Cărțile de non-ficțiune ale anului 2023 | Raluca Hatmanu

on 17.01.2024 at 12:06

Pledoarie pentru non-ficțiune (în loc de introducere)

An nou, cărți noi de citit. Cu siguranță, cititorii de cursă lungă așteaptă cu nerăbdare noutățile editoriale ale anului, dar până să ne facem liste cu titlurile noi ce urmează să apară în 2024, vă propunem să trecem în revistă câteva dintre cele mai bune cărți de non-ficțiune ale anului trecut. Fără intenția de a fi altceva decât o selecție subiectivă, lista de mai jos nu își propune să stabilească o ierarhie sau un clasament al lucrărilor de non-ficțiune apărute în 2023.

Fiecare titlu din cele ce urmează merită să fie luat în considerare pentru lista de lectură din 2024, în cazul în care le-ați omis după apariție. Am ales câteva cărți care abordează teme diferite, de la istorie la artă, cinema și travel, precum și genuri diferite, de la lucrări științifice la eseuri, jurnal de călătorie și biografie. Însă, ceea ce au în comun titlurile de non-ficțiune enumerate în acest articol, pe lângă abundența de date și informații care îmbogățesc universul cititorilor, este scriitura impecabilă.

Țin să scot în evidență acest aspect pentru că, nu de puține ori, non-ficțiunea este asociată cu un stil greoi, un vocabular tehnic, o abordare științifică ce fac dificilă lectura pentru cititorii mai puțin experimentați. Sunt argumentele pe care le-am auzit adesea venind din partea celor care evită sau chiar resping cărțile din această categorie. În sensul cel mai larg al definiției, non-ficțiunea este o lucrare științifică rezultată în urma activității de cercetare întreprinse de autor(i), ce operează cu date concrete și informații veridice, cu scopul de a informa și/sau educa. O definiție care exclude componenta de entertainment. Cu toate acestea, o non-ficțiune scrisă bine poate fi la fel de sofisticată precum ficțiunea și își poate ține cititorii cu sufletul la gură până la ultima pagină. Cărțile alese pentru retrospectiva de mai jos susțin această afirmație.

Simon Schama, Puterea artei, Editura Pandora M – Colecția Anansi Mentor, traducere de Louis Ulrich, 2023

Editată în condiții grafice de excepție, Puterea artei, scrisă de Simon Schama, profesor de istorie și istoria artei la Columbia University și autorul a numeroase cărți de succes, are marele merit de a fi o lucrare mai degrabă neconvențională despre artiști celebri și operele lor pentru că reușește să scoate arta din spațiul obișnuit al muzeelor și de a o diseca pe viu în fața cititorilor săi. Operele de artă – fie că vorbim despre David cu capul lui Goliat (Caravaggio), de Extazul Sfintei Tereza (Bernini), de Rondul de noapte (Rembrandt) sau de Guernica (Picasso) – au propriile lor povești tulburătoare, la fel ca și creatorii lor.

Schama stăpânește arta de a scrie despre artă, aducând o notă de umor acolo unde este cazul, făcând comentarii și analize pertinente, oferind o doză de suspans de parcă ar urma rețeta bine gândită a unui serial de succes, astfel că și cei mai avizați cititori, care cunosc în detaliu viața lui Caravaggio, Van Gogh sau Picasso, o vor parcurge pe nerăsuflate. De pildă, Caravaggio, pictorul căruia Schama îi dedică primul capitol, a transformat arta creștină ca nimeni altul după Michelangelo, într-o perioadă în care Biserica Romano-Catolică avea nevoie de imagini dramatice pentru a câștiga lupta cu cei care îi contestau autoritatea, în special adepții lui Martin Luther. Pentru talentul lui incontestabil, tânărului Michelangelo Merisi i s-au iertat depravarea și înhăitarea cu bețivi și prostituate (unele i-au servit drept modele pentru sfintele pictate așa cum este „Sfânta Ecaterina”). În epocă nu era atipic ca artiștii să-și redea chipurile în picturi, dar, de cele mai multe ori, erau eroi, personaje pozitive (de exemplu, Michelangelo este Sfântul Bartolomeu pictat pe Capela Sixtină). Însă, Caravaggio își împrumută chipul unor personaje hidoase, detestabile, așa cum este Goliat din capodopera „David cu capul lui Goliat”, despre care autorul cărții opinează că este vorba despre un act de auto-incriminare, dat fiind că pictorul comisese o crimă.

