Raftul autorilor basarabeni | Selecție de Moni Stănilă

Dragii noștri iubitori de literatură,

Vă trimit o scrisoare ca să vă explic necesitatea, dar și criteriile de selecție pentru un raft al literaturii române din Basarabia. 
Sigur că cititorul avizat îi cunoaște pe autorii basarabeni stabiliți în România, de la Vasile Ernu, Mihail Vakulovski & Diana Iepure, Liliana Corobca, Mitoș Micleușanu, sau pe unii de peste hotare – Tatiana Țîbuleac, care a produs un fenomen în rândurile cititorilor, până la cei care încă locuiesc în R. Moldova, dar publică cu precădere în România: Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski, Maria Pilchin și mulți alții stabiliți pe ambele maluri ale Prutului. 

Există însă, o recunoaștem, scriitori, afirmați deja de la sfârșitul secolului trecut sau abia debutați, publicați în special la editurile din R. Moldova, care, chiar și când ajung pe rafturile librăriilor din România, nu sunt observați suficient. Scriitori care, știu cu siguranță, că sunt cunoscuți de scriitorii din România, dar care au ajuns greu (sau deloc!) la cititor. Ba mai mult, s-a mai întâmplat ca prin programe proprii și bine gândite de promovare să străbată (cu succes) pe piața din România cărți care nu reprezintă procesul literar autentic de peste Prut. Iată de unde necesitatea unui raft, care nu se vrea desprins de literatura română (cum malițios s-ar putea interpreta), ci, dimpotrivă, să își (re)găsească locul exact în mijlocul ei. 
Precizez că am ținut cont de gusturi, de cerere, de profilurile diferite de cititori, în organizarea acestor propuneri. 
Și mai menționez, cu destul de mult curaj, că nu întâmplător Nicolae Esinencu ocupă prima poziție. De la a doua poziție, totul ține de editură și întâmplare. Pozițiile 7, 8, 9, pot fi cu succes: 2, 3, 4.

Vă transmit gândurile mele calde, din Telecentru, Chișinău,
Moni Stănilă,
– scriitoare bănățeancă după părinți, dar basa după soț și adresa din buletin.

1. Nicolae Esinencu (1940-2016), supranumit „copilul teribil” al literaturii basarabene, scria în 1974 primul său roman, intitulat Evreii. Furat de securitate, romanul a fost pierdut aproape 50 de ani și recuperat de scriitorul Vitalie Răileanu, care l-a dat spre publicare editurii Prut în anul 2020. 
Volumul este cu siguranță unul dintre cele mai valoroase romane ale acelor ani, o pagină de istorie recentă, care prezintă extrem de viu zilele cumplite ale plecării evreilor din URSS, dar și drama moldovenilor din orașele controlate de ruși. 
Evreii este un roman care face și va face istorie, atât de consemnare, cât și literară. Pe de altă parte, acest incredibil scriitor e încă prea puțin cunoscut în spațiul literar românesc, motiv pentru care este prima propunere pentru un proiect menit să sporească vizibilitatea unor autori români din Basarabia, mai puțin cunoscuți în România.

2. Am avut o reală surpriză când m-am întâlnit prima dată cu proza scriitorului transnistrian Vlad Grecu (n.1959). A absolvit Școala de Arte Plastice din Dubăsari (1976) și Universitatea Tehnică – Facultatea de Construcții Civile și Industriale (1987), în 1992, în timpul războiului din Transnistria, s-a înscris ca voluntar în cadrul forțelor moldovenești care se opuneau regimului separatist de la Tiraspol. După război a fost silit să-și părăsească apartamentul din Dubăsari, devenind refugiat. În prezent locuiește la Chișinău.
Dincolo de această biografie spectaculoasă, Grecu aduce în proza sa o scriitură extrem de închegată, cursivă, neașteptat de vie (din partea unui inginer de la Facultatea Tehnică), care nu propune o proză în substraturi, ci una vie, captivantă și – lucru rar – de un foarte fin umor.
În Firingina sunt două microromane, care cred că ar prinde foarte bine și la adolescenți. Prima, care poartă titlul cărții, e epopeea SF a unui cosmonaut moldovean (vechi vis sovietic) pe o planetă îndepărtată, unde mesajele profetice captate de preoții Firinginei constituie fragmente din balada Miorița. De o greutate aparte în interpretarea acestei povestiri este cuvântul explicativ al autorului, de la sfârșitul povestirii, care transformă o poveste incredibilă într-un omagiu extrem. În Țara câinilor cu colaci în coadă întâlnim cea mai frumoasă și empatică scriere dedicată câinilor maidanezi. O delectare reală pentru iubitorii de animale, dar și pentru cunoscătorii vieții politice din Basarabia.

3. Poetul Nicolae Popa (n. 1959) este probabil unul dintre cei mai apreciați autori de către tinerii cititori și scriitori din Basarabia. Mentor pentru o parte dintre ei, inspirație pentru alta, Nicolae Popa s-ar fi putut numi la fel de bine copil teribil ca Nicolae Esinencu, cum încurcasem eu o dată. Romanul Avionul mirosea a pește sau iarna preotesei, o reeditare modificată a romanului Avionul mirosea a pește, m-a cucerit și uimit în egală măsură de la primele pagini. Rar s-a întâmplat să văd un poet prin definiție care reușește să clădească un incredibil roman, cu mai multe fire narative, cu pagini de o frumusețe covârșitoare. Romanul Avionul mirosea a pește sau iarna preotesei e pentru mine unul din marile câștiguri ale literaturii române și unul dintre cele mai emoționante romane date de scriitorii din Basarabia. 

