0042281573224-2480904

Muzică din continentul de gheață

Chiar dacă “Antarctica” legendarului Vangelis este, la origine, o coloană sonoră a peliculei omonime regizate de japonezul Koreyoshi Kurahara la începutul anilor ’80, nu e neapărat necesar să vezi filmul ca să ai parte de o experiență cinematică la simpla ascultare a CD-ului.

Tema discului, anunțată chiar din prima piesă și dezvoltată în diferite forme pe parcursul a 45 de minute, e specifică esteticii compozitorului grec: orchestrații ample şi linii melodice somptuoase traversează, subliminal, mintea ascultătorului. Experiența e unică, mai ales dacă stai cu ochii închiși și încerci să-ți imaginezi cât de inspirante sunt peisajele arctice, dominate de culoarea albă a zăpezii și de un sentiment constant de singurătate.

Sintetizatoarele și instrumentele clasice folosite de Vangelis în “Antarctica” imprimă ascultătorului o atmosferă foarte bogată sonic. Majoritatea sunetelor sunt pozitive și eterice, nelipsind, însă, pentru contrast, părți “întunecate”, de găsit în bine-intitulata piesă “The Other Side of Antarctica” sau în “Deliverance”, cu care filmul se și încheie.

Discul, apărut pentru prima oară în 1983, a fost disponibil până în 1988 exclusiv pe piața japoneză, fiind considerat pentru restul lumii o raritate scumpă și greu de găsit. În momentul de față, adică de fix 30 de ani, el a fost reeditat de 47 de ori în diferite formate, devenind un album de referință atât pentru ascultătorii de muzică clasică cât și pentru amatorii de sunete exclusiv sintetice.

Vangelis apelează de obicei la mulți colaboratori, dar în cazul coloanei sonore “Antarctica” a compus el însuși partiturile pentru toate instrumentele prezente, fiind și producătorul discului. Mai mult, până și coperta îi aparține, ceea ce înseamnă că filmul lui Kurahara l-a inspirat puternic.

Mulți amatori de muzici ambientale consideră “Antarctica” o capodoperă, mai ales că prima piesă este atât de accesibilă publicului larg încât poate fi cu ușurință difuzată la radio, unde am auzit-o și eu, de altfel, pentru prima oară, pe frecvențe estice, imediat după Revoluție.

Dacă îți place acest disc trebuie neapărat să asculți și coloana sonoră la “Chariots of Fire” (1981) sau “Bladerunner”, capodopera din 1982 pentru care Vangelis a compus muzica, într-o notă mult mai futuristă, însă, decât în cazul “Antarctica”.

Polul Sud și frigul extrem i-au mai inspirat și pe DJ Spooky (“The Antarctica Suite”), care a dedicat chiar și o carte continentelor albe (“The Book of Ice”), sau pe norvegianul Biosphere. Merită să-i asculți împreună iarna asta, poate așa o să ningă mai mult.



There are no comments

Add yours