Watership down

Watership Down, de Richard Adams

Watership downCopii, părinți, faceți cunoștință cu Alună – un iepure obișnuit, care e forțat să ia decizii grele și cu consecințe importante. Nu e un iepure umanizat, așa că nu vă așteptați să vorbească cu cei mici sau să filosofeze prea mult. Dar și lumea lui este una complicată: are o mitologie proprie, iepurească, și obligații pe cât de mărunte, pe atât de importante pentru supraviețuirea grupului.

 

Copiiilor le place jocul. Copiii iubesc iepurii. Iepurilor le place să se joace. Iepurii nu se iubesc neapărat unii pe ceilalți. Acesta este un adevăr al lumii animale pe care îl aflăm încă din primele pagini ale cărții. Vizuina este lumea unui iepure și cuprinde, cel mai probabil, singura societate pe care o va cunoaște în toată viața sa. Iepurii își au locul lor în ierarhia grupului, iar încălcările – atâtea câte există – sunt pedepsite. Odată ce știm asta, Watership Down ne intră în suflet – pentru că este alcătuită din lupte, înfrângeri și mici victorii ce schimbă tabloul general. Este o istorie despre supraviețuire, curaj și despre calitățile unui conducător – adică acela care trebuie să hotărască nu doar pentru el, ci și pentru cei din jurul său.

 

Alună este un iepure prin nimic ieșit din comun – exceptând faptul că are un frate neajutorat, dar cu viziuni și intuiții ce se dovedesc întotdeauna adevărate. Iar, de data asta, viziunea lui Cinci este apocaliptică: este sigur că toți iepurii din vizuina sa vor muri dacă nu pleacă imediat. Nu știe să spună care e amenințarea și nici de ce ar trebui să fugă, în loc să își apere cumva teritoriul. Dar simte acut că nu va exista scăpare dacă grupul rămâne pe loc. Totuși, un iepure nu își părăsește niciodată vizuina de unul singur, iar liderul unui grup nu își pleacă urechea la vorbele oricărui membru. O asemenea dovadă de slăbiciune l-ar putea costa chiar poziția.

 

Alună și Cinci se află, deci, într-o situație aproape imposibilă, pe care o vor rezolva doar făcând ceva de neimaginat. Vor pleca din vizuină și vor încerca să convingă și alți iepuri să îi urmeze. Vor străbate distanțe incredibile pentru mica lor lume, se vor lovi de probleme și vor căuta rezolvări. Singuri. Și, în felul acesta, se vor salva.

 

Richard Adams este acum un bunic cu părul alb, ce așteaptă să aniverseze în curând 93 de ani. Într-un interviu pentru BBC, povestește că a născocit această istorie în mașină, pentru fetele sale. Cea mare avea 8 ani și i-a cerut o poveste nouă. Astfel a apărut Watership Down. Titlul se referă la destinația finală a iepurilor lui Alună și este o localitate reală din Anglia rurală – zonă în care Adams își petrecuse copilăria.

 

De când a fost publicată – în 1972, cartea a captivat deopotrivă părinți și copii. Oricine caută ceva despre ea află rapid că a fost editată constant, că nu a lipsit nici macar o zi de pe rafturile librăriilor din Marea Britanie și că este cel mai bine vândut roman al editurii Penguin Books. Pe baza ei a fost produs în 1978 și un film de animație. Lui Richard Adams i-a plăcut, dar consideră că nu are mare legătură cu atmosfera cărții sale.

Printre rândurile lui Watership Down, mulți au citit semnificațiile, pildele și povețele pe care lumea adultă tinde să le atribuie poveștilor: alegorii referitoare la lupta pentru libertate, la tiranii sau la viziuni salvatoare. Ca mulți alți scriitori, și Adams ține să sublinieze că a spus o simplă poveste, fără toată încărcătura de conotații. Dar cine poate ști cu exactitate? Doar noi, adulții, încercăm adesea să spunem copiilor povești cu tâlc, din care să învețe diverse lucruri.

 

Watership Down nu este o istorie luminoasă, pentru că e greu să îți găsești locul într-o lume mare și plină de primejdii dacă ești o ființă mică și supusă. Dar Richard Adams a avut grijă de eroii săi pentru că a fost obligat: spune că fetele sale nu l-au lăsat să omoare niciunul din personajele importante ale micului grup de iepuri-exploratori. Așa cum au supraviețuit în povestea spusă în mașină, o fac și în paginile cărții. Dovadă (mai era nevoie?) că sunt anumite situații în care un tată nu trebuie să iasă din cuvântul copiilor săi.



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.