Cel mai mult investesc în cursuri de pregătire | Cristina Guraliuc (fondatoare Căsuța Poveștilor)

Cristina Guraliuc este absolventă de Jurnalism. A fost mereu atrasă de povești și de felul în care acestea ne pot schimba experiențele, viziunile. Acum se împarte între rolul de mamă și cel de antreprenoare a poveștilor personalizate, terapeutice. Cristina se ocupă când de promovarea cărților, când de transmiterea unor mesaje care încurajează părinții să le citească copiilor de mici. Căsuța Poveștilor adună din ce în ce mai mulți fani, iar Cristina, din Anglia, unde este stabilită acum, construiește un adevărat drum al poveștilor Anglia-România. Concepe, realizează, promovează, trimite și se bucură când are rezultatele așteptate: cititori fericiți. Se consideră, înainte de toate, o mamă-povestitor.

Cristina, ce înseamnă poveștile pentru tine?

Oh, poveștile înseamnă, în primul rând, familie pentru mine. Mă duc repede cu gândul la nopțile reci în care mă încălzeam la sobă și ascultam cum bunica depăna amintiri despre una, despre alta. Nu știam atunci, dar bunica avea un talent de povestitor nemaipomenit. Îmi place să cred că am moștenit-o, să știi.

Apoi, poveștile mai înseamnă transformare și vindecare. 

Uite, e curios, dar am 30 de ani și abia de curând am descoperit puterea extraordinară a poveștilor de a vindeca. 

Am răscolit printre amintiri din copilăria mea și mi-am rescris povestea. A fost revelator. 

Cum te-ai prezenta pentru cei care nu te știu?

Sunt mamă și povestitor, scriu câte-n lună și-n stele, iubesc oceanul când e agitat, beau cafea cu muuult lapte (soțul meu spune că e de fapt lapte cu cafea, haha), mănânc biscuiți cu extraordinară viteză și port șosetele desperecheate (pentru că, ei bine, niciodată nu știu unde dispar?!). 

Cum ai ajuns să faci din povești și lumea acestora un stil de viață pentru tine, copilul tău?

La început, când mă întrebau oamenii asta, spuneam că s-a întâmplat dintr-odată, că niciodată nu m-am gândit că voi ajunge aici. Doar am vrut dintotdeauna să mă fac jurnalist, făceam „transmisiuni” în direct din dormitorul meu când eram copil, cu tubul de fixativ al mamei pe post de microfon. 

Dar, pe măsură ce a trecut timpul, mi-am dat seama că de fapt totul se leagă în viață și că nimic nu e întâmplător. 

Am ajuns să fac din lumea poveștilor un stil de viață pentru mine și familia mea pentru că mi-au plăcut dintotdeauna poveștile, mi-a plăcut să ascult oamenii și să îi descopăr. De asta nici nu m-am regăsit în experiența de reporter. Nu mi se potrivea să scriu știri, iar reportajele nu prindeau la public. Așa că a fost cumva firesc să merg pe drumul ăsta, mai ales după ce am devenit mama Ilincăi și am văzut ce liant fabulos sunt poveștile în relația cu ea! De fapt, prima poveste pentru copii pe care am inventat-o o are ca personaj principal chiar pe ea, fetița mea. Nu-i coincidență deloc!

Cum ai ajuns să constitui pasiunea și munca în ceea ce ai botezat drept Căsuța poveștilor?

Oh, Doamne, chiar, ce mai aventură și cu numele „Căsuța Poveștilor”! Dar asta e o poveste pentru altă dată, haha. M-am avântat cu totul în căsuță când am lansat ideea pe un grup de mame antreprenoare de pe Facebook. Am primit zeci de încurajări care mi-au oferit cumva o validare, un sentiment că sunt pe drumul cel bun. Asta era prin 2016, prin iarnă. 

De atunci am scris, am scris și iar am scris.

Cu Ilinca în brațe, dormind pe pieptul meu, ronțăind agenda mea de povești. A fost un proces de transformare total!

Te-ai aventurat de la început cu gândul să devii antreprenoare? Ce a trebuit să înveți și nu te-ai gândit vreodată că ai face asta?

Vai, nu! Doamne, râd când îmi amintesc de începuturile mele în lumea antreprenorială. Nici nu puteam să pronunț cuvântul ANTREPRENOARE bine, îl stâlceam, haha. Căci n-am avut ocazia să îl folosesc prea des înainte. 

Însă am construit totul firesc, poveste cu poveste, ca și cum ți-ai construi o casă, cărămidă cu cărămidă. 