De altfel, Puterea artei abundă în astfel de detalii și explicații care îl apropie pe artist de cititor și pe iubitorul de frumos de operele create de opt dintre cei mai valoroși artiști ai omenirii: Caravaggio, Rembrandt, David, Turner, Van Gogh, Picasso, Rothko. Tocmai de aceea, este o carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor interesați de istoria artei, amatori sau profesioniști.

Andrew Scull, O istorie culturală a nebuniei, Editura Polirom, Traducere de Anacaona Mindrila-Sonetto, 2023

Remarcabil la Andrew Scull este efortul de a sintetiza rezultatele muncii sale de cercetare, oferindu-ne o imagine panoramică a multiplelor fațete ale nebuniei de-a lungul istoriei, cu toate implicațiile și consecințele ei.

Fără teama de a folosi un termen exagerat, cartea lui Andrew Scull este, pur și simplu, fascinantă. Acoperind un spațiu geografic și temporal generos, O istorie culturală a nebuniei este un tratat despre explicațiile și remediile pe care oamenii le-au căutat de-a lungul timpului pentru tulburările psihice. De pildă, în primele secole ale creștinismului, episoadele de agitație emoțională erau asociate cu posedarea de către demoni, iar exorcizarea era singura cale de tămăduire. Uneori, erau exorcizați chiar și aceia considerați sănătoși, ca formă de precauție înainte de a primi botezul și a fi acceptați în sânul bisericii creștine timpurii. Nu înseamnă că în afara lumii creștine astfel de practici nu existau, dar orientalii nu se bazau doar pe rugăciuni pentru a-l vindeca pe cel atins de demonul nebuniei, ci aplicau și tratamente fizice precum deschiderea venelor pentru a se lua sânge, purgaţii şi cauterizarea capului cu fierul încins, pentru aceasta din urmă existând credinţa populară că djinnii (duhurile rele) se tem de fier.

Bogat ilustrată și împărțită pe capitole (între care Nebunia în lumea antică, Case de nebuni şi doctori de nebuni, Izolarea nebunilor: proteste picturale şi literare, Remedii disperate), cartea eruditului sociolog și istoric al medicinei se citește pe nerăsuflate datorită informațiilor inedite prezentate, precum și a stilului său limpede. Remarcabil la Andrew Scull este efortul de a sintetiza rezultatele muncii sale de cercetare, oferindu-ne o imagine panoramică a multiplelor fațete ale nebuniei de-a lungul istoriei, cu toate implicațiile și consecințele ei.

Marius Chivu, Trei săptămâni în Atlas, Editura Humanitas, 2023

Din topul personal al cărților de non-ficțiune ale anului 2023 nu putea lipsi un jurnal de călătorie, iar când acel jurnal este scris nu de un călător de meserie, ci de un scriitor pasionat de călătorie, rezultă una dintre cele mai frumoase, cuprinzătoare și emoționate cărți din această categorie citite până acum. Marius Chivu a lansat anul trecut al treilea volum din cunoscuta sa serie Trei săptămâni în Himalaya (2012) și Trei săptămâni în Anzi (2016), de data aceasta purtându-și cititorii prin peisajele aride ale Saharei, pe crestele neprietenoase ale Munților Atlas, prin mozaicul de culori și arome din Casablanca, Marrakech, Fes, Tetouan, Tanger, Rabat, Essaouira, Chefchaouen.

Datorită scriitorului-călător, universul marocan ni se dezvăluie ca prin lentila unei camere video, al cărei focus se plimbă de la personaje la arhitectura tradițională a clădirilor, la furnicarul din bazaruri și peisajele nesfârșite ale deșertului. Experiența de cititor al volumului Trei săptămâni în Atlas este una profund senzorială: auzi aievea chemările la rugăciune din moschei, simți gustul cafelei tari și al condimentelor aromate din tajina, vezi culorile aprinse ale covoarelor și nuanțele pustiului Saharei.

Expediția în Maroc se dovedește a fi o formă de cunoaștere, precum și de auto-cunoaștere într-o lume în care călătorul caută ceea ce îi este familiar la fel de mult ca ceea ce îi este complet străin și, uneori, ostil.

