Simona Ioniță | „Fricile din copilărie rămân până la vârsta adultă”

Simona Ioniță a publicat la editura Cartea Ta (Oradea, 2023) Prietenii din Ograda Încrederii, cu ilustrațiile și coperta semnate de Lucian Grădinariu. Cartea conține formule magice pentru controlarea fricii, iar copiii pot învăța foarte multe lucruri despre lumea care îi înconjoară. Dacă vreți să vă împrieteniți cu Nanu Curcanu’, Luța Pisicuța și Pușa Purcelușa, Simona Ioniță vă poate fi un ghid excelent. Numele personajelor formează acronimul NLP, o abordare psihologică ce poate susține copiii să interpreteze pozitiv situațiile externe. În acest dialog cu autoarea, vom afla mai multe:

Ce te înspăimânta în copilărie și ce făceau cei din jur pentru a te liniști? Se mai aseamănă fricile de atunci cu fricile copiilor din ziua de azi? S-au schimbat copiii?

Mulțumesc pentru această întrebare care îmi deschide sertarul cu cele mai vechi amintiri. Prima parte a copilăriei am trăit-o la țară, la bunici. Când părinții mei veneau să mă vadă făcem diferite activități împreună. Îmi amintesc de o plimbare prin pădurea din zonă. Am plecat cu tata și bunicul matern, cu căruța, spre pădure. La un moment dat a început o ploaie zdravănă, cu fulgere și tunete. Ne-am adăpostit într-un loc sigur, însă eram speriată. Îmi amintesc că tata mi-a spus că acolo suntem protejați, că așteptăm să treacă ploaia și apoi mergem acasă. Cred că aveam în jur de 4-5 ani. M-am liniștit pe moment, însă, după aceea, de câte ori vedeam fulgere mă cuprindea teama, chiar și azi prefer să trag jaluzelele dacă tună și fulgeră.

Fricile din copilărie rămân până la vârsta adultă (poate că ai fost mușcat de un câine sau înțepat de o albină și încă te sperie câinii și albinele). Sau poate frica ta a evoluat, dar a rămas în esență aceeași, frica de monștri din copilărie s-ar putea să se fi transformat într-o frică de hoți (câte încuietori sunt la ușa ta?). Frica de străini s-ar putea să se fi transformat în anxietate socială.

Temerile copilăriei reflectă anxietățile adulților. În anumite privințe fricile copiilor s-au schimbat de-a lungul anilor. Dar, în principiu, copiii dintotdeauna se confruntă cu același tip de frici, indiferent de forma lor „modernă”.

În cazul copiilor mici fricile nu se schimbă prea mult. Copilul mic are temeri legate de lucruri necunoscute. Un pic de îngrijorare este normală – și, de fapt, îngrijorarea din cauza unei frici poate ajuta la atenuarea acesteia. Se pare că cei care s-au confruntat cu fricile lor sunt mai bine decât cei care nu au făcut-o. Doar că un copil nu ar trebui să consume o mare cantitate de energie îngrijorându-se pentru frica sa, iar aici intervine rolul adultului, cel care trebuie să îi explice copilului că frica este un lucru normal, că avem cu toții frici și că împreună pot confrunta frica și sunt în siguranță. Unul dintre cele mai greșite lucruri pe care le putem face noi ca adulți este să îi spunem copilului „nu ai de ce să te sperii”, „numai fricoșii se sperie” și alte asemenea cuvinte care nu numai că nu îl ajută în confruntarea cu frica, dar îl fac să creadă că ceea ce simte el este nepotrivit, inadecvat și că frica este o emoție despre care nu trebuie să vorbească.

Cum a luat naștere cartea pentru copii Prietenii din Ograda Încrederii?

Fiica mea Ema este mare iubitoare de animale. Am fost împreună cu ea, cu tatăl ei și cu bunicul matern la toate fermele de animale din preajma Bucureștiului. Este una dintre activitățile de weekend pe care le recomand părinților. Animalele oferă copiilor oportunități de a-și perfecționa abilitățile sociale, de a explora cu atenție problemele legate de vulnerabilitate. Prezența animalelor îi ajută să se dezvolte cognitiv, dar arată și răspunsurile emoționale ale copiilor. Ceea ce pare a fi universal adevărat este că aproape orice copil pe care îl întrebi va putea să-ți spună un animal care îi place. Întrebă un copil timid care este animalul preferat și mai mult ca sigur se va deschide. Așa că atunci când am hotărât să scriu o carte dedicată lor totul a venit de la sine.  Aveam personajele, aveam cadrul, iar subiectul pe care îl auzeam cel mai des când venea vorba despre copiii mici era teama lor de a se spăla pe cap și teama de persoane străine.   

Ai experimentat cu ajutorul micilor cititori formulele magice pentru controlarea fricii?

