Teodora Coman | „Scrisul e perceput ca un moft, cultura, ca o formă dispensabilă de elitism, plagiatul, un purism intelectual, nu o infracțiune”

După două ediții care s-au bucurat de apreciere, Bursele și rezidențele Cărturești continuă demersul de susținere și încurajare a scriitorilor români contemporani. Astfel, Fundația Cărturești, în parteneriat cu Pro Patrimonio și Asociația Maria, a desemnat scriitorii câștigători ai celei de-a treia ediții, care în anul 2023 își vor petrece o lună la Vila Golescu din Câmpulung Muscel și la Conacul Petre P. Carp din Țibănești. Teodora Coman este scriitoarea pe care juriul a ales-o câștigătoare a secțiunii poezie.

Mai știi când ai auzit pentru prima dată de Bursele de creație literară Cărturești? Ce-ți inspirau?

Am văzut postări pe facebook ale unor prieteni și mi se părea ireal să poți petrece o perioadă doar pentru a scrie. Nu știam nimic de aceste rezidențe, îmi inspirau luxul de a te ocupa numai și numai de scris. În România, scrisul e marginal, te ocupi de el când mai rămâne timp după programul de la locul de muncă și obligațiile casnice, cotidiene inevitabile. 

Bursele și rezidențele de creație literară Cărturești par să devină longevive și să creeze un spațiu cultural necesar în România. De ce crezi că sunt atât de puține astfel de inițiative și programe în țara noastră? În alte țări scriitorii și scriitoarele sunt tratați cu mult mai mult respect.

Răspunsul apare chiar în întrebare: lipsa de respect. Scrisul e perceput ca un moft, cultura, ca o formă dispensabilă de elitism, plagiatul, un purism intelectual, nu o infracțiune, cel mult un compromis pentru care se iscă mult zgomot din nimic. Statul român nu oferă respect cetățenilor lui, așa că nici Ministerul Culturii nu se omoară să respecte artiștii. Inițiativele private, organizațiile nonguvernamentale sunt cele care salvează România de cinismul instituțional(izat). Un autor nu câștigă nimic din scrisul lui, s-a obișnuit să nu conteze, așa că bursele și rezidențele Cărturești au reaprins speranța aia că uite, cineva se gândește și la el. 

Ce manuscris de poezie ai în lucru? Spre ce teme te îndrepți în poezie acum?

Manuscrisul se numește, provizoriu, ,,ajustări”. După ce am fugit din gen în specie, iată-mă din nou în gen, cu coada între picioare și cu o temă oarecum atipică, sportul, asociat cu conformismul, care implică tot atâta efort ca nonconformismul. Biometrizarea vieții, calcularea caloriilor, abținerile, restricțiile, înfometarea creează o presiune constantă pe femeia contemporană, mai ales după 40 de ani. 

Au existat evenimente majore în viața ta care te-au ajutat să treci la un alt nivel din punct de vedere profesional?

Există evenimente care te marchează din toate punctele de vedere, inclusiv profesional. Nu am amestecat scrisul cu profesia, menținerea în câmpuri separate mi se pare cea mai potrivită abordare. Nu sunt genul de om care luptă pentru un scop, care ține cu dinții de validări; în mod paradoxal, acestea au venit când mă așteptam mai puțin, ceea ce îți dă impresia sănătoasă că nu totul depinde de tine, că ești, de fapt, un câmp al preocupărilor și intereselor altor oameni, care dau de tine pe căi la care nu te-ai fi gândit. 

Dacă ai aplica în străinătate, ce burse și rezidențe ai alege? În ce spații culturale (universități, cabane izolate, plaje, case memoriale etc.) ți-ai dori să ajungi?

Aș aplica oriunde, nu am o preferință anume, cred că fiecare spațiu cultural este o experiență în sine. 

O rezidență poate veni și cu mici încercări impuse sau autoimpuse: izolare, program obligatoriu/opțional, prea multe evenimente, workshopuri etc. Cum ai prefera să fie această rezidență Cărturești? În ce fel de spațiu te simți confortabil? 

Încă nu cunosc detaliile rezidenței Cărturești, dar îmi asum toate obligațiile care îmi revin. Nu am nicio predicție, prefer să descopăr pe loc ceea ce mă așteaptă. 

Spațiul/ambientul în care te afli are vreo influență asupra scrisului tău?

De obicei, scriu unde și când mă apucă, cel mai des acasă, dar nu am tabieturi. Singura condiție este să fie singurătate, liniște și oleacă de timp liber. Meteorologia nu face parte din scrisul meu, deci nici nu-l afectează. 

Cum ar arăta o rezidență și spațiul ideal pentru aceasta, dacă tu ai dispune de un buget generos și de o echipă minunată pe care să o coordonezi?

Spațiul ideal ar fi liniștit, fără alte pretenții. Dacă ar fi loc/timp și de o plimbare zilnică, ar fi perfect. Cât despre echipă, nu știu cum funcționează, dar sunt un om simplu, pașnic și nimeni nu va avea de pătimit. 

Interviul realizat de Andra Rotaru în seria dedicată câștigătorilor Burselor și rezidențelor Cărturești.
Teodora Coman va merge în rezidență la Conacul Petre P. Carp din Țibănești, începând cu luna iunie

🔹🔹🔹

Bursele de creație literară Fundația Cărturești, Asociația Maria & Pro Patrimonio au luat naștere din dorința de a promova și încuraja dezvoltarea literaturii române contemporane, începând cu sprijinul acordat autorilor ei. Într-o piață de carte dominată de traduceri, unde pentru majoritatea autorilor, scrisul este al doilea, dacă nu chiar al treilea job, proiectul acestor burse și rezidențe își propune să redea scriitorilor contextul necesar pentru a se dedica scrisului: timp, „o cameră doar a lor” și cât mai puține constrângeri exterioare.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.