4. Igor Guzun (n. 1968) oferă prin Mai bine al doilea volum din trilogia care a început cu „BINE” și conține texte și ilustrate cu obiecte, fenomene, profesii, stări, amintiri, tradiții din Basarabia, sub forma unor prozopoeme. Autorul crede cu convingere că pentru a supraviețui mai departe ca specie umană, trebuie să explicăm toate aceste amintiri și să le transmitem generațiilor următoare. Ca să aibă la bătrânețe nostalgii după lucruri adevărate, esențiale, nu după himere. Volumul Mai bine, cu cele 8 cărți poștale incluse, e un cadou ideal pentru orice împătimit (sau doar curios) de Basarabia, iar textele volumului pot constitui un mic glosar al acestui spațiu românesc cuprins între Prut și Nistru.

5. Augustina Visan (n. 2001) este debutantă și – cu atât mai mult – devine eligibilă în orice proiect de promovare. Volumul său Fă ceva tată e probabil cel mai dur debut în poezia autobiografică.
Viața îngrozitoare din satele basarabene, cu mama plecată peste hotare, cu alcool și violență, cu copii înspăimântați și exploatați – un volum care ar trebui să atragă atenția atât în discursurile despre poezia feministă (și feminină), cât și în cea de redare nudă a violenței din familiile satelor românești, indiferent pe care mal al Prutului.
O poezie cutremurătoare, atât ca tematică,  cât și ca abordare poetică și stilistică.

6. Claudia Partole este una dintre cele mai îndrăgite autoare din Basarabia, în special pentru cărțile destinate adolescenților. O astfel de carte este romanul Fraierul, axată pe bullingul din școli și pe modul în care astfel de traume pot schimba definitiv viața cuiva. Destinul personajului se schimbă de mai multe ori pe parcursul acestei lecturi, reușind astfel să mențină interesul tinerilor cititori.

7. Ionela Hadârcă, cunoscută de generația tânără din care face parte pentru activitatea ei de vloggeriță, a publicat în anul 2020 volumul UF! Ghid de conviețuire cu frații și surorile mai mici, cu o superbă ilustrație de Leonid Gamarț. Uhu! Ghid de reeducare a părinților (2021) e o carte estetică sub toate punctele de vedere, care s-a impus imediat în spațiul basa. Superbă, savuroasă, haioasă, dar plină de texte din care se poate învăța, UHU-ul se adresează copiilor, dar – subtil – și părinților, prin comparația pe care o familie de bufnițe o face între viața lor și viața oamenilor. O critică fină și simpatică a celor mai comune greșeli pe care părinții le fac în educarea copiilor. Volumul a obținut premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova la secțiunea Cartea pentru copii. O carte excelentă.

8. Deși câștigător al premiului Alexandru Mușina, în anul 2019, Artiom Oleacu a rămas destul de necunoscut în România prin cărțile următoare, motiv pentru care cred că un plus de vizibilitate i-ar face dreptatea cuvenită unui încă tânăr poet basarabean (n. 1986).
Poemul (dramatic) Spinner captează prin capacitatea discursului de a schimba vocea și registrul, devenind un poem central în literatura noastră care surprinde cu toată sensibilitatea poetică necesară dialogul fiu – tată (absent).

9. O proză despre Transnistria care merită atenția cititorului este microromanul autoficțional Armata nu se implică în conflict (2020), de Vitalie Colț, care povestește experiența unui transnistrian surprins de războiul de pe Nistru în timpul efectuării serviciului militar în cadrul armatei ruse din acea zonă. 

10. Vitalie Vovc scrie o poezie complexă cu plăcerea unui scriitor autentic, fără să simți vreodată că presează în anumite zone, că urmează zone și agende dinainte stabilite, că vânează recunoașterea avizată. El scrie cum trăiește: cu răbdare și convingere. Tocmai din acest motiv, propun spre lectură al doilea său volum de poezie, Mesaje pentru burta de rechin.

Cu studii de teologie și cu poezii traduse în engleză, franceză, suedeză, rusă, azeră, dar și catalană, turcă sau maghiară, printre altele, cu nominalizări și premii obținute atât în România, cât și în Republica Moldova pentru poezie (dar nu numai), Moni Stănilă trăiește în prezent la Chișinău, alături de soțul ei, Alexandru Vakulovski, împreună cu care organizează cenaclul literar Republica al Bibliotecii Municipale. În colecția Biografii romanțate a Editurii Polirom, i-a apărut în 2019 romanul biografic despre Constantin Brâncuși, Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare. Iar pentru romanul fantasy pentru copii Războiul solomonarilor, apărut tot la Polirom (junior) a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova în 2019. În 2020 i-au apărut romanul Țipă cât poți, (Polirom) și volumul de poezii Ale noastre dintru ale noastre(Casa de editură Max Blecher). În 2021 a câștigat una dintre Bursele și rezidențele de creație Cărturești, iar în 2022 a publicatu volumul Ofsaid. 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.