Și, o spun cu toată sinceritatea, a trebuit să învăț multe despre eșec și cum să fac față criticilor. Până atunci, singurii oameni de la care primeam feedback – pozitiv sau negativ – erau colegii mei de redacție. Scriam un articol, pleca la tipar și nu aflam niciodată dacă a fost apreciat sau disprețuit. Așa că îmi făceam treaba cu însuflețire.

Să scriu povești personalizate, însă, e cu toootul altceva! Depind de feedbackul cititorilor mei. 

A trebuie să învăț să nu o iau personal. E greu, mai ales că sunt omul care se consumă și pune suflet. Au fost episoade în care doar prin câteva ședințe de terapie am reușit să accept că sunt și oameni care pur și simplu nu vor aprecia munca mea.

Apoi a trebuit să învăț să îmi organizez timpul cu un copil acasă. Uaaau, ce aventură e și asta, pe cuvânt! Aș putea scrie o carte doar despre asta și, hei, cred că o voi face curând, hihi.

Cum e să devii antreprenor în acest domeniu? Se poate, apropo de ceea ce ne spun sondajele, că lumea cumpără puține cărți sau că citește puțin? 

Ooh, Corina, se poate să vinzi mușețel cules din grădina ta și să devii milionar DACĂ nu vinzi mușețelul, ci O POVESTE! De cărți nici nu mai spun!

Lumea citește povești, părinții sunt însetați de sfaturi și soluții ca să își crească puii cu dragoste și bucurie, va fi mereu nevoie de cadouri pentru cei dragi.

Și, curios lucru, citeam zilele astea un pasaj din Big Magic de Elizabeth Gilbert care spunea că munca unui scriitor este, de fapt, inutilă. Că lumea poate trăi și fără cărți, fără artă, în general. Dar, paradoxal, plătim sume colosale pentru un Picasso și, când citim un roman, ne pierdem cu totul între paginile lui. 

Deci, da, se poate, cum să nu? Întotdeauna va fi loc pentru încă un antreprenor, încă o idee sclipitoare, asta pentru că fiecare dintre noi este unic și vine cu propria poveste.

Cum e să fii antreprenor în domeniul vânzării de cărți personalizate? E ca și cum ți-ai lua zborul într-un balon cu aer cald. Ai o hartă la tine, busolă, ești echipat cum trebuie, ai combustibil, dar nu știi niciodată cum bate vântul și ce te așteaptă dincolo de nori. E o aventură care merită fiecare dram de efort.

În ce investești financiar cel mai mult când vine vorba de Căsuța poveștilor?

Cel mai mult investesc în cursuri de pregătire. Simt că am atât de multe de învățat despre antreprenoriat, marketing, finanțe, branding personal, oh, o sumedenie de aspecte de care depinde succesul în afacere. 

Am început de curând să colaborez cu un Virtual Assistant pentru conturile de Social Media, ceea ce mi-a salvat câteva ore bune pe săptămână pe care să le dedic poveștilor și clienților. 

Din nou, o altă investiție semnificativă, a fost în ilustrații și tipar.

Cât de greu este să fii antreprenor? Ce te ajută cel mai mult în promovare?

Mmm, cât de greu e să fii doctor sau profesor? E greu atât cât lași tu să fie. Eu simt că abia acum mi se deschid porți. Am fost pionier când am pornit afacerea pe piața din România – ideea de carte unică, scrisă și ilustrată pentru cineva drag era cu totul nouă și wow. Încă este, însă a trebuit să merg pe cărări necunoscute și asta a fost de departe cel mai greu. Știi, să nu ai certitudinea că mergi în direcția bună, să ajustezi constant, să te lovești de piedici, să treci peste ele, să te reinventezi.
Cred că face parte din „fișa postului” unui antreprenor, dacă îi pot spune așa. 

În promovare până acum cel mai bine au mers reclamele pe social media și clasicele recomandări. Primesc des comenzi de la oameni care au auzit de mine de la prieteni, membri de familie, cunoștințe, ceea ce nu e doar măgulitor, ci și… gratis.

Ce ai schimba astfel încât să le fie bine celor ca tine, care vor să facă antreprenoriat din cărți și povești?

Aș inventa un manual, un ghid de „start pentru povestitori”. Un fel de dicționar unde să găsească informațiile de care au nevoie. Cel mai important mi se pare să stăpânească bine nișa pe care vor să meargă, să își cunoască publicul țintă ca la carte, ca să știe cum li se adresează și ce nevoi au. 

Apoi, aș lucra mult la mentalitatea cumpărătorului. Știi, ce am observat de când fac asta este că, deși oamenii au bani, sunt obișnuiți totuși să negocieze totul. Cam ca la piață, dacă vrei. Ori nu poți negocia pentru o carte. Aș lucra mult la educarea publicului, la a-l face părtaș la procesul acesta de creare a unei povești, cum ia viață o carte, ce presupune asta, cât efort depune scriitorul, apoi editura. Ca să înțeleagă, în cele din urmă, valoarea. 