Prima persoană cu care am experimentat, înainte de apariția cărții, a fost Ema. Am fost încântată că i-a plăcut ideea cu formulele magice și am zis că este o idee pe care pot miza. Reacțiile micilor cititori m-au încurajat și mai tare. Am făcut cunoștință cu o fetiță de 5 ani care memorase formula magică pe care Pușa Purcelușa o spune. Probabil că și personajul i-a plăcut. Copiii găsesc atractive calitățile „magice” ale animalelor din povești. Pentru că au abilități speciale, aceste animale le atrag atenția și pot fi profesori grozavi.

Este important să ne ajutăm copiii să facă față fricii luându-le în serios sentimentele, încurajându-i să vorbească despre ele și oferindu-le posibilitatea de a-și înfrunta temerile în ritmul propriu și cu sprijinul nostru.

Dacă te-ar întreba un copil de unde vine și unde doarme frica, ce i-ai spune?

Frica este o emoție pe care o are toată lumea – este programat în noi toți – și acesta este un lucru bun, deoarece frica este acolo pentru a ne proteja. Ne naștem cu un sentiment de frică, astfel încât să putem reacționa la ceva care ar putea fi periculos. Frica vine din creier, iar efectele fizice din tot corpul ne ajută să ne adaptăm astfel încât să putem avea cel mai eficient răspuns la o situație periculoasă. Frica doarme tot în creier, iar semnificațiile ei sunt: „Uită totul și fugi!” sau „Înfruntă totul și ridică-te!”

Ai avut o muză și câțiva prieteni cu blană și pene când scriai cartea. Ce reacții au fost după tipărirea ei?

Cartea a fost primită cu entuziasm și chiar am fost întrebată dacă mai urmează și o alta cu aceleași personaje. Nu mă gândisem la asta, dar întrebarea m-a pus pe gânduri și m-a și motivat în același timp. Așa că, sunt șanse ca micii cititori să se mai întâlnească prin intermediul lecturii cu Nanu Curcanu’, Luța Pisicuța și Pușa Purcelușa.

Când prietenii își împărtășesc fricile, ei nu se mai simt atât de incomod, ci văd că toate ființele au câteva frici mai mari sau mai mici. Cum ar fi o lume fără temeri de înfruntat?

Unele frici sunt înnăscute, altele sunt învățate. Poate fricile apar cel mai frecvent văzând un părinte reacționând cu frică la un animal sau o situație sau atunci când copilul este avertizat des cu privire la pericole.

Viața modernă ne declanșează în mod constant frici în tot felul de moduri. Frica este una dintre cele mai de bază emoții pe care le avem, așa că este aproape imposibil să găsim pe cineva fără ea. Oamenii de știință au identificat doar aproximativ 400 de oameni de pe întreg Pământul cu o afecțiune care provoacă lipsa de frică. Este o boală foarte neobișnuită numită boala Urbach-Wiethe.

O lume fără temeri de înfruntat ar fi o lume nefirească. Frica are rolul ei alături de toate celelelate emoții și la fel ca în toate lucrurile din viață, trebuie găsit un echilibru.

Experiențele timpurii sunt vitale pentru dezvoltarea ulterioară a copiilor. Ce este NLP și cum îi poate ajuta pe cei mici? Volumul pledează pentru tehnicile NLP, dar ele trebuie cunoscute de părinți, bunici, îngriitorii copiilor ș.a.m.d. Care sunt cele mai comune temeri pe care le abordezi în acest volum?

Programarea Neuro Lingvistică (NLP) este o abordare psihologică a comunicării, dezvoltării personale și a psihoterapiei. Tehnicile NLP pot ajuta copilul să interpreteze intern situațiile externe într-un mod mult mai pozitiv. Temerile copiilor pot duce la gânduri iraționale care, la rândul lor, se manifestă ca disconfort fizic, cum ar fi dureri de stomac și lacrimi și pot produce adesea o deconectare de la frica reală care a declanșat acest lanț de reacții.

Deși NLP nu va fi potrivit pentru fiecare copil sau pentru fiecare problemă, poate fi benefic pentru mulți dintre ei.

Am abordat unele dintre cele mai comune frici ale copiilor mici pornind și de la discuțiile pe care le-am avut cu mămicile care m-au abordat pe site-ul meu www.psihologsimonaionita.ro și mi-au solicitat sprijinul în gestionarea fricilor copiilor lor. Cele mai comune au fost: frica de străini, frica de spălat pe cap și frica de zgomote puternice.

O carte pe care o recomand celor interesați de NLP este NLP pe înțelesul tuturor, de Ali Campbell, apărută la editura For You în 2020, carte ce poate fi găsită și în librăriile Cărturești.

Cum este să fii parte și din ilustrații, nu doar din text?

Asta este o întrebare la care abia aștept să îmi poată răspunde Ema atunci când va mai crește. Pentru noi, adulții (tatăl Emei – Tudor Voicu, bunicul matern și eu), a fost o mare bucurie. Ilustrațiile au ieșit minunat, iar colaborarea cu editura Cartea Ta (Oradea) și cu ilustratorul Lucian Grădinariu a fost o experiență cu care mă mândresc. Mi-am dorit să fim parte din ilustrații pentru a-i lăsa Emei o amintire ilustrată din perioada copilăriei mici (1-3 ani). 

Interviu realizat de Andra Rotaru.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.