viatapoetilor

Viața financiară a poeților, de Jess Walter

viatapoetilor“N-o să fie o carte lungă“ a glumit unul dintre prietenii lui Jess Walter când a auzit titlul romanului, în vreme ce un altul, poet, l-a anunțat că știe deja cum se termină povestea.

În general, scriitorii au iubit titlul, cititorii mai puțin. Walter crede că alăturarea unor termeni precum poet și financiar ispitește la fel de mult ca cea dintre chirurgie stomatologică și impozit pe venit. Dar a fost un risc asumat și – dacă riscați și voi – veți descoperi un autor foarte bun, în a cărui scriitură deprimant merge mână-n mână cu amuzant. Jess Walters reușește să zgândăre multe răni cu zâmbetul pe buze și – culmea – să lase cititorul cu un sentiment de împlinire.

Viața financiară a poeților este relatarea ultimei sute de metri de cădere accelerată a unui jurnalist rămas fără slujbă, cu o ipotecă pe care nu și-o mai poate plăti, doi copii de crescut și o soție care a început să flirteze online cu fostul iubit din liceu. Omul încearcă din răsputeri să salveze situația, dar soluțiile – care uneori par la numai doi-trei pași distanță – nu se lasă atinse. Și duc din lac în puț.

Plecat de acasă într-o noapte să cumpere lapte dintr-un magazin non-stop, Matt Prior reușește contraperformanța ca – în decurs de câteva zile – să se împrietenească cu niște consumatori de marijuana, să cunoască un dealer de droguri și să-și stabilească un plan de redresare financiară plecând de la ideea că va deveni traficant. Este încercarea disperată a omului cu cuțitul la os, dar care nu vrea să renunțe la ce are în prezent: Matt știe cât iubește soția lui casa în care stau (și pe care nu și-o mai permit), e convins că ea îl va părăsi când își va da seama de dezastrul financiar în care se află și, oricum, nu-și poate imagina copiii într-o școală publică. Prin gesturi din ce în ce mai disperate, Matt încearcă să își recâștige soția – a cărei copilărie săracă a lăsat-o cu o nevoie de siguranță materială pe care o asociază cu iubirea. Au ajuns în situația actuală, ca mulți alții, dintr-un cumul de decizii proaste, ghinion în afaceri și criză economică.

Visul lui Matt a fost să se lanseze pe cont propriu, cu un site de finanțe și poezie. Până să își dea seama dacă are sau nu public, afacerea îi era deja pe butuci. Acum se teme că nu-și va putea păstra nici măcar familia (care, pe lângă nevastă și copii, presupune și un tată afectat de demență) și e dispus să riște, mai ales că riscul pare ultima soluție.

Titlul cărții este o referire la The Lives of the English Poets, a lui Samuel Johnson, de unde Walter a împrumutat și numele multor personaje, inclusiv pe cel al eroului principal. The Financial Life Of The Poets nu își dă aere de analiză socială, dar reușește să facă turul complet. E un scurt tratat poetic despre marijuana, despre presă și dezolanta viață de noapte a magazinelor 7-Eleven, despre sistemul financiar american ori despre responsabilitățile adulte, momentele de cotitură și întoarcerea nostalgică la amintirile fericite ale tinereții.

Personajele lui Walter sunt cameleonice: polițiștii se comportă ca infractorii, dealerii de droguri vorbesc ca avocații, avocații vorbesc ca agenții imobiliari, iar aceștia din urmă ar putea fi confundați cu oricine. Între ei, poetul nostru – sarcastic, autoironic, victimă sigură, povestindu-și decăderea – în direct – cu un soi de veselie de cimitir.

Jess Walter și-a început cartea puțin înainte de colapsul financiar și, din păcate, inspirația i-a fost alimentată pe măsură ce scria. “Asta e ca și cum ai scoate capul pe geam, în timpul accidentului, ca să-l vezi mai bine” – spune el. Vine dintr-o familie de “crescători de vite ratați” (a fost primul din neam care a terminat o facultate) și, pe când era copil, tatăl lui și-a pierdut slujba de mai multe ori. Ca urmare, deși e un scriitor renumit, nu a luat niciodată succesul de bun, nu a părăsit localitatea natală, considerând că singurii pe care te poți baza la nevoie sunt familia și prietenii de-o viață.

Pe când scria cartea, mulți prieteni jurnaliști rămâneau fără slujbă. Pentru cei cu copii, îngrijorările legate de bani sunt o constantă, dar una din întrebările pe care le auzea des era “Cum o să-i spun fiului meu că nu mai am serviciu?”. Asta i se pare ciudat lui Walter: “Îmi amintesc că atunci când noi treceam prin astfel de momente în copilărie, nu-mi păsa de bani, ci doar ca tata să se joace cu mine”.

Spune că simte o mare tristețe pt oamenii din redacții, afectați de criză, dar și pentru cultura care a devalorizat puterea ziarului imparțial, în favoarea informației părtinitoare, neverificate ori cu agendă (dar la discreție). “Oamenii presupun că orice citesc pe un blog e la fel de bun ca ceea e citesc în ziare. Și nu e.  […] Pe vremuri, adunam informația și ne făceam o părere. Acum, avem o părere și plecăm să strângem informația care să o susțină”.

Dacă nu ar fi umorul, Viața financiară a poeților ar fi o lectură sufocantă. Așa însă, e vie și cu proprietăți curative. Cititorul poate simți că nu e singur în momente dificile, sau ca le-a depășit și se poate amuza. Ori că nu a trecut prin așa ceva, deci e mai norocos. De altfel, după ce au citit cartea, mai mulți apropiați i-au mărturisit lui Walter că trec prin situații asemănătoare (evident, nu se refereau la traficul de droguri), iar unul era chiar nedumerit, pentru că nu-și amintea să-i fi destăinuit problemele cu flirtul soției…

Apărută în 2009, The Financial Lives Of The Poets a fost foarte lăudată de critică. Era deja al cincilea roman al lui Jess Walter, iar de atunci a mai publicat unul. În română i-au mai fost traduse două – Frumoasele ruine – la Polirom, anul trecut, și Zero – la Nemira, în 2010. Sunt scrise în stiluri diferite, dar toate au un numitor comun – sunt stand-up tragedy, după cum remarca un prieten de-al scriitorului.

Walters spune că, în esență, cărțile sale au dileme de modă veche, împachetate actual: “Imaginați-vă un film de Frank Capra în regia lui Quentin Tarantino”. Minus sângele, ca să fim cinstiți.

Viața financiară a poeților, de Jess Walter

Editura Polirom, 2015

Traducere din limba engleză și note de Bogdan Coșa



There is 1 comment

Add yours
  1. Bookish

    Sună interesant. Până acum nici nu am auzit de genul acesta “stand-up tragedy”. Încă o dată mi se confirmă că literatura este un organism mai viu ca niciodată.


Post a new comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.