Bogdan Alexandru Stănescu | Anul 2022 pe piața de traduceri din domeniul beletristicii – Partea a II-a

➡️ Bogdan Alexandru-Stănescu | Anul 2022 pe piața de traduceri din domeniul beletristicii – Partea I

Anul trecut, Editura Curtea Veche și-a continuat programul asumat de a îmbina reeditările din clasicii modernității cu nume noi și titluri proaspete, o linie editorială foarte inteligentă.

Trebuie neapărat să încep cu Juan Rulfo, Cocoșul de aur și alte povestiri (traducere de Ileana Scipione), volum ce reunește romanul care dă titlul cărții și un corpus de miscellanea. Cel de-al doilea roman scris de Rulfo a fost pe nedrept ignorat la vremea lui și e cu adevărat o proză bună, dar marea surpriză se regăsește în schițele și fragmentele ce-l însoțesc. Îl recomand cu tărie, mai ales celor care se îndeletnicesc cu scrisul.
Vladimir Sorokin e prezent în colecția Byblos cu Manaraga (traducere de Mihail Vakulovski), o distopie în care cărțile își găsesc întrebuințarea pe post de material de făcut focul pentru grătarele supraviețuitorilor bogați, un soi de Fahrenheit 451 trecut prin grila satirică și apocaliptică marca Sorokin.
Tot în categoria recuperări se încadrează și două titluri din opera marelui scriitor maghiar Sándor Márai: Eliberare (traducere de Kocsis Francisko), roman în care personajul principal, Erzsébet, se adăpostește în subsolul unei clădiri budapestane, în anul 1945, în timp ce la suprafață se înfruntă naziștii și Armata Roșie. Pe măsură ce timpul trece, începe să devină neclar ce va însemna o eventuală eliberare. Divorț în orașul Buda (în traducerea regretatului Marius Tabacu) aduce în scenă două dintre temele tipice lui Márai: memoria și iubirea. Ambele sunt lecturi obligatorii, Sándor Márai e unul dintre greii secolului trecut.
Aș aminti aici romanul lui Pavlos Matesis, Mama câinelui (traducere de Claudiu Sfirschi-Lăudat), una dintre foarte rarele traduceri din literatura greacă contemporană de pe piața noastră, un reper al literaturii grecești din secolul trecut, care a avut câteva zeci de ediții în Grecia și e destul de tradus pe piața internațională.
Închei scurtul periplu prin Byblos cu Interior Chinatown, romanul lui Charles Yu tradus de Oana Zamfirache, care așază o oglindă deloc flatantă în fața visului american. Un asiatic al cărui vis este să devină maestru kung fu în America se vede redus la rolul de figurant la Holywood (un fel de Halebardier 6).

Pentru Editura Litera, anul 2022 a fost, înainte de toate anul Booker&Nobel. Surprinzătoarea alegere a juriului Nobel din 2021, scriitorul Abdulrazak Gurnah a fost pentru mine o surpriză extrem de plăcută. Paradis, Vieți în derivă, Pe țărm și Abandon (toate traduse de Andreea Năstase) au reușit să ne ajute să descoperim un continent literar nou, lucru pe care-l face Premiul Nobel câteodată. În cazul lui Damon Galgut, Promisiunea (traducere de Mariana Piroteală) a fost o altă revelație târzie (pentru mine) – o tragedie shakespeariană ce pune în scenă destrămarea unei familii de lângă Pretoria.
Trăgând linie, însă, pentru mine anul 2022 la Litera este reprezentat cu brio de genialul Încredere, al lui Hernan Diaz, un roman alcătuit din patru romane, pe care l-am citit cu delicii și care acoperă un secol new-yorkez, urmărind traseul nașterii unei averi. Una dintre cele mai inteligente proze ale ultimilor ani. Traducere de Bogdan Perdivară.

Și alte povestiri…

Grupez aici titluri publicate de edituri care nu și-au propus colecții consistente de literatură universală, dar care reușesc să publice titluri de mare valoare.
Și o să încep cu mica bijuterie a lui Julian Barnes, Elisabeth Finch (traducere de Radu Paraschivescu), un roman-eseu tipic barnesian, în care sunt puse-n discuție cunoașterea alterității, dar și posibilitatea unui testament intelectual, al predării ștafetei unei obsesii. De data aceasta, obsesia este figura lui Iulian Apostatul, Barnes înscriindu-se astfel în galeria selectă a celor care s-au lăsat vrăjiți de figura împăratului roman, dintre care amintesc aici doar pe Gore Vidal (pe care Barnes îl anulează simbolic în carte), Ibsen sau Kazantzakis.

La Vellant trebuie lăudată selecția de anul trecut, reprezentată în lista noastră de trei bijuterii literare: Aruncătorii de flăcări, de Rachel Kushner (traducere de Deniz Otay), roman ce străbate epoci și spații diferite, cu o ședere impresionantă în New Yorkul anilor ’70, în lumea artei, pentru a pune în discuție futurismul, fascismul, industrializarea, arta, pornografia, radicalismul.
Tot în colecția Endorfiction a apărut un surprinzător roman-cult italian, Malacqua – patru zile de ploaie la Napoli în așteptarea unui eveniment extraordinar (traducere de Geanina Tivdă), care a cunoscut succesul în anii ’70 și al cărui autor, Nicola Pugliese, s-a retras salingerian, interzicând orice nou tiraj al cărții. De unde trag concluzia că viața literară italiană e la fel de scârboasă ca cea mioritică.
În fine, tot în Endorfiction a apărut romanul câștigător de Booker al legendarului John Berger (vă amintiți Feluri de a vedea, nu?), G.: personajul principal al acestui roman străbate Europa de dinaintea Primului Război Mondial, ilustrând zorii modernității prin propria ființă neancorată de nimic, amorală, cultivată și elegantă. Un roman genial, dacă mă întrebați pe mine. Traducere de Ioana Văcărescu.

