Petreceri şi destine

Garden party, de  Katherine Mansfield, editura Humanitas, 2012

Deşi sezonul foişoarelor a cam trecut, nu pot să nu vă recomand acest Garden party din anii Reginei Victoria, de la care nu lipsesc nici savorile, nici grijile sfârşit-începutului de secol.

Decupajele lui Katherine Mansfield, în traducerea minunată a Antoanetei Ralian, care semnează şi prefaţa, măresc detaliile şi învăluie esenţialul. Sunt, în scurtele proze, evenimente care se precipită şi oameni extrem de complecşi, de plini de nuanţe, al căror mister îl miroşi o clipă, şi-atât. Trăieşti lângă ei, ca lângă nişte cunoştinţe întâmplătoare, de felul celor întâlnite la petreceri, îţi încurci imaginaţia în iţele complicate ale vieţilor lor, şi-apoi îi părăseşti, chiar când totul devenise interesant.

Katherine Mansfield seduce şi abandonează, intrând cu aceeaşi fineţe într-un boboc de floare, în vraja unei dimineţi de vară sau într-un suflet de femeie. Cucoane de toate vârstele, de la fetiţe la preţioase, trec prin faţa oglinzii, într-o comedie amară, care-o aminteşte pe Virginia Woolf, fără să aibă, însă, cutia ei de rezonanţă. În vieţile acestor doamne, că le cheamă Laura, sau Bertha, sau Rosemary, doamna cu concepţii înaintate, ori Con şi Jug, abia mijeşte ratarea. Căderea pe gânduri, îndoiala, momentul nedefinit când un impuls nobil e învins de o prejudecată, sau de o teamă, e materialul lui Katherine Mansfield. Angoase individuale şi teme sociale, ca neamestecul claselor, fac micul concert de grădină, cu regine ale balului şi musafiri nepoftiţi. Nu întâmplător, aproape toate prozele, din care viaţa ţâşneşte nestăpânit, sunt preludiul câte unei înmormântări. Momentul, în tristul teatru al lumii, când totul devine foarte convenţional, probând, în acelaşi timp, inutilitatea oricărei convenţii. Pe această margine subţire, dintre ce se cuvine şi ce vrei, poţi să înţelegi mai mult decât se spune, în libertatea plină de constrângeri a unei ieşiri la iarbă verde.

O privire face cât o mie de cuvinte, iar Katherine Mansfield se pricepe să privească. Ce vede ea cu greu se poate povesti, fără să strici, vorba unui confrate francez, trei sferturi din plăcerea cărţii. Aşa încât, urmăriţi-o dinăuntru, din casele şi de pe peluzele acestor oameni cu conversaţiile brici şi vieţile pâclă. Veţi învăţa, dincolo de lectura întrutotul agreabilă, câte ceva despre mersul lumii. Toujours en fête.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.