Ștefan Bolea | „Nu știam că trebuie să fac jurământul sărăciei atunci când m-am pus pe scris, în 1995”

În cadrul primei ediții, Ștefan Bolea s-a numărat printre câștigătorii Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, desfășurate în parteneriat cu ProPatrimonio și Asociația Maria, la categoria eseu. Scriitorul și-a petrecut o lună în Țibănești, la Conacul Petre P. Carp, construit la începutul secolului al XIX-lea de familia boierilor Carp. Juriul primei ediții a Burselor și rezidențelor Cărturești a fost format din Carmen Mușat (critic literar, redactor-șef Observator Cultural), Andra Matzal (editor Scena9), Alina Aviana (redactor, membru în departamentul de comunicare Cărturești), Marius Chivu (scriitor, critic literar, redactor Dilema Veche), Cristian Lupșa (editor Decât o Revistă). 

În România există foarte puține burse sau rezidențe pentru scriitori, cu atât mai puține și rare cele pentru eseistică. Tu te-ai numărat printre câștigătorii primei ediții a Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, secțiunea eseu. 

După cum spui tu, dragă Andra, nu trăim într-o cultură a eseului. Avem mulți poeți talentați — dar un poet fără conștiință teoretică este, după mine, un lăutar. Să ne gândim numai la Ionesco și Beckett, care au făcut revoluție în teatru, dar nu s-au mulțumit cu atât — au scris studii critice relevante. Or, este necesar să avem oameni care ar putea conjuga filologia cu filosofia; altfel, undele de dispreț reciproc sunt, de fapt, complexe de inferioritate neasumate. 

Ce a fost special pentru tine pe parcursul acestei rezidențe? Cum ți-ai folosit timpul, cum arăta o zi plină? 

Cel mai mult îmi plăcea să mă scol dimineața, să salut soarele și să fumez. Apoi să salut luna… Este un vibe bun la Țibănești. Au fost zile în care am scris peste zece ore, au fost zile când mă uitam la pereți sau prin mine. 

Cum te-ai simțit odată revenit din rezidență? 

Eram tonic la întoarcere. Dar nu mi-a fost deloc dor de Moloch.  

În afară de beneficiile pe care le aduc rezidențele, există și o latură neștiută, neașteptată sau mai dificilă, o confruntare mai clară cu tine însuți, cu ritmul de lucru și cu targetul propus? 

Nu, pentru că savurez singurătatea. Mă irită să traduc ce am în cap, când am un interlocutor prostuț. Și mă irită să vorbesc aiurea, când mă gândesc la soluția unei probleme filosofice. 

Ce faci atunci când nu poți să scrii, indiferent de timpul sau liniștea pe care le ai la dispoziție?

Ascult metale la căști și fumez. În 2-3 zile sunt ca nou. 

De-a lungul timpului, ai mai beneficiat de burse în străinătate, dacă menționăm că ai fost bursier Yggdrasil la Universitatea din Oslo, bursier DAAD la Universitatea Ludwig-Maximilian din München, bursier OeAD la Universitatea din Viena ș.a. Ți-ai imagina viitorul tău fără alte burse sau rezidențe? 

Sper că nu!  🙂

Unde ai vrea să mai aplici? De ce? 

În Americi. Și aș vrea să văd Japonia. UK — clar. Pentru a merge în anumite locuri sacre, a vedea anumite muzee, a cumpăra tone de cărți… 

Cum ar arăta o rezidență și spațiul ideal pentru aceasta, dacă tu ai dispune de un buget generos și de o echipă minunată pe care să o coordonezi? 

Să n-ai probleme cu mâncarea, să nu fie filtre de fum în cameră, să nu existe presiunea rezultatului. Scriem — în ritmul nostru: când frenetic, când chinuit. Spațiul ideal — parcă în Noua Zeelandă erau filmate Lord of the Rings și Star Wars. Și în România avem destule locuri frumoase, dar există o discrepanță între Ban și Intelect. Politicienii își votează pensii speciale, dau ajutor corporațiilor și în același timp merg după cei asistați social? Dacă ești sărac, ești mort în ochii sistemului. Cred că are legătură cu tema interviului, deși divaghez, că nu știam că trebuie să fac jurământul sărăciei atunci când m-am pus pe scris, în 1995. 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.