Iulia Motoc: „Intrigile se construiesc în mine”

Editura Tracus Arte a publicat recent romanul Maria și Machiavelli, de Iulia Motoc, „un mini-roman, o povestire în notă dickensiană, în decor ultra-modern. Caterina, eroina acestor pagini, se ridică de jos, dintr-un cartier bucureștean, și răzbate până sus, în mediile impenetrabile ale universităților occidentale. Cum nu se întâmplă în lumea reală a Iuliei Motoc, împotriva personajului se adună forțele obscure ale răului, ca într-un thriller de film american, unde banul, forța brută și insidioasă, mâna lungă a Estului și sistemul orb concură împotriva unei eroine ce devine, precum în proza marelui autor englez, victima neputincioasă a tuturor.”, a scris Vasile Popovici pe coperta cărții.

Acțiunile personajului Maria și ale profesorului nasc șiruri de întâmplări mai puțin firești, abuzive, care par că nu se opresc. Cum putem stopa abuzurile în viața reală?

Avem diferite pârghii de comunicare, etice sau juridice, pentru a stopa abuzurile. Câteodată, când omenii cu care intrăm în conflict sunt puternici, ca Profesorul Sutherland, sau abili ca Maria, toate aceste pârghii pot fi inutile. Mai ales dacă abuzurile sunt comise împotriva unui om care se află într-o perioadă vulnerabilă, cum este Caterina, și este inactiv sau pur și simplu este, așa cum înțelegem spre sfârșitul cărții, alienat ca „Străinul lui Camus”.

Poate acest volum să îi ajute și pe aceia ale căror drepturi sunt încălcate în viața de zi cu zi? De-a lungul timpului, te-au ajutat experiențele unor personaje din literatură?

Sunt multe personaje care m-au fascinat, dar nu am citit acel gen de literatură care să poată fi transpus, cel puțin de mine. Cum te-ar putea ajuta personajele lui Dostoievski sau Faulkner sau mătușa Julia a lui Llosa sau Margot a lui Cortázar. Sunt unele volume ale mele care pot să-i ajute pe oamenii cărora li se încalcă drepturile, cele de specialitate, dar nu acesta.

Unul dintre personaje spune: „Pentru Nietzsche, o femeie devine vacă doar în momentul în care se îndrăgostește și urmează orbește un bărbat.“ Deseori cartea e presărată cu citate din literatura universală, pare că personajul principal caută sensuri, explicații și „pansamente“ pentru viața reală.

Cultura este singurul mod de retragere a Caterinei din lumea reală, care îi este atât de potrivnică. Este modul în care Caterina s-a autoeducat, ca mulții oameni trăind în comunism. Să nu uităm că paideia, inițiere în esotericul culturii, având ca finalitate creația culturală ca o formă a sacralității moderne, a fost o formă majoră a contraculturii în timpul comunismului. Aici Madame Bovary c’est moi.

Mătrăguna de Machiavelli este citată de mai multe ori. De altfel, și titlul cărții e influențat de Machiavelli. Ce te-a atras?

Sunt mai multe sensuri ale lui Machiavelli și ale machiavellismului în carte.

Machiavelli apare în titlul volumului pentru că, în mare parte, cartea este despre o serie de întâmplări absurde și potrivnice, dar este și despre manipulare, este un sens primitiv al Machiavellismului. Așa cum se știe, Mătrăguna este o comedie a lui Machiavelli, scrisă pe alocuri în stilul lui Boccaccio, dar unde calculul strategic joacă un rol fundamental, chiar dacă este vorba de dragoste. Mătrăguna este una dintre cărțile pe care Caterina o vede la idolul tinereții sale, Domnul L, cel care îi împrumută în secret cărți. Un sens și mai profund este dat de interpretarea Principelui, sens pe care îl dă Cristina Ion, citată în carte.

Dacă ar fi să alegi între Europa și America, unde crezi că s-ar putea împlini un scriitor în zilele noastre?

Am trăit șapte ani în New York și mult mai mulți ani în Europa de Vest, am observat lumea literară. Probabil că, spun aici un truism, te simți mai împlinit ca scriitor acolo unde este patria limbii tale. Deși există o literatură a exilul impresionantă: Joyce, Nabokov sau mai puțin cunoscutul poet Li-Young Lee

all of my visions and interpretations

depend on what I see,

and between my eyes is always

the rain, the migrant rain

Tensiunile care apar pe parcursul citirii cărții țin cititorul în alertă. Între tendința de a ține cu personajele rele și cele bune, între deconspirare și nedeconspirare, cum reușești tu, ca autor, să ții în frâu atâtea situații și intrigi?

Sincer, nu știu. Probabil pentru că am început prin a scrie poezie, nu construiesc planuri și arhitecturi ale romanului. Cuvintele, intrigile se construiesc în mine.

Care este cel mai bun lucru atunci când scrii?

Este o imensă senzație de fericire.

Iulia Motoc este judecătorul României la CEDO și Profesor universitar la Universitatea București. A fost judecător al Curții Constituționale, raportor special ONU și expert al ONU, al Consiliului Europei și al Uniunii Europene. A publicat cărți și studii în domeniul dreptului internațional și dreptului european. Este doctor în drept internațional al Universității Aix-Marseille III și doctor în Filosofie al Universității București. A fost profesor și cercetător invitat la Universitățile Yale, NYU, Institutul European de la Florența, Miami și Paris I – Sorbonne. A publicat poezie și proză în revistele Steaua, Contrafort și Viața Românească. Cel mai recent roman publicat: Maria și Machiavelli, Editura Tracus Arte, 2020.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.