Potrivit propriilor mărturisiri, Marius Chivu preferă să nu facă o documentare minuțioasă înainte de a pleca în călătorii din dorința de a descoperi noile tărâmuri fără a fi însoțit de umbra impresiilor sau prejudecăților altora. Poate că tocmai de aceea, ca cititor, trăiești emoția autentică, uimirea, curiozitatea și entuziasmul călătorului, plăcerea reală de a dialoga cu oamenii pe care îi întâlnește în cale, simplitatea cu care acceptă experiențele dure. Expediția în Maroc se dovedește a fi o formă de cunoaștere, precum și de auto-cunoaștere într-o lume în care călătorul caută ceea ce îi este familiar la fel de mult ca ceea ce îi este complet străin și, uneori, ostil. Modul în care călătorește Marius Chivu – fără a se folosi de internet, hărți digitale și alte tehnologii moderne, dar cu ochii și mintea larg deschise – face ca aventura în Maroc să se transforme și în prilej de introspecție pentru că o călătorie nu înseamnă să bifezi o listă de obiective turistice, ci să înțelegi cu toate simțurile locurile și oamenii pentru care ești „musafir”.

Roderick Beaton, Grecii. O istorie globală, Editura Trei, traducere de Livia Szasz, 2023

Lucrarea urmărește parcursul istoric al grecilor și al limbii elene în ultimele aproape patru milenii și este rezultatul unui proces riguros de cercetare academică întreprins de unul dintre cei mai mari experți în istoria acestui popor: Roderick Beaton, profesor emerit la King’s College London, unde deține catedra Koraes de istorie, limba și literatura greacă modernă și bizantină. Pentru Beaton, „grecii din titlu și paginile care urmează trebuie să fie înțeleși ca vorbitori de limba greacă”, pentru că limba, preluată de toate popoarele cu care elenii au intrat în contact de-a lungul veacurilor, este, în esență, firul ce leagă capitolele acestei cărți.

Călătoria pe care o propune eruditul profesor începe în Epoca Bronzului și continuă cu perioada în care s-au format orașele-stat elene și până în zilele noastre, la statutul actual al Greciei. Din epoca antică, sunt aduse în atenție câteva dintre marile realizări ale elenilor precum apariția anatomiei, medicinei, astronomiei, literaturii. Povestea grecilor și a realizărilor lor continuă și după cucerirea romană. Începuturile creștinismului, urmat de povestea imperiului de o mie de ani al bizantinilor, continuând cu epoca renascentistă, ajungând până în epoca modernă și la locul pe care îl ocupă Grecia astăzi în Uniunea Europeană sunt tot atâtea teme analizate cu minuțiozitate de profesorul Roderick Beaton, fiecare subliniind modul în care grecii au reușit să schimbe și să modeleze lumea, dar și să se reinventeze și adapteze noilor contexte politice, sociale, religioase, economice. Lucrarea de față surprinde extrem de bine acest dinamism al unui popor neobosit în căutarea și urmărirea propriului destin.

Susan Sontag, Despre Femei, Editura Tact, Traducere și prefață de Vasi Ciubotariu, 2023

Romancieră, eseistă, regizoare, scenaristă, activistă, Susan Sontag (1993 – 2004) este una dintre cele mai influente și curajoase voci americane din ultima jumătate de secol. Este autoarea romanelor The Benefactor, Death Kit, The Volcano Lover, In America, dar e cunoscută mai ales datorită eseurilor prin care a propus, între altele, o perspectivă nouă asupra culturii în secolul XX (Împotriva interpretării și alte eseuri, Despre fotografie). A luat poziţie împotriva Războiului din Vietnam, iar în anii ’90, în plin război în Bosnia, a locuit o perioadă în orașul Sarajevo aflat sub asediu, unde a pus în scenă piesa lui Beckett Aşteptându-l pe Godot în cadrul Festivalului Internațional de Teatru MESS. În 1989, în calitate de preşedintă a PEN Clubului american, a declanşat campania scriitorilor americani pentru sprijinirea lui Salman Rushdie.

