Norocul neadaptatului

Jim cel norocos, de Kingsley Amis

Editura Polirom, 2014, Colectia 10+

Traducere din limba engleză de Mariana Chițoran

James Dixon este un lector universitar de provincie (a se citi: al unei universități britanice de oraș industrial, deci fără rangul asociat tradiției). Povestea se petrece la sfârșitul anilor 40 – începutul anilor ‘50 și este o satiră bine țintită și extrem de amuzantă la adresa societății britanice de după Cel de-al Doilea Război Mondial, a delimitărilor de clasă și a mediului academic.

Jim al nostru se află la sfârșitul primului din cei doi ani de probă necesari pentru a primi definitivatul. A ales istoria medievală doar pentru că avea mai puțin de învățat, dar – ca să facă impresie – s-a declarat fascinat de această perioadă. Ca o ironie a sorții, șeful catedrei de istorie i-a desemnat doar perioada Evului Mediu, pe care Jim o predă acum fără tragere de inimă, dar cu speranța vagă (și nefondată) că lucrurile s-ar putea îndrepta, cu timpul.

Tânărul nostru are o relație complicată cu Margaret, una dintre colegele sale de catedră. Prin ambiguitatea sa, relație este cel mai potrivit termen: Margaret nu i se pare atrăgătoare, nu o place în mod deosebit, încercările ei de a fi cochetă îi dau dureri de cap, nu sunt un cuplu, dar simte față de ea o obligație: a fost alături de Margaret atunci când, părăsită de logodnic, aceasta a încercat să se sinucidă. Vorbele sale de încurajare par să fi fost luate drept afecțiune, iar acum Jim se întreabă cum ar putea da înapoi sau dacă este moral să fugă de răspundere. Mai ales că, după mai multe pahare de bere, poate deveni indulgent în privința femeii.

Oricum, principala durere de cap a lui Jim Dixon ni e legată de Margaret, ci de superiorul său, profesorul Welch, șeful catedrei de istorie, pe care nu îl place și căruia i-a făcut, la rândul său, o impresie destul de proastă. Și, pentru ca viața eroului nostru să fie și mai complicată, în scenă apare o tânără inaccesibilă lui, de care se îndrăgostește. Ce iese de aici este un roman povestit cu umorul caracteristic englezilor – ironie, sarcasm, critica ipocriziei, autocritică și pățanii amuzante relatate pe ton serios, o luptă continuă între regulile de conveniență socială și ridicolul situației. Și dacă vă întrebați de ce e Jim atât de norocos, când pare să pice din lac în puț, ei bine, va trebui să citiți romanul. De la mine nu aflați mai mult.

Veți găsi Lucky Jim în multe dintre clasamentele de tipul cele mai bune cărți comice din toate timpurile sau din secolul XX. Cu toate astea, Kingsley Amis – tatăl scriitorului Martin Amis și al designerului grafic Philip Amis – este unul dintre scriitorii netraduși în română. Jim cel Norocos este cartea sa de debut și, totodată, singura traducere (dar la a doua apariție, după cea de la Univers, din 1992).

Kingsley Amis a publicat Lucky Jim în 1954, când avea 32 de ani și a declarat că – deși scria din adolescență – asta a fost prima lucrare care să merite. A fost inclus printre reprezentanții de frunte ai mișcării tinerilor furioși (Angry Young Men). La bătrânețe, scriitorul obișnuia să spună că în această gramadă – alcatuită de presă și critică – s-au găsit aglomerați foarte mulți autori care nu aveau multe lucruri în comun. Totuși, admitea că nu l-a deranjat niciodată catalogarea, pentru că – în fond – nicio publicitate nu îți strică atunci când ești tânăr.

Lucky Jim este unul dintre primele romane de campus, iar povestea din spatele cărții este și ea savuroasă, în aceeași notă. La vremea respectivă, Amis era lector la Swansea University, dar ideea de a scrie acest roman i-a venit în deplasare – pe când îl vizita pe prietenul său, poetul și scriitorul Philip Larkin, librar în cadrul Universității Leicester. Inspirația îl aștepta pe Amis la o discuție în salonul profesoral, unde și-a văzut amicul drept un tânăr înconjurat de oameni plictisitori, pe care – din varii motive – nu își permite să îi jignească.

Și asta nu e tot. Personajul Margaret – descris, deloc flatant, drept o femeie neatrăgătoare, enervantă, maniacă și maestră a șantajului emoțional – este inspirat tot din realitate. Este vorba despre Margaret Monica Jones – iubită, colegă, personaj principal (și recurent) în viața lui Larkin. Se pare că iubita și cel mai bun prieten se displăceau reciproc, așa încât Amis nu a ezitat să o ridiculizeze pe Jones în paginile cărții. Cum – de altfel – a făcut și în cazul unui alt personaj,profesorul Welch, inspirat de socrul său de la acea vreme. Credeți că a urmat o ceartă între prieteni, o despărțire sau vreun divorț? Nici vorbă. Într-o dovadă de eleganță englezească, Larkin și-a ajutat prietenul timp de câțiva ani să-și pună ordine în idei și să își contureze personajele, Jim cel norocos a avut un succes imens, căsnicia lui Amis a mai durat încă vreo 10 ani, iar Monica Jones a făcut parte (on again, off again) din viața lui Philip Larkin până la moartea acestuia. Lucky Kingsley…!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.