Plăcerea de a sta acasă cu o carte| Recomandări

on 18.03.2020 at 13:32

În aceste zile pline de neliniște și incertitudine, de provocări și de situații cu totul noi, cărora până acum nu am fost nevoiți să le facem față, în care există multă spaimă și fiecare știre ne-o amplifică încă și mai tare, ne putem antrena optimismul și putem încerca să găsim părțile bune. Iar una dintre aceste părți bune e că avem mai mult timp, pentru noi și pentru cărțile pe care le punem mereu deoparte pe noptieră, cu veșnica promisiune că o să vină cândva și vremea lor.

Beneficiile lecturii sunt nenumărate. Ne ajută să ne învingem frica, să fim empatici și înțelegători, să conștientizăm pericolele și să abordăm cu discernământ lucrurile care ne ies în cale. Un alt beneficiu este acela că ne oferă șansa de a reflecta, de a înțelege altfel lucrurile prin vocile autorilor preferați sau prin ale celor abia descoperiți. În plus, o formă de dialog cu poveștile din cărți poate aduce un strop de sănătate în gândire.

Iată care sunt cărțile cu care vă recomandăm să stați pe canapea zilele astea

Iată-mă, de Jonathan Safran Foer

E una dintre cele mai amuzante cărți ale lui Foer, una care te face să admiri conflictele din familie numai pentru felul în care sunt povestite. Dar și să le consideri o bună modalitate terapeutică, în legătura cu familia și cu trecutul. Autorul te duce, fără să îți dai seama, acolo de unde ai crezut că ai plecat demult – acasă. Ce e foarte atrăgător la romanul lui Foer este energia din fiecare predicat al dialogurilor, totul se schimbă de la o secvență la alta, iar apropo de secvențe, romanul are o notă cinematografică.

Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood

Margaret Atwood și-a câștigat și mai mulți admiratori prin această incredibil de bine construită distopie vizionară. Tot ceea ce contează la cartea lui Margaret Atwood este să te lași pe mâna ei, să te re-pui pe o linie neutră, în care totul ar fi posibil, în care lumea din jur ar putea oricând să se transforme în cel mai urât coșmar. Felul în care intri în poveste te apropie de o lectură-terapie, cu exemple că lumea poate să o ia razna oricând dacă se schimbă regulile jocului și noua ordine mondială. Cumva, lcărțile ei pregătesc, pentru orice eventualitate, un cititor care poate ajunge în fața unei microhaos social, orice ar însemna asta. După Atwood, îți dai seama că în haosul lumii contează foarte tare să fii creativ.

Ultimii copii din Tokio, de Yoko Tawada

Dincolo de virusuri, îmbolnăviri, pandemii, omenirea se luptă cu propria umanitate, mai ales în cartea ușor prezicătoare a uneia dintre cele mai cunoscute autoare japoneze. Este o distopie ce ne pune în față o Japonie în afara lumii, devastată de o catastrofă ecologică, departe de orice contact cu restul lumii. Speranța de viață, relațiile dintre oameni, fragilitatea vieții, granițele sărăciei, vinovăția și lipsa de putere fac din acest roman un puternic strigăt vizionar asupra felului în care arată lumea.

Demența digitală, de Manfred Spitzer

Prin lucrurile pe care le prezice și prin sfaturile pe care le dă în cărți și conferințe, doctorul Manfred Spitzer poate fi ușor incomod pentru generația digitală. El se numără printre autorii care chiar fac ceea ce scriu: copiii săi stau fără telefoane, gadget-uri și televizoare în casă, el însuși folosește foarte puțin telefonul smart, tocmai pentru că dă foarte mult gir realității-concept numită demență digitală. Este printre primii care au vorbit despre demența digitală și care au deschis dialogul pe această temă. Practic, Manfred Spitzer a dat startul unei posibile dezintoxicări a omenirii de tehnologie. Ne spune, prin exemple proprii, să nu ne lăsăm folosiți, ci să ne formăm un mecanism de folosire în scopuri absolut necesare.

Ai toată viața înainte, de Romain Gary

Cred că aici întâi a fost filmul, apoi cartea. Atât de puternică este povestea încât vrei s-o savurezi cuvânt cu cuvânt. Apare Momo, un copil foarte inteligent, maturizat înainte de vreme. Unele voci spun că ar fi chiar alteregoul lui Romain Gary. Autorul publicase cartea sub pseudonim în 1975, iar în scurt timp a devenit bestseller. După ce acesta s-a sinucis, s-a descoperit că pseudonimul era al lui și a primit pentru a doua oară cel mai prestigios premiu francez pentru literatură – Goncourt. Era un fapt fără precedent, așa cum este și romanul, care a stat la baza filmului La vie devant soi, cu Simone Signoret în rolul principal, și care a luat Oscarul pentru Cel mai bun film străin.

Recomandările de carte pot fi asortate cu ceai și cafea după gust. Descoperă gama Cărturești aici: cafea & ceai.