Keret (n. 1967) este marea vedetă a literaturii israeliene de azi. Autor inclusiv de benzi desenate, romanele literare și grafice, memoriile, cărțile pentru copii și povestirile sale sînt bestsellers în peste patruzeci de limbi, cîteva povestiri fiind chiar ecranizate. Cele douăzeci și două de schițe și proze scurte ale acestui volum publicat în 2018 par să se revendice din tradiția lui Kurt Vonnegut: ingenioase și chiar spectaculoase în premize, scene sau farse non-realiste, comice prin derizoriu și absurd, preferînd pilda în detrimentul/ca însoțitoare a fantasticului, cu personaje masculine la limita verosimilului, majoritatea ghinioniști și loseri simpatici, avînd o scriitură simplă și directă, fără tropi, fără descrieri, fără prea multă psihologie.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „Concentrat auto”

7. Edwidge Danticat, Tot ce e înăuntru, traducere de Anca Dumitrescu și Elena Marcu, Editura Black Button Books

Cîștigător anul trecut a trei mari premii literare (National Book Critics Circle Award, Story Prize și Vilcek Prize in Literature), acest volum de povestiri al respectatei prozatoare americane de origine haitiană Edwidge Danticat (n. 1969), cuprinde opt proze cu imigranți haitieni din Miami despre relațiile de familie, relațiile de cuplu sau relația cu țara lăsată în urmă. Voce activă a imigranților haitieni și implicată în producția de documentare care abordează problemele comunității, Edwidge Danticat abordează teme apăsătoare, rareori cu umor, deseori cu tentă moralistă, scriind despre adulter și escrocherii din dragoste, depresii post-partum și boli fatale, văduve cu copii și bătrîni invalizi, luxul protipendadei și sărăcia celor de rînd, imigranți ajunși la colegiu în State și ong-iști dedicați victimele violurilor, tragedia cutremurului haitian din 2010.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „Dosas”

8. Anaïs Nin, Delta lui Venus, traducere de Alina Purcaru, Editura Humanitas Fiction

Cu o biografie ce include incest și bigamie, cubaneza născută în Franța Anaïs Nin (1903-1977) a scris aceste povestiri erotice la cerere, pentru un bătrîn colecționar anonim, pe cînd ea trăia la Paris, la începutul anilor `40, în preajma lui Henry Miller. Citite azi, povestirile au un aer vintage, prin „locațiile” pariziene de epocă (bordeluri, saloane, ateliere de pictori), prin imaginarul corporal, prin limbajul erotic devenit între timp vetust și clișeic. Cu cîteva timide excepții (lesbianism cu strap-on, un personaj hermafrodit și un viol ritualic), Anaïs Nin explorează cam toată paleta heterosexualității: de la fetișism și sex cu femei de cauciuc la voyeurism și exhibiționism, de la threesome la orgie (inclusiv sexul interetnic: parizience cu arabi și africani), de la intoxicări cu opiu, cocaină și BDSM la viol, mutilare genitală, necrofilie și (aproape) zoofilie – în scene care, dincolo de violența inerentă, conțin și o anume delicatețe.

📖 👁️‍🗨️ De citit în librărie: „Internatul”

Bonus: Cele opt cărți de proză scurtă ale anului 2020: Ted Chiang, Exalare (trad. Alina Sârbu și Mihai-Dan Pavelescu, Editura Nemira), Flannery O`Connor, Greu de găsit un om bun (trad. Antoaneta Ralian, Editura Litera), Denis Johnson, Generozitatea Zînei Mării (trad. Anca Dumitrescu şi Elena Marcu, Black Button Books), George Saunders, Pastoralia (trad. Radu Paraschivescu, Editura Humanitas Fiction), Székely János, Armata de Apus (trad. Marius Tabacu, Editura Curtea Veche), Ivo Andrić, Povestea cu elefantul vizirului (trad. Gellu Naum și Voislava Stoianovic, Editura Polirom), Italo Svevo, Viitorul amintirilor (trad. Mihai Banciu, Editura Humanitas Fiction), György Dragomán, Corul leilor (trad. Ildikó Gábos-Foarţă, Editura Polirom).

🔹🔹🔹

Marius Chivu este scriitor, traducător, cronicar literar și editorul antologiei anuale de proză scurtă KIWI, apărută la Editura Polirom.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.