Mircea Pricăjan: „Scriitorul are nevoie de un ecosistem”

La 1 septembrie, s-a dat startul ediției 3 a Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, dedicate scriitorilor români. În acest an, pe lângă bursele și rezidențele oferite la categoriile poezie, proză scurtă, roman, eseu, precum și „Bursa specială a juriului”, surpriza ediției 3 este „Bursa dedicată scriitorilor basarabeni”. Juriul din acest an este format din Carmen Mușat (critic literar, redactor-șef Observator Cultural), Alina Purcaru (scriitoare și jurnalistă), Marius Chivu (scriitor, critic literar, redactor Dilema Veche), Alina Aviana (PR Cărturești, redactor), Mircea Pricăjan (scriitor și traducător). Am dialogat cu Mircea Pricăjan despre provocările și responsabilitățile procesului de selecție, dar și despre ecosistemul care poate fi creat pentru scriitori prin programe graduale dedicate:

Bursele de creație literară Cărturești au ajuns în acest an la ediția a 3-a. Este primul an în care te alături juriului. Printre câștigătorii din anii trecuți sunt scriitori pe care ai mai pariat și în trecut, a căror evoluție ai urmărit-o de-a lungul timpului? Te și întristează când unele evoluții nu sunt pe măsura puseului inițial de creativitate?

Într-adevăr, fac parte pentru prima dată din jurul care acordă bursele și rezidențele de creație literară Cărturești. E-o bucurie și-n același timp o mare responsabilitate. Sper ca și anul acesta să se înscrie autori la fel de talentați ca până acum. Am urmărit cu interes ambele ediții anterioare și cele mai multe dintre numele câștigătorilor (ba și ale „rezervelor”) mi-au fost și-mi sunt cunoscute. Moni Stănilă, Lavinia Bălulescu, Un Cristian, Raluca Nagy, Andrei Dósa, Ștefania Mihalache, Răzvan Andrei, Ștefan Bolea… Îmi dau seama, enumerându-i, că doar pe Ruxandra Burcescu n-o știam, dar asta și pentru că ea nu publicase încă nici o carte. Între timp a debutat și ea, la Humanitas, foarte convingător, cu romanul Instabil. Cât privește evoluția sub așteptări a unui scriitor sau a altuia, nu sunt atât de… sever. Poate și pentru că nu mă aflu în papucii criticului literar, iar indulgența față de confrați vine cumva natural. 🙂

Consideri că scriitorii au nevoie de o mână întinsă, de o apreciere sau un mentor în momentele cheie ale traseului lor literar?

Fără îndoială, da. E oricum o îndeletnicire solitară, afectată de morbul nesiguranței și îndoielii de sine, așa că singurul lucru care poate echilibra puțin balanța e aprecierea sau, și mai bine, îndrumarea cuiva in the know. În trecut aveai cenaclurile literare, acum situația s-a complicat, odată cu adventul internetului – cel care unește păstrând distanțele. Acum, în cel mai bun caz, există cursurile de creative writing și, apropo de o mână întinsă, bursele și rezidențele de creație, cum sunt acestea oferite de Cărturești.

Prin ce se deosebesc bursele Cărturești de altele din România? Mult timp, pentru scriitorii din spațiul autohton nu au existat astfel de spații creative, nici ajutor material.

Sunt atât de puține burse de creație în România, încât aproape că aș putea răspunde, fără să greșesc prea tare, că diferența dintre bursele Cărturești și altele este aceea că ele există. În principiu, tot ce-i trebuie unui creator ca să creeze este un loc numai al lui și-un timp numai al lui. Dacă să zicem că locul și-l poate asigura fiecare cu puțin efort, rămâne de rezolvat problema timpului. Care înseamnă bani, evident. O lună de pauză de la munca cea de toate zilele e greu de obținut fără sacrificii majore, ea înseamnă o gaură în bugetul personal, o amenințare la adresa echilibrului, uneori precar, al vieții oricui – și totul, nu-i așa, pentru un moft. Prin urmare, cea mai importantă componentă a burselor Cărturești aș spune că e cea financiară. Sigur, asta e însăși definiția unei burse, dar, repet, la cât de puține burse de creație avem în România, mi se pare că ideea trebuie subliniată cu fiecare ocazie.

Care sunt dilemele unui scriitor care jurizează? La ce ești tu atent, pe ce pui accentul, ce particularități cauți la un scriitor și la un manuscris?