La Casa Cărții de Știință a apărut un nou roman al lui Lars Saabye Christensen (da, cel cu Beatles), în traducerea Sandei Tomescu Baciu, „mama” catedrei de limbi nordice de la Cluj-Napoca. Romanul Bunica mea chinezoaică reface călătoria bunicii naratorului din Danemarca până în China și înapoi, pretext pentru a analiza puterea memoriei, a literaturii și a realiza o analiză a pârghiilor ce țin laolaltă o familie.

Me’med, bandana roșie și fulgul de zăpadă, tripticul superb al bosniacului Semezdin Mehmedinovic (traducere de Adrian Oproiu) a apărut pe final de an la Black Button Books și mi se pare cartea ideală pentru a încheia anul acesta bogat în traduceri: naratorul acestui roman își analizează existența dezrădăcinată prin prisma celor două mari iubiri care-i dau coerență: cea față de fiu și cea față de soție. Un roman care începe cu un infarct și care coboară în camerele tainice ale inimii, unde descoperă viață și multă duioșie.

În fine, la Pandora M, în colecția Anansi. World Fiction, anul trecut a început cu romanul „experimental” al prozatorului irlandez Kevin Barry, Vaporul de noapte spre Tanger (un poem dialogal în care se înfruntă doi mafioți bătrâni, traducere de Mihaela Buruiană), cu articolele Elenei Ferrante din The Guardian, strânse laolaltă sub titlul Invențiile ocazionale (traducere de Cerasela Barbone), cu romanul câștigător al Prix Goncourt din anul precedent, Cea mai tainică amintire a oamenilor, de Mohamed Mbougar Sarr (traducere de O. Nimigean), o căutare bolaniană a unui autor dispărut, pretext pentru protagonist de a face înconjurul lumii și al propriei ființe. Noutățile de la Bookfest ale colecției ar putea fi grupate în jurul a patru titluri-locomotivă: romanul istoric al scriitorului german Daniel Kehlmann, Tyll (traducere de Maria Irod), care-l are-n centru pe legendarul măscărici Tyll Eulenspiegel, romanul câștigător al Booker Prize în 2020, Shuggie Bain (traducere de Mihaela Ghiță), o recuperare necesară din opera lui Paul Auster, Noaptea oracolului (traducere de Iulia Gorzo) și romanul extrem de controversat al scriitoarei mexicane Fernanda Melchor, Sezonul uraganelor (traducere de Marin Mălaicu-Hondrari). Anul s-a încheiat cu publicarea unui volum din opera autoarei recent laureate cu Premiul Nobel pentru literatură, Annie Ernaux – Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei (Pasiune simplă fusese tradusă cu ani în urmă de către Vasile Zincenco, în timp ce al doilea titlu reprezintă o traducere nouă, semnată de Mădălina Ghiu), cu o traducere în premieră a integralei poetice a lui Cesar Vallejo, A murit eternitatea mea (traducere și îngrijire de Dinu Flămând), cu eseul ficțional al lui Benjamin Labatut, Când nu mai înțelegem lumea (traducere de Marin Mălaicu-Hondrari), cu debutul în proză al poetei americane Patricia Lockwood, Nimeni nu vorbește despre asta (traducere de Domnica Drumea) și, în fine, cu o recuperare de marcă: romanul Război, al lui Louis-Ferdinand Céline (traducere de Magda Răduță), unul dintre cele trei manuscrise recent descoperite din opera marelui scriitor francez. Despre toate s-a scris, au fost discutate, lăudate și contestate, așa că n-o să insist aici cu părerea mea despre ele. Din moment ce le-am ales, înseamnă că am crezut în ele.

Cam acesta a fost anul 2022 pe piața de traduceri din ficțiunea universală. Precum se vede, s-a publicat mult și bine. Bani să fie.

🔹🔹🔹

BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU (n. 1979) este prozator, poet, eseist, traducător și editor. Între 2005 și 2019 a fost coordonatorul colecției Biblioteca Polirom, din cadrul Editurii Polirom. În prezent este director editorial al editurii Pandora M, din cadrul Grupului Editorial Trei, coordonatorul colecției Anansi. World Fiction. În 2010, a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul de dialoguri Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), volum nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013, a publicat la Editura Art volumul de eseuri Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis (Editura Cartea Românească), carte nominalizată la premiile Radio România Cultural. În 2017 a publicat romanul Copilăria lui Kaspar Hauser (Editura Polirom), recompensat cu Premiul pentru proză al clubului de literatură Nepotu’ lui Thoreau, Premiul pentru proză Radio România Cultural, Premiul Festivalului primului roman de la Chambery, Franţa, ediţia 2018 și nominalizat pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2018. Romanul a fost tradus până în prezent în cinci țări (Franța, Croația, Ungaria, Bulgaria și Macedonia). În anul 2019 a publicat romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută, în 2021 volumul de poeme Adorabilii etrusci (Editura Charmides), nominalizat în 2022 la Premiile revistei Observator cultural, iar în primăvara lui 2022, romanul Abraxas (Editura Polirom). Din 2012 este doctor în literatură, cu teza Opera lui Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Sue Prideaux, Edward Hirsch, Daniel Mendelsohn, Paul Auster, Philip Roth, Louise Glück și C.G. Jung.
“Particip în proiectul propus de Fundația Observator cultural, în sesiunea din septembrie 2022”.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.