Nine Inch Nails — The Downward Spiral

Deși împlinește anul acesta 24 de ani de la apariție, cel de-al doilea album Nine Inch Nails e extrem de proaspăt. Ca mesaj politic și social, piesele lui te transportă din casă în stradă sau de la birou într-o stare de revoltă împotriva sistemului. Albumul este clasic printre ascultătorii de rock industrial și, repet, still fresh. Variind ca influențe de la rock clasic la techno sau industrial pur sau (aparent) balade (“Piggy”), discul sună foarte bine și a fost reeditat de peste 119 ori.

Piesele se derulează rapid prin mesaje în mare parte politice dar și cu refrene gen “god is dead and no one cares”, de influență nietzscheană, în “Heresy”, care vine imediat înainte de unul din single-uri, “March of The Pigs”. Cu un clip extrem de punk, în care e filmată doar formația, “March of The Pigs” se adresează direct “porcilor” și politrucilor din politică, într-o manieră seacă dar incitantă. Să nu uităm că vorbim de un album conceptual, în care ordinea pieselor e foarte bine gândită. Astfel, urmează “Closer”, cu un clip steampunk și foarte provocator ca imagistică sexuală și franchețe, difuzat de MTV, pe atunci, după 12 noaptea dar și în timpul zilei în variantă cenzurată. “Closer” este o piesă în care Trent Reznor, liderul trupei și principalul compozitor al Nine Inch Nails, urlă pe refren “I wanna fuck you like an animal” pentru că “You get me closer to God”. Intraductibil, piesa trebuie ascultată cu versurile în față.

După geniala “Closer”, preferata mea de pe album și excelentă piesă de petrecere, urmează “Ruiner” și “The Becoming”, foarte cyberpunk ca mesaj, susținând dintr-un nihilism fervent ideea conform căreia în urma pierderii umanității din noi rămânem pustiiți de suflet ca niște mașini. În “The Becoming”, Trent Reznor manipulează sunete industriale, aproape de atmosfera unei uzine, toate provenind din sintetizatoare.

Deși pare de multe ori o formație a unui singur om, având în vedere că de toate, de la compunerea pieselor la orchestrări sau producție efectivă, se ocupă Trent Reznor, Nine Inch Nails are în componență și alți muzicieni talentați, chiar dacă mai puțin vizibili. De remarcat este Atticus Ross, cu care Reznor a colaborat în mai multe rânduri, inclusiv la masivul disc de muzică ambientală “Ghosts I-IV”, de găsit și la Cărturești exclusiv pe vinil. Experimentală și atmosferică, piesa “A Warm Place” contrastează cel mai mult cu restul albumului, fiind în întregime instrumentală, ludică într-o notă destul de întunecată.

Ultima melodie este totodată și cea mai emoționantă prin povestea ei: “Hurt”. Deși are un substrat de baladă, piesa are ca subiect despre depresia și disperarea care apar la sfârșitul drumului vieții. În 2003 ea a fost reinterpretată, mult mai liric, de Johnny Cash, fiind unul din ultimele hituri ale artistului. Deși e foarte egocentric în fiecare pas pe care îl face, Trent Reznor a declarat că, deja, cântecul nu mai e al lui.

Numit de fanii formației drept unul dintre cele mai bune 10 albume de rock industrial apărute vreodată, “The Downward Spiral” are însă și piese mai apropiate ca structură de pop, ca alternare a strofelor și refrenului. Dovadă stau și vânzările: peste nouă milioane de exemplare vândute de la lansarea din 1994, discul atingând locul 2 în clasamentul Billboard 200. Aș zice că e cazul să îl ai și tu.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.