Sergiu Negulici: Am rămas cu aceleași întrebări, dar cu un film de ficțiune în plus.

on 05.02.2018 at 12:50

Sergiu Negulici este regizorul filmului de animație Splendida Moarte Accident, câștigător al Marelui Premiu al Festivalului Cinanima 2017 din Portugalia, premiu care pune filmul pe shortlistul din care se aleg nominalizările pentru Oscaruri, ediția 2019. Puteți urmări scurt-metrajul & detaliile making-off-ului între 8 și 10 februarie la Galeria AnnArt. Detalii aici.

Am vorbit cu Sergiu despre filmul său de debut, care pornește de la o descoperire făcută într-un anticariat: un desen care avea o scrisoare de dragoste secretă pe spate.

Povestea scurt-metrajului “Splendida Moarte Accident” începe într-un anticariat. Unde & când începe povestea relației tale cu animația?

Începe în momentul în care înlănțuirea unor ilustrații naște mișcare, adică de la reinventarea roții. Lucrând în publicitate, locul unde pe vremea mea cei de la arte își găseau întrebuințare și acceptare. La un moment dat, fiind nevoie de o animație pentru un client, m-am aruncat pur și simplu în animație și nu m-am mai oprit.

“Splendida Moarte Accident” adună între pereții unor vagoane fantomatice o mulțime de referințe din prima jumătate a secolului XX. De ce ai ales această bucată de istorie pentru primul tău scurt-metraj?

Este o parte din istoria recentă de care am fost tot timpul atașat, iar scenariul dezvoltat de noi mi-a permis să populez vagoanele cu capitole din viața lui Medi Dinu, care a parcurs perioada. Când m-am gândit la viața unui om ce a fost uitat aici 100 de ani, martorul pasiv al multor evenimente pe care mi-ar fi plăcut să le trăiesc, am construit un tren ca o înșiruire de diorame în care se așază frumos bucăți de timp.

Dacă istoria ar fi un șir nesfârșit de vagoane, în care dintre ele ai vrea să călătorești o perioadă?

Mă plasez mental în ’30-’40, stare cultivată de familia mea, mica boierime din Câmpulung Muscel, victimă a luptei de clasă; eu am preluat toată nostalgia și resemnarea familiei.

Câtă muncă stă în spatele a 15 minute de film animat? Care au fost cele mai importante sau neașteptate obstacole și ce ai schimba în tot procesul dacă ai lua-o de la început?

Lucrul pentru un film cu pretenții este ridicol de lung, la filmul nostru de 15 minute au lucrat 6 oameni un an și jumătate, în paralel cu cei doi oameni care au făcut muzica și mixajul de sunet în 3 luni. Preproducția s-a făcut în perioada scrierii scenariului și apoi din mers în faza de început a proiectului. Căutările noastre legate de viața pictoriței Medi Dinu, cele care au generat și scenariul au constituit preproducția.

Provocarea a fost să strâng o echipa pentru film formată din oameni talentați, absolvenți de arte plastice, dar fără cunoștințe de animație și 3D ( tehnica în care a fost făcută mare parte din film). Partea de pregătire a echipei a lungit timpul de producție, asta aș evita pe viitor, dar satisfacția de-a finaliza un film cu oameni fără experiența și rigoarea muncii în echipă a fost o mulțumire personală.

Aluzia foarte transparentă la Gellu Naum ne obligă să te întrebăm: e oare vreun sâmbure de adevăr în povestea de dragoste descrisă în film?

Intriga scrisorii de dragoste trimisă de o pictoriță lui Gelu Naum a fost axul principal, povestea a fost infirmată de Medi în vizita pe care am reușit să i-o facem la casa de bătrâni, dar n-a mai dorit să ne primească a doua oară. Am rămas cu aceleași întrebări, dar cu un film de ficțiune în plus.

Spune-ne câteva cuvinte despre următorul tău proiect de animație. Crezi că premiile de care s-a bucurat “Splendida Moarte Accident” vor înlesni drumul noului proiect sau adaugă presiune suplimentară pe umerii tăi?

Succesul filmului a fost o surpriză pentru noi, l-am considerat un început bun și un rezultat satisfăcător ținând cont de echipa nou formată, dar probabil am să sfârșesc ca un moș la coadă la pâine, povestind despre cum a câștigat el premii internaționale cu un film de animație, iar recenziile o să vorbească de unicul succes în cariera lui de regizor. Asta nu mă împiedică să am în lucru un alt scurtmetraj și să îmi planific încă unul – succesul primului film sper să mă ajute mai mult decât să mă inhibe.

Cum arată o zi obișnuită în viața unui studio de animație?

Cu toate că studioul nostru este într-un fost penitenciar, dimineața este liniștită, preferăm să nu compromitem micul dejun, dar să rămânem mai târziu în noapte; fantomele foștilor deținuți politici sunt blânde cu noi. Suntem înconjurați de obiecte vechi, găsite și masa ne este un cufăr vechi pentru pansamente din colecția unui spital militar. Câinele Merlin are grijă ca lumea să facă pauze în parcul secret din spatele studioului.

Lucrul este împărțit în faguri mici, uneori extrem de mici, ce trebuie umpluți pentru marea construcție. Avem o albină regină care se îngrijește ca lucrurile să fie făcute la bine și la timp.

Ești, precum personajul din film, un iubitor al anticariatelor? Care este relația ta cu cărțile și care crezi ca este viitorul librăriilor fizice și al cărților tipărite?

În existența mea anacronică îmi plac cărțile citite și subliniate de cine știe cine, îmi plac obiectele vechi, orfane și decrepite, accept degradarea lor ca pe o înfrumusețare, dar îmi plac și cărțile noi cu textul clar tipărit pe foaie albă, fără colțurile îndoite, pe care le citesc ca și cum n-au fost atinse, pe care pot sublinia eu doar când nu mă pot abține și care o să ajungă într-un anticariat cândva.