Recenzie: Iazul memoriei, minunata lume aerodinamică, de George Orwell

La un moment dat în viaţă – la 45 de ani, cînd te-ai îngrăşat, ai doi copii şi o casă neachitată – un detaliu oarecare comută ecranul minţii dinspre exterior spre interior. Nu mai vezi strada, vitrinele magazinelor şi semafoarele ci iazul copilăriei acoperit de lintiţă şi plin de peşte. George Bowling, protagonistul romanului O gură de aer de George Orwell, se apleacă desupra acestui iaz, iar privirea îi oscilează între copilăria întrezărită în fundul lui şi lumea de la suprafaţă, în care lucrurile încep să capete luciul şi aerodinamica glonţului. După ce ai stat mult sub apă simţi nevoia să ieşi la aer. George simte nevoia să se arunce în lacul memoriei deoarece afară, în Anglia industrială din perioada interbelică, e din ce în ce mai sufocant. Decide să se întoarcă în orăşelul natal. Curînd îşi dă seama că distanţa pînă acolo nu e cea pe care o poate străbate cu maşina, ci un drum în timp, pe marginea căruia stau soţia cicălitoare, copii glăgioşi, slujba plicticoasă, războiul iminent, „Joe” Stalin, Hitler, fasciştii, comuniştii…
George Bowling e un om obişnuit trăind moartea unei lumi şi naşterea alteia, în care nu se simte confortabil. Fiind un om obişnuit e un vehicol perfect prin care autorul îşi transportă cititorii în timp. Viziunea pesimistă asupra istoriei e colorată de umorul personajului, muritor invizibil din clasa de mijloc care îşi permite detaşarea faţă de timpurile prea serioase.
Găsiţi cartea pe raftul cu noutăţi, în Librăriile Cărtureşti.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.