Povestiri cu Basil și Josephine (Polirom, 2014, traducere de Mihaela Ghiță) e un jurnal de ambe sexe al maturizării. Primele secvențe îl găsesc pe Basil Duke Lee într-o gașcă de adolescenți care se țin de farse, de petreceri ușor obraznice, adulmecând aerul a ceea ce vor deveni anii nebuni. Tânăra[mai mult...]
Recenzii
Articles
Ai trecut vreodată granița de la intersecția cu Sebastian spre Ferentari? Ai avut curaj să te plimbi la pas pe bulevardul crăpat de șinele tramvaiului și apoi printre blocurile-ghetou? Te-ai uitat cu coada ochiului la oamenii care pe timp de vară ies în stradă și ascultă manele? Ți-ai imaginat vreodată[mai mult...]
Mâna îninsă, fără o poveste, nu primește nimic! Filantropica “Hotărăște-te, așadar, ce e mai interesant și mai important pentru tine, în ce vrei să crezi: în faptul că în teatru și în piesă există un adevăr real al faptelor, al evenimentelor, al lumii materiale sau în faptul că sentimentul născut[mai mult...]
Nu am fost niciodată de acord cu listele alea de tipul x sute de cărți care nu trebuie ratate într-o viață. Până la urmă, ce consideră cineva ca fiind o carte de purtat în minte și suflet până la sfârșitul vieții sale e o opțiune total subiectivă. Asta până când[mai mult...]
“Limbajul este o piele: îmi frec limbajul de celălalt. E ca și cum aș avea cuvinte în loc de degete sau degete la vârful cuvintelor. Limbajul meu tremură de dorință.”Roland Barthes Am putea spune: “Ce noroc pe Nora!” , dar oare dragul de Jim nu a fost și el destul[mai mult...]
“Istanbul” este povestea tulburătoare a transformării ultimei capitale a Imperiului Otoman într-un oraş melancolic, odată cu proclamarea Republicii Turce, şi o pledoarie pentru păstrarea identităţii culturale şi personale, deopotrivă. Romanul lui Orhan Pamuk – unul dintre cei mai apreciaţi romancieri istanbulezi contemporani, a cărui copilărie şi adolescenţă au fost marcate[mai mult...]
Vