Stația de poezie | Un loc doar pentru poezie în Mansarda Cărturești Verona

on 04.07.2019 at 12:43

Auzim adesea că poezia e pentru cei inițiați. „Eu nu citesc poezie pentru că nu știu cum să ajung la ea.” Dar dacă-i dai voie, poezia vine ea la tine, poezia e de fapt extrem de aproape, trebuie doar să ciulești urechile și să găsești frecvența potrivită.

Vino în “Stația de poezie” din Mansarda Cărturești Verona pentru a te lăsa purtat de poezie către alte dimensiuni ale realității, dar și către propriul univers lăuntric.

Am pregătit cea mai extinsă și variată selecție de poezie dintr-o librărie din București, ca să simți că poezia e vie, captează, transmite și generează stări, emoții, sentimente, trăiri. Pe scurt, ne face mai umani.

De ce să citești poezie? Câteva motive culese din librărie și de la cititori

▲ Micul Prinț ne spunea demult că „ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi”. Poezia exprimă tocmai acele lucruri mai subtile pe care toți le simțim, dar pe care nu le putem sesiza sau exprima direct.

▲ Poezia poate fi terapeutică: îți oferă un spațiu al vindecării, al schimbării, al iubirii.

▲ Asemenea muzicii, rezistă consumului repetat, consecutiv, obsesiv – și de fiecare dată o auzi altfel.

▲ Poezia amintește de gestul primului om care a trasat un contur în jurul umbrei pentru a păstra imaginea iubitei sale. Citim poezie să ne îmbrățișăm singurătățile, să auzim în spațiul dintre rânduri bătăile inimii acordate în același ritm cu misterul de neînțeles al lumii.

▲ Citim poezie să încetinim agitația și viteza cu care ni se întâmplă viața. Să privim acest joc de oglinzi ca un exercițiu de luciditate, o ajustare a opticii.

▲ Când certitudinea nu există și tot ce-ți rămâne e să te frămânți și să te întrebi, poezia îți amintește să te minunezi de toate.

▲ Poezia e cea mai pură formă de apropiere între cel care scrie și cel care citește: sensul poeziei este dat atât de unul, cât și de celălalt.

▲ Poezia e istoria a ce se simte și se trăiește și mai puțin a ce se întâmplă.

▲ E. A. Poe vorbește despre poezie ca despre ceva ce trebuie citit in one sitting. Tot poezia trebuie să te țină jos, în continuarea citirii.

▲ Dacă proza are tendința de a merge de la punctul A la punctul B, poezia ajunge la B fără să fi trecut prin A.

▲ Poezia funcționează ca memoria, uitând din versuri ce e de prisos, legându-se mereu de sine.

▲ Poezia face să ți se trezească superputerile: „zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta” (Dan Sociu)