Cam așa s-ar putea traduce titlul cărții Michelei Murcia, Accabadora, recent apărută la Humanitas, în versiunea românească a Gabrielei Lungu. Romanul, mai curând un poem în proză, scris într-o a treia limbă, sarda, nici latina de demult, nici italiana zilelor noastre, vorbește despre o a treia cale. Negată, deopotrivă, dar[mai mult...]
Carte
Articles
“Ne-am spus părerea despre Pământ şi am dat greş” Friedrich Dürrenmatt Oare când conştientizezi un sfârşit? Când îţi dai seama că mâinile se apropie doar din obişnuinţă sau pur şi simplu nu se mai apropie, iar tu nici măcar nu ai observat asta până acum? Că nu ţi se mai[mai mult...]
Unii consideră că, odată ce știi părerile lui Scott Card, îi descoperi manipulările chiar și în Jocul lui Ender.
„pero para serte franco, primero me vino la idea y mucho después me vino la voz.” Roberto Bolaño, „Detectives”(„Llamadas telefónicas”) “ – Când te-ai hotărât să te faci scriitor?“, îl întreabă Ema Stere pe Marin Mălaicu-Hondrari, în cadrul emisiunii ”Vorba de cultură”, de la Radio România Cultural. Răspunsul lui[mai mult...]
Undeva în Arizona, cândva demult, Kokopelli era un spirit liber, despre care se credea că aduce fertilitatea și primăvara. Se spune că, atunci când băștinașii au început să-l venereze ca pe un zeu, Kokopelli i-a pedepsit, și neamul lor a dispărut. Schimbând ce e de schimbat, legenda deșertului dintre Mexic[mai mult...]
Chiar dacă nu s-au născut sub aceeași stea, Hazel Lancaster și Augustus Waters, doi adolescenți din Indiana, și-au găsit panaceul în același timp, deși disfuncția pe care acesta ar trebui să o facă suportabilă e genul acela care te face să lași în urma ta bucăți de carne, cu fiecare[mai mult...]
Zen și arta reparării motocicletei, de Robert M. Pirsig (Biblioteca Polirom, 2013, traducere din engleză de Bogdan Perdivară) are, la prima vedere, toate ingredientele unei cărți de vacanță. Tatăl și fiul, însoțiți, o vreme, de o familie de prieteni (destul de ursuzi, între noi fie vorba) străbat America pe motociclete.[mai mult...]
Un roman pe care îl citești pe nerăsuflate dacă ești adolescent sau dacă îți mai aduci aminte ce gândeai pe vremea aia.
E destul de greu să scrii despre un jurnal care, atunci când îl citești, îți strecoară șerpi reci printre oase și balauri care ți se zvârcolesc în stomac. Cuvinte alambicate, da, dar doar ca să exprime cât de dureros e să citești 320 de pagini despre zilele (3.000 în total)[mai mult...]
Romanul lui Kathryn Wagner, Dansatoarea lui Degas (Humanitas Fiction, 2013, traducere de Adriana-Carmen Racoviță) e un caleidoscop care compune, din unghiuri diferite, același model: ambiție, singurătate, mizerie. Alexandrie trăiește la ferma părinților ei, undeva în sudul Franței și, deși trece drept urâțică, e văzută ca șansa lor de-a se căpătui,[mai mult...]