Cred că dacă am avea în vedere și educarea publicului, ne-ar fi mai ușor tuturor celor care lucrăm în sfera asta.

Descrie-ne drumul poveștii, de la tine la carte, de la carte la cititori?

Iuhuu, asta e partea mea preferată! Sunt AȘA MÂNDRĂ de conceptul acesta, de carte personalizată. Să-ți spun și de ce și totodată cum funcționează în cazul cărților unice.

Ideea pornește de la cititor/client. El are o poveste, dar nu știe să o scrie, să îi dea viață. Aici intervin eu. 

1. Eu scriu povestea după detalii doar de el știute.

2. O trimit spre citire și editez unde e cazul.

3. I-o trimit apoi ilustratorului cu care colaborez, ca să „îmbrace” povestea în imagini.

4. Machetez cartea.

5. O trimit la tipar.

6. Varianta finală, tipărită, pleacă spre cititor.

E un drum lung, frumos, în care clientul știe la fiecare pas cum va arăta cartea lui. Îmi place să spun că e cartea „noastră” – a mea, a ilustratorului și a cititorului, pentru că lucrăm cu toții la ea. 

Apoi, în biblioteca online mai sunt și cărți „pune-mă-n poveste”, cele în care modificăm doar înfățișarea și numele personajului principal, ca să se potrivească eroului din viața reală. Și acestea au mare succes și sunt mult mai puține etape de parcurs. În general, în aproximativ o săptămână o astfel de carte este deja în mâinile destinatarului, bună de răsfoit sau dăruit.

Cum sunt fanii Căsuței poveștilor?

Vaaai, ca și cum m-ai întreba „cum sunt copiii tăi?”. Știi ce îți voi spune, nu? Sunt cei mai faini oameni!

Nu glumesc. Am creat o comunitate deja, sunt oameni care primesc de la mine mail-uri săptămânal, cu care am conversații, oameni care interacționează pe social media. Nu țin la numărul de fani, cât la calitatea lor. Am adunat în jurul meu fix oamenii pe care îi visam, cei care apreciază lectura și vor să își îmbunătățească relația cu copilul. 

Cum te ajută antreprenoriatul în relația ta cu copilul?

Faină întrebarea! Pentru că, la început, aș fi înclinată să spun că nu este nicio legătură între business-ul meu și familie. Însă, în special în relația cu copilul, antreprenoriatul mă ajută din foaaarte multe puncte de vedere.

În primul rând, îmi dă libertatea de a-l vedea crescând. Nu ratez niciun moment important din viața Ilincăi!

Apoi, îi dau un exemplu. Vreau să mă vadă lucrând cu pasiune și bucurie, făcând fix ce îmi place mie cel mai tare pe lume și să spună „wow, vreau și eu să fiu ca mami, să îmi pot urma visele!”. 

Și nu în cele din urmă, antreprenoriatul îmi dă ocazia în fiecare zi să văd că, de fapt, tot ce contează cel mai mult, este să fii cu cei dragi. 

Cum vezi viitorul poveștilor?

Cred că oamenii se vor apropia tot mai mult de povești, în special de poveștile personale, care le aparțin doar lor, pe care nimeni altcineva nu le știe. Cred că nu vor muri niciodată și că lumea va fi veșnic însetată să le citească, să le audă. 

Vezi cum sunt zile în care nici măcar nu mai vrei să deschizi televizorul, tot ce-ți dorești este să te afunzi într-o lectură fructuoasă care să te poarte în altă lume. 

Descrie-ne un pic cum arată Căsuța Poveștilor la propriu și o zi din ea. 

„Căsuța Poveștilor” arată ca un vis frumos. E multă lumină în ea, căci în loc de pereți sunt geamuri – așa am vrut eu să fie, să se vadă dragostea pe care o punem în fiecare carte și să văd ploaia (în Anglia plouă mult și, ce noroc, îmi plac zilele ploioase!). 

Imprimanta zbârnâie când tipărim cărți, Ilinca mă mai trage de mânecă sau îmi fură hârtii. Mă trezesc uneori că-mi dispar benzile dublu-adeziv, etichete de transport, plicuri sau foarfeca, dar știi cine mi le fură, nu? 

Însă, de obicei sunt eu, la birou, cu laptopul și agendele la îndemână. Am un timer de bucătărie pe care îl folosesc ca să mă cronometrez, e nostim, în formă de pară și un vision board fără de care aș rata esențialul, adevărata motivație pentru care am pornit afacerea asta: să fac oamenii fericiți și să nu-i lipsească nimic familiei mele. 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.