Femeile au o altă opțiune. Ele pot aspira să fie înțelepte, nu doar drăguțe; să fie competente, nu doar de ajutor; să fie puternice, nu doar grațioase; să fie ambițioase pentru ele însele, nu doar pentru ele însele în raport cu bărbații și copiii. Ele se pot lăsa să îmbătrânească în mod natural și fără jenă, protestând activ și nesupunându-se convențiilor care decurg din dublul standard al acestei societăți cu privire la îmbătrânire
Susan Sontag

Toate datele biografice de mai sus sunt relevante pentru a înțelege personalitatea complexă și, uneori, incomodă a celei care a reprezentat una dintre cele mai puternice voci ale feminismului american în ultima jumătate de veac. Egalitatea de gen, rolul femeii în societate și familie, sexualitatea, frumusețea, dubla măsură a îmbătrânirii sunt printre temele care se regăsesc în eseurile reunite în volumul Despre femei. Contextul în care a scris Sontag este cel al Americii anilor ’70, însă este amară constatarea că unele atitudini și prejudecăți asupra cărora atrage atenția sunt încă actuale. De pildă, într-unul dintre textele sale, Susan Sontag pune în discuție modul în care societatea valorizează femeile atâta vreme cât sunt tinere și frumoase, în vreme ce un bărbat este perceput drept o persoană cu experiență chiar și după ce trece de un anumit prag al vârstei. Lecția pe care o predă Sontag tuturor femeilor este să devină ele însele conștiente de propria valoare: „Femeile au o altă opțiune. Ele pot aspira să fie înțelepte, nu doar drăguțe; să fie competente, nu doar de ajutor; să fie puternice, nu doar grațioase; să fie ambițioase pentru ele însele, nu doar pentru ele însele în raport cu bărbații și copiii. Ele se pot lăsa să îmbătrânească în mod natural și fără jenă, protestând activ și nesupunându-se convențiilor care decurg din dublul standard al acestei societăți cu privire la îmbătrânire”.

Mary Pat Kelly, Martin Scorsese. O călătorie, Traducere de Anamaria Manolescu, Editura Nemira, 2023

În recomandările de non-ficțiuni ale anului 2023 am inclus și o biografie. Deși anul trecut a făcut vâlvă volumul de memorii Spare („Rezervă”) al Prințului Harry, publicat de Editura Nemira, am preferat să mă opresc asupra unei alte biografii, respectiv cea a regizorului Martin Scorsese, apărută tot la Nemira. Volumul Martin Scorsese. O călătorie a fost publicat la noi în anul în care ne-am bucurat pe marile ecrane de cel mai recent film regizat de legenda Hollywood-ului – Killers of the Flower Moon („Crimele din Osage County”), care documentează minuțios povestea crimelor în serie comise asupra nativilor Osage din Oklahoma anilor ’20 și în care îi revedem pe doi dintre actorii cu care Scorsese a făcut echipă și în alte producții: Robert de Niro și Leonardo DiCaprio.

De altfel, prefața cărții de față este semnată de DiCaprio, care, după ce se declară norocos de a fi lucrat cu un regizor precum Scorsese, declamă: „Nu-mi imaginez cum ar fi arătat lumea și cinematografia fără el”. Și nu e nimic exagerat în spusele lui. Viziunea originală a lui Martin Scorsese a schimbat cinematografia, iar sintagma de „legendă vie” i se cuvine cu totul meritat. E suficient să menționăm câteva dintre capodoperele pe care le-a regizat – Taxi driver (Șoferul de taxi), Ranging bull (Taurul fioros), The King of Comedy (Regele comediei), Goodfellas (Băieți buni) – și faptul că are în palmares peste 180 de premii, printre care și Oscarul pentru regia filmului The Departed (Cârtița, 2006).

Direct proporțional este numărul articolelor, recenziilor, lucrărilor dedicate, inclusiv volumul – tradus și în română – Scorsese despre Scorsese (București Allfa, 2001). Prin urmare, ce aduce diferit cartea de față? Scris de Mary Pat Kelly, scriitoare și cineastă la rândul său, volumul Martin Scorsese. O călătorie a rezultat în urma numeroaselor întâlniri și corespondențe dintre autoare și cineast, precum și ca urmare a celor nu mai puțin de 69 de interviuri pe care Kelly le-a luat colaboratorilor și apropiaților regizorului. Apar mărturii ale unor nume grele ale cinematografiei precum Robert De Niro, Liza Minelli, Nick Nolte, Paul Newman, precum și povești din culisele unor filme-reper în istoria cinema-ului. În același timp, cartea ne dezvăluie și povestea cineastului, de la tânărul Scorsese care s-a adaptat cu greu la Hollywood, unde la început își câștiga traiul ca monteur (drept pentru care fusese poreclit „Măcelarul”) la unul dintre cei mai aclamați regizori.

