Maturizare

Povestiri cu Basil și Josephine (Polirom, 2014, traducere de Mihaela Ghiță) e un jurnal de ambe sexe al maturizării. Primele secvențe îl găsesc pe Basil Duke Lee într-o gașcă de adolescenți care se țin de farse, de petreceri ușor obraznice, adulmecând aerul a ceea ce vor deveni anii nebuni. Tânăra Josephine, care intră în scenă mai târziu, când are deja șaisprezece ani, este „o pionieră dintr-o generație menită să scape de sub control.” Teribilismele lui Basil sunt cu titlu colectiv – intră în tot felul de frății, de vânători de colegi urâcioși pornite la lăsarea întunericului, amintind vag de ideile unor Tom Sawyer & Huck Finn, apoi regizează piese de teatru și învață să-și stăpânească orgoliul, pentru a se desprinde, treptat, de mofturile răutăcioase de copil. Ambiția i se canalizează înspre statutul de student la Yale, pe care speră să-l dobândească. O haltă pe drumul spre New York, New York, parte din fascinația Coastei de Est, care însuflețește toată generația lui. Însă niște mutări greșite în afacerile familiei îi lasă pe ai lui fără posibilitățile de a-l ține la o universitate costisitoare. Ambiția îi dă brânci din nou, de data asta spre rolul tânărului care muncește ca să se întrețină în facultate și să ajungă cineva. O scurtă experiență de salahor la Căile Ferate îl convinge că lucrurile nu stau chiar ca în cărțile motivaționale, care bagatelizează visul american. Găsește o altă variantă, nu neapărat mai fericită. Aceea de a apela la un unchi bogat, care rupsese legăturile cu familia, căsătorindu-se cu o femeie cu copil, să-l angajeze în compania lui farmaceutică. Reușește, însă devine pajul fetiței vitrege a bătrânului, pe care o însoțește la toate ieșirile în lume.

Complicațiile nu întârzie. O fată iubită în treacăt se reîntoarce în oraș, mai matură, acum, și mai ispititoare, iar Basil se trezește prins între nevoia de a strânge banii de studii și amorurile nesocotite ale adolescenței. Ițele se încurcă și Basil pierde, previzibil, slujba pentru care își sacrificase orice stimă de sine. Însă o mutare inspirată a familiei le aduce banii cu care va merge, totuși, la Yale.

Lucrurile se schimbă foarte repede, în rău, ca și în bine, nu doar în viața tinerilor cărora lumea le stă înainte, ci și în viața comunităților unde trăiesc, și unde parează bârfe, plănuiesc nebunii, ocrotesc iubiri sortite, totuși, să moară curând.

Josephine e mult mai exaltată și, cu ea, Scott Fitzgerald dă măsura lumii care-l va face celebru, ca romancier. Amestec de inocență cochetă și seducție pe care nici ea n-o poate învinge, Josephine se mișcă într-o lume în care jocurile de liceeni, sau proaspeți studenți devin repede corupere a moralei și ruinare a reputației. Are de-a face cu vânători de zestre și vânătoare de poziție socială, cu intrigi de familie, cu campioni la sport și ași ai dansului. Cu toate nuanțele și cu toată disperarea de viață a lumii care se pregătea să intre în război. Și să strălucească, în ciuda vremurilor.

S-ar spune că micile flirturi nu strică nimănui. Însă pe Josephine rolul de regină a balului nu doar că o obosește, dar o și golește de sentimente, de posibilitatea de a iubi altceva decât o închipuire. „E mult mai distractiv să iubești decât să fii iubit” îi spune, surprinzător, prietenei dintotdeauna această fată de lume nouă. Totuși, când în viața ei revine, brusc, romantic, tânărul pe care-l divinizase cândva, nu o mai găsește pregătită, nici pe departe, pentru o relație, necum pentru măritiș. La optsprezece ani, veselia închipuită a unei lumi puse pe fast forward o stoarce de voință, lăsând-o în voia întâmplărilor. Pentru Basil, maturizarea este ambiție. Pentru Josephine, este blazare.

Regăsim, în povestiri, și echivocul, și tușa dulce-amară a scrisului marca Scott Fitzgerald. Trecutul îi copleșește chiar și pe niște oameni foarte tineri, îi ia prin surprindere, îi descumpănește, iar frenezia prezentului nu le lasă timp nici să se redreseze, nici să se uite încotro se duc. Pase rele îi trag în încurcături, voința le e stânjenită de compromisuri și mai curând hazardul decât priceperea în ale vieții îi ridică sau îi coboară. Cu acești tineri care se zbat, înfruntă prejudecăți, încasează lovituri cu atât mai dure cu cât nu află unde au greșit, sau ce ar putea să schimbe, timpul n-o să fie îngăduitor. Din ei se vor alege ratații fermecători, risipitorii geniali, lorzii nisipurilor mișcătoare. Că n-au avut încotro, sau că au ales să viseze, lăsând coșmarurile să vină, e o întrebare fără răspuns.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.