Mai mult decât o dilemă cred că există o teamă. Aceea că se vor înscrie doar veleitarii, grafomanii, geniile ale căror lecturi s-au oprit, în cel mai bun caz, la marii clasici. Pentru că orice demers ca acesta este validat de calitatea câștigătorilor. Însă-n cazul burselor Cărturești pornesc la drum fără această teamă. Dimpotrivă, abia aștept să văd ce propuneri vor veni la categoriile anunțate. La ce voi fi atent? La lucrurile normale – idee, compoziție, abordare… – și la cele poate mai neașteptate, dar normă nescrisă și ele – îndrăzneală, inovație, ieșire din tipare. A, da, și înainte de toate la gramatică și punctuație!

Majoritatea scriitorilor fac slalom printre joburi și alte îndatoriri lumești, iar scrisul devine o activitate pe care trebuie să o „înghesuie” în timpul liber aproape inexistent. Ai descoperit vreo țară sau spațiu cultural unde scriitorii și artiștii, în general, se pot bucura de talentul lor în liniște, fără atât de multe obligații cotidiene?

Ar fi destul de simplu să identificăm acele țări. Trebuie doar să ne uităm la cifra de afaceri a industriei lor editoriale. Un scriitor nu poate trăi din scris decât dacă lumea citește. E simplu. Pe de altă parte, nici o extragere totală a scriitorului din cele lumești nu mi se pare de dorit. Literatura se hrănește din experiențe trăite. Experiențe comune celor mai mulți. Mutarea scriitorului într-o bulă aseptică, oricât de bine ar suna, mi se pare o mișcare, să zicem, riscantă. Contraproductivă, în cele din urmă. În schimb, încurajarea sistematică a lecturii ar dezvolta un ecosistem în care scriitorul ar putea într-adevăr să-și împartă mai echitabil viața între îndatoririle lumești și timpul dedicat cultivării talentului său.

În fiecare an, aceste Burse de creație literară Fundația Cărturești, Asociația Maria & Pro Patrimonio desemnează un câștigător la secțiunile poezie, proză scurtă, roman, eseu, dar și o bursă specială a juriului. De asemenea, există și o listă de așteptare, pentru situații neprevăzute. Aș întreba de ce lipsește teatrul.

Întrebarea aceasta s-a ivit și după publicarea Istoriei lui Mihai Iovănel. De ce lipsește teatrul din analiza sa? Și, la fel, de ce literatura pentru copii e atât de precar prezentată? Răspunsul lui Iovănel a fost că teatrul, în speță critica de texte dramatice, s-a specializat, separându-se de critica literară, în principal pentru că doar cei din branșă au acces la aceste texte (majoritatea, spune el, nefiind nici măcar publicate, ci puse direct în scenă). Sigur, în cazul burselor de creație lucrurile trebuie privite altfel. Iar ediția de anul trecut a Burselor FILIT, de exemplu, a conținut o componentă dedicată dramaturgilor. Ceea ce e de lăudat. Probabil că pe viitor numărul burselor acordate de Fundația Cărturești împreună cu partenerii săi va crește pentru a include și teatrul, dar și, de ce nu, literatura pentru copii.

Susținerea scriitorilor români nu este doar un efort izolat și generos al unor fundații și asociații, ci și al cititorilor, prin campania Cititori pentru scriitori.

Cum spuneam înainte, scriitorul are nevoie de un ecosistem. Cu cât mai dezvoltat, cu atât mai bine. Noi avem în acest moment un rudiment, doar o bază pe care s-ar putea construi acest ecosistem. Cum îl clădim? Încurajând lectura. Sprijinind editurile, gândind programe naționale prin care școlarii să întâlnească scriitori, făcând din lectură o prioritate inclusiv la nivelul comunicării publice oficiale. Toate astea cer implicarea instituțiilor statului, cer o strategie pe termen mediu și lung, cer bugete investite cu cap, țintit, fără heirupisme și manifestațiuni encomiastic-triumfaliste gen Ziua Națională a Lecturii. Mă tem însă că asta e o utopie. Și-atunci rămân într-adevăr doar eforturile izolate și generoase ale unor fundații și asociații, precum și, aș adăuga, eforturile la fel de izolate și generoase ale restrânsei comunități de cititori care îmbrățișează genul de campanii cum e Cititori pentru scriitori.

Ai mai făcut parte din jurii? Te sperie și te bucură această imensă responsabilitate pe care o ai acum, făcând parte din juriul ediției a 3-a a Burselor de creație literară Cărturești?

Da, dar din nici unul atât de important ca acesta. Spuneam la început că, dacă n-aș fi urmărit evoluția din ultimii doi ani a Burselor Cărturești, poate aș fi simțit o oarecare teamă, din motivul amintit anterior. Dar nu e cazul. Acum mă simt doar bucuros că mi s-a oferit ocazia să iau parte, alături de un juriu format din oameni pe care îi admir fără rezerve, la această nouă ediție a ceea ce este fără-ndoială un eveniment cultural în sine. Sunt nerăbdător să primesc în inbox textele autorilor înscriși.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.