Volumul seamănă cu un puzzle ce construiește, piesă cu piesă, personalitatea marelui cineast: Scorsese ni se dezvăluie prin propriile povești, precum și prin vocile prietenilor, familiei, colaboratorilor (scenarişti, directori de imagine, editori şi agenţi) cu care a lucrat de-a lungul carierei.

🎁 Bonus 🎁

Jill Lepore, Aceste adevăruri. O istorie a Statelor Unite, Editura Trei, Traducere de Smaranda Câmpeanu, 2022

Închei această serie cu un bonus: un volum impresionant apărut la finele anului 2022, dar care merită să se regăsească pe lista recomandărilor de lectură. Lucrarea semnată de Jill Lepore, profesoară de istorie americană la Universitatea Harvard, colaboratoare „The New Yorker” și gazda podcast-ului „The Last Archive”, este, poate, cel mai ambițios demers din ultimii ani de a sintetiza istoria Statelor Unite ale Americii. Pornind de la cele trei concepte politice pe care se fondează națiunea americană, așa cum au fost definite de Thomas Jefferson în Declarația de Independență din 1776, respectiv egalitatea politică, drepturile naturale și suveranitatea poporului, autoarea caută răspunsuri la întrebarea cum și dacă au fost respectate și prețuite aceste „adevăruri” de-a lungul istoriei.

În primele pagini, Lepore evocă evenimentele care au dus la ratificarea Constituției Statelor Unite, considerate esențiale pentru nașterea națiunii americane. Apoi, cartea explorează trecutul Statelor Unite începând cu anul 1492 (prima expediție a lui Columb peste Atlantic) și până în timpurile moderne și analizează principalele etape ale formării și dezvoltării țării. În căutarea unui răspuns la întrebarea formulată în introducere, Jill Lepore aduce în discuție și teme sensibile din istoria SUA precum sclavia și moștenirea ei, imigrația, calitatea de a fi cetățean american, drepturile omului. „Trecutul este o moștenire, un dar și o povară (…) Nu poți face nimic în privința lui decât să-l cunoști”, notează autoarea, care își asumă dificila misiune de prezenta cititorilor săi trecutul uneia dintre marile națiuni ale lumii.

În loc de concluzie

Așa cum am spus de la bun început, lista de față este departe de a fi una completă, mai ales că anul 2023 ne-a adus destul de multe titluri din categoria non-ficțiune, din care țin să menționez (pe scurt) încă trei: Ocolul Pământului în 80 de cărți (David Damrosch, Editura Tracus Arte, Traducere de Monica Dobrescu și Georgeta Constantin) – un volum pentru cei pasionați de literatură ca obiect de studiu, Habsburgii. Ambiția de a stăpâni lumea (Martyn Rady, Editura Corint, traducere de Lia Decei) – una dintre cele mai vândute cărți la standul Editurii Corint de la Târgul Gaudeamus din toamna anului trecut este cronica familiei care a creat cea mai puternică dinastie europeană, precum și cartea de debut a biologului Carmen Strungaru – Agutoki. Impresii de călătorie în Papua Noua Guinee (Editura Trei), în care relatează într-un stil plăcut expediția în țara insulară din Pacific.

…

Raluca Hatmanu este jurnalistă și specialistă în comunicare și marketing. A fost prezentatoare de știri, realizatoare și producătoare de emisiuni la Radio Iași, Europa FM, Radio 21 (Virgin) și Digi FM. A lăsat lumea radioului pentru cea a marketingului și comunicării, în care activează și în prezent. Din când în când, îi putem citi recenziile de carte în Dilema veche și o putem asculta pe platforma de audiobooks Voxa, unde este narator. A fost director de comunicare la Asociația TM2021 și consilier pe comunicare la ICR.