Valize din Cărturești. Cu ce cărți pornesc în vacanța de vară fetele din echipa de comunicare. Ediția 2024

☀️Pentru că a venit deja vara și știm cât de tare vă plac recomandările, vă arătăm și anul acesta listele lecturilor de vacanță ale câtorva dintre membrii echipei Cărturești. Cu degetele pe tastatură și un picior în apa mării vuind la sute de kilometri distanță, primele care aterizează în bagaj sunt cărțile.

Atenție, urmează decolarea! ✈️

Denisia

Lecturile verii acesteia sunt pentru mine reîntoarceri la două dintre autoarele care îmi reamintesc, prin fiecare nouă carte a lor, de motivele pentru care iubesc atât de mult literatura – un aspect esențial mai ales pentru cititorii care nu găsesc ieșirea din reading slump-ul prelungit de arșița verii și scrolling obsesiv pe toate rețelele sociale. 

Prima dintre ele este Chimamanda Ngozi Adichie, autoare igbo publicată la noi de editura Black Button Books, a cărei scriitură te prinde în mrejele ei încă de la primele rânduri. Chimamanda Ngozi Adichie scrie povești de dragoste și război în care rase, culturi, etnii și clase sociale se ciocnesc și sunt apoi complicate de iubiri imposibile, dar te fascinează și te fac să te îndrăgostești iremediabil, prin frumusețea și sensibilitatea lor. În Hibiscus purpuriu, autoarea propune o imagine intimă, subiectivă asupra Nigeriei, într-o proză luxuriantă („asemenea peisajelor nigeriene pe care le evocă”, ne spun cei de la Boston Globe), care privește adânc în sufletul unei adolescente, unde găsim contradicțiile depline ale unui teritoriu care nouă, celor de aici, ne este foarte străin. Recomand toate cărțile Chimamandei Ngozi Adichie pentru felul în care aduc aproape o cultură altfel foarte îndepărtată, dar și pentru forța, blândețea și dragostea cu care sunt scrise personajele care, mai presus de orice acțiune condamnabilă moral, strălucesc prin vitalitatea și umanitatea lor. 

A doua autoare pe care o citesc mereu cu pasiune și un tip aparte de curiozitate e Rachel Cusk, o autoare britanică, cu un stil unic în peisajul literaturii contemporane, mai ales prin armonia desăvârșită dintre formă și conținut. Cunoscută mai ales pentru trilogia „Schiță”, publicată la noi de editura Litera, Rachel Cusk se scrie pe sine prin intermediul destăinurilor pe care oamenii pe care îi întâlnește de-a lungul unei veri călduroase petrecute în Atena i le fac în diverse contexte naratoarei (în avion, la cină, în timpul cursurilor cu studenții ec.). Ficțiunea și realitatea încep să se confunde între ele, iar lumea construită cu multă măiestrie de autoare în carte se continuă cumva în lumea reală, dar din motive cu totul neașteptate.

Parade e cel mai recent și mult așteptat roman al scriitoarei, publicat la începutul lunii iunie de editura Faber&Faber, la timp pentru a fi strecurat în bagajul literar al mult visatei vacanțe de vară. Ușor experimental, puțin controversat și suficient de conceptual, Parade are toate ingredientele unui roman care să te arunce într-o stare de contemplare filosofică în timp ce privești meditativ spre mare, zăcând de ore întregi într-un șezlong, cu un coktail cu multă gheață alături. 🍹

Alina

V-am mai spus, cred, și cu alte ocazii aici, pe blog, că vacanța de vară – care înseamnă by default mare, soare și plajă – se întrevede pentru mine ca un moment al izbăvirii, atât de așteptat. 🏖️

Mă amuză de fiecare dată când mai dau peste câte-un articol în care cineva decide că cititul pe plajă e rău. În ce mă privește, eu mi-am ales de mult tabăra: citesc pe plajă și citesc cel mai bine. Parcă niciodată nu am atâta timp și atâta liniște cum am pe șezlong, unde îmi duc ziua după un program muncitoresc, de la 9 la 17. Desigur, asta înseamnă de multe ori un entuziasm supradimensionat în fața raftului din librărie, domolit imediat de dimensiunile reale ale valizei. Dar de dragul exercițiului de a mă disciplina, vă prezint varianta scurtă a listei de lectură din vara asta.

Prima carte este James, cel mai recent roman al lui Percival Everett. În primăvară am citit Erasure, un roman care mi-a plăcut enorm, ingenios, cu umor, un deliciu pentru cititorii interesați de reprezentarea lumii scriitoricești sau editoriale în literatură și de problematizarea relației artistului cu propria artă. James este o rescriere a lui Huckleberry Finn, din perspectiva lui Jim, și se anunță un roman demn de virtuozitatea lui Everett și numai bun să aducă în prezent puțin din lecturile unor veri mai îndepărtate. 

Și pentru că vă spuneam că-mi plac romanele care portretizează lumea scriitoricească, o să iau cu mine și Hell of A Book, de Jason Mott, roman câștigător al National Book Award for Fiction, în 2021. Un autor afro-american pornește într-un turneu de promovare a romanului său, iar pe parcursul turneului se țes alte fire narative, desprinse sau nu din roman, povești reale sau imaginare. Sună minunat. 

Voi încheia lista cu cartea unui autor român,  Acasă, departe, de Adrian G. Romila, câștigător al Premiilor Observator cultural, în 2024. O carte care mi-a fost recomandată în mai multe rânduri, descrisă drept: „roman de aventuri, exercițiu metaliterar, thriller istoric, bricolaj autobiografic și parabolă existențială”.

Mă opresc aici. Ce va fi la momentul tragerii fermoarului, nu veți afla niciodată. 🤐

Isa

După lectura volumului de debut al Ioanei Burtea am rămas cu o listă lungă de cărți pe care vreau să le citesc și, cu siguranță, fără (multe) instrucțiuni de folosire.

Astfel, tot cu gândul la vacanța idilică de o sută de zile, din copilărie, aș vrea să încep ambițios cu Work won’t love you back, de Sarah Jaffe, care-și propune să ne apropie de înțelegerea faptului că a munci din pasiune nu-ți oferă neapărat mai multă putere de lucru și că poate, odată cu asumarea acestui fapt, vom putea fi mai aproape de valorile și proiectele personale, găsind cu adevărat echilibrul între munca din pasiune și pasiunea pentru muncă 🙂

Tot în forță am început și cu cluburile de lectură, fie ele chiar și două – Infuzie de carte și Bookhub – dar două sunt mai mult decât zero.🤭 Ambele cluburi sunt locale și ambele sunt organizate de două tipe mișto, foarte dragi mie. Așadar, întorcându-mă în timp, la una dintre lecturile care m-au marcat în primii ani ai adolescenței Mie nu mi-e frică, de Niccolò Ammaniti, un volum extrem de sensibil și tulburător, m-am bucurat să văd că propunerea pentru final de iunie la Bookhub este Viața intimă, de același autor italian. Abia aștept să o încep chiar în prima mini-vacanță din această vară.

Desigur, voi avea cu mine și unul dintre cele mai noi volume publicate în literatura română contemporană semnat Cosmin Leucuța – Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni. Nu știu dacă-mi voi putea asuma imperativul titlului, dacă chiar voi privi pentru ultima dată lumea asta sau dacă voi fi mai sensibilă la minciuni. Sunt nerăbdătoare pentru că e un volum de proză scurtă și, deși am tot cochetat cu gândul de a-l citi pe Leucuța, am amânat momentul până când am început să găzduim seria de întâlniri #TimișoaraScrie și am început să trăiesc cu un soi de vină, dar și cu o dorință ascunsă de a-i cunoaște mai bine pe organizatorii acestor întâlniri – Cosmin Leucuța & Cristian Vicol.

Măriuca

Pentru mine o vacanță nu este cu adevărat o vacanță dacă nu am intrat într-o librărie. În această vară nu va fi cu nimic diferit, pentru că plănuiesc să îmi petrec timpul liber plimbându-mă prin alte librării. Voi începe cu librăria Morisaki, unde îl voi lăsa pe Satoshi Yagisawa să mă ghideze prin Viața mea în librăria Morisaki și Întoarcere în librăria Morisaki. După aceea mă voi îmbarca într-o călătorie spre Seul, Coreea cu Welcome to the Hyunam-dong Bookshop.

Pe lângă momentele de vacanță petrecute prin librării reale și imaginare, nu pot lăsa să treacă vara fără să citesc și câte ceva din recomandările prietenilor. De prea multe ori spun despre o carte „o adaug în TBR”, dar câte un titlu nou (sau mai multe) ne acaparează complet, iar TBR-ul nostru devine un munte imposibil de urcat. De aceea, cap de listă pe TBR-ul verii acesteia va fi O magie de neîmblânzit, de Allison Saft, recomandată de colega mea Roxi care  mi-a oferit cel mai convingător pitch pentru sufletul meu de otaku – Roy Mustang și Riza Hawkeye Fanfiction. 🐱

Roxi

Acum câțiva ani l-am descoperit pe Paolo Giordano prin intermediul copertei de la Devorarea cerului, copertă care promitea o lectură ideală pentru vară. Cartea a rămas în mintea mea mult timp și de atunci am așteptat cu nerăbdare o nouă carte scrisă de el. Tocmai de aceea, Tasmania se află în fruntea TBR-ului meu de vară. 

În septembrie va avea loc FestivalYA, un festival organizat în jurul literaturii YA care le oferă tinerilor oportunitatea de a se întâlni și a discuta cu autorii lor preferați. Prin urmare, am câteva luni la dispoziție să  revin la zona de literatură pentru adolescenți și să citesc câteva cărți de acolo. Încep cu Povești spuse pe limba apei, de Ava Reid, o poveste despre povești, întunecată și misterioasă care în același timp reprezintă un omagiu adus tuturor femeilor cărora le-au fost furate istoriile. Mi-a atras atenția și Secretele Nilului, prin intermediul căreia voi putea călători (în sfârșit) în Egipt. 🐪

Întotdeauna am fost fascinată de mediul acvatic, de pești, de mări, de oceane și pentru că nu pot să plec în vacanță fără un titlu de non-ficțiune, am ales și  Blue Machine, de Helen Czerski, o carte care explorează adâncurile oceanului, examinând mesagerii, pasagerii și călătorii care trăiesc în el, călătoresc peste el și supraviețuiesc datorită lui. 

Corina

Dacă tot plec în călătorie, mi-am propus să citesc despre călătoriile lui Montaigne prin Italia, Elveția și Germania, în Jurnal de călătorie. Scrisori . Vreau să văd cum erau privirile de atunci, dacă regăsesc ceva din vremurile noastre în însemnările lui. Știu că ținea mult la ideea de libertate, iar călătoriile care implică deplina libertate înseamnă felul în care ne putem bucura de lume și de locul nostru aici și oriunde. Mergea în locuri necunoscute de ceilalți, îi plăceau locurile speciale care îl făceau să tresară. Avem aici un călător veritabil de care ne putem bucura prin lectură. 🧳

Mă fascinează felul în care marii creatori ai lumii erau văzuți de contemporanii lor. Îmi place să intru în detaliile biografice și culturale, care, adunate, dau un rezultat frumos. Paul Johnson a intrat în culisele creației unor nume importante din diverse domenii în cartea lui Creatorii. De la el aflu de anatomia pasiunii creatoare, despre cum funcționa creativitatea la personalități ca Albrecht Dürer, J.S.Bach, Victor Hugo, Mark Twain, Pablo Picasso, Walt Disney, Jane Austen și alții. Creativitatea este o trăsătură intrinsecă a ființei umane, spunea Paul Johnson, așa că o vacanță este cea mai potrivită cale de sondare a propriilor resorturi creative, mai ales că o putem face citind poveștile unor genii din literatură, arte, modă.

Crăița

Pentru mine, vacanța înseamnă relaxare și timp mai mult pentru citit. Iar pentru că anul acesta voi petrece o perioadă mai lungă de timp în Marea Britanie, lecturile mele nu sunt neapărat cele mai însorite, dar sunt umane, curajoase și pline de noi perspective.

Prima carte care își va găsi loc în bagajul meu este volumul de proză scurtă Iepurele Blestemat, de Bora Chung.  Am ales cartea asta datorită unei recenzii în care autorul spunea că, citind această carte, vei înțelege mult mai bine cum arată societatea coreeană. Am citit deja câteva dintre poveștile din volum și am fost impresionată de felul în care autoarea folosește diverse metafore pentru a vorbi despre problemele din societatea în care a crescut. 

A doua carte din micul meu bagaj literar e Big Swiss, de Jen Beagin, o carte despre care am auzit pe Booktok. Era o perioadă în care, la fiecare două scroll-uri, îmi apărea cineva care o recomanda, așa că m-am lăsat convinsă până la urmă. Recunosc că n-am mai avut răbdare și am început să citesc cartea înainte de mult așteptata vacanță, astfel că o pot deja recomanda pentru stilul introspectiv al scriiturii, dar și pentru personalitatea incisivă a personajului principal, care mi-a plăcut enorm. Iar faptul că o să aibă o adaptare în care va juca actrița britanică Jodie Comer este doar un argument în plus pentru a o citi.

Anul acesta am decis să nu-mi mai încarc modesta valiză de călătorie, așa cum am mereu tendința să o fac, astfel că mă voi rezuma la aceste două titluri și sper că vor reuși să îmi ia gândul de la ploaia măruntă din Anglia. 🌦️

Mădălina

Chiar dacă nici anul acesta nu ajung în Portugalia, asta nu mă împiedică să visez, nu? Cartea Împăratul Portugaliei mi s-a lipit de mână la un Bookfest acum câțiva ani, Selma Lagerlöf fiind una dintre autoarele mele preferate când vine vorba despre literatura pentru copii; o povestitoare excelentă care știe să facă cititiorul de toate vârstele să rămână curios. Însă, lăsând asta la o parte, cred că ce m-a convins s-o iau și să vreau s-o citesc a fost începutul:

Jan Andersson din Skrolycka îmbătrânea și tot nu se mai sătura să vorbească despre ziua când îi venise pe lume fetița.

Atât de simplu. Și, apoi, curge lin, domol și precis o poveste care se poate confunda cu cele pentru copii, dacă cele pentru copii nu am ști de fapt că sunt și pentru adulți.

Nu știu cum sunt ceilalți, dar eu când sunt în vacanță nu vreau să citesc despre oameni muncind. Atât timp cât toată lumea, eu și personajele fictive laolaltă, trândăvim, lâncezim, admirăm, visăm, ne distrăm și trăim prezentul și ignorăm viitorul, cartea are potențial să fie chiar terminată în timpul vacanței.  Nu știu de ce, dar Dulcele bar, de cum am luat-o, m-a inspirat să o citesc vara, eventual pe caniculă, când corpul îți cere să-ți conservi energia, dar mintea vrea să fie în continuare la fel de activă. 

Rareori încep o carte știind că sigur o să-mi placă, însă tot amânând anii aceștia s-o citesc, după ce am auzit în jurul meu numai lucruri bune despre ea, e ca și cum aș fi ținut-o doar în degustări și în sfârșit pot să mănânc tot desertul; desert despre care știu sigur că va fi unul răcoros, de vară, dens și surprinzător.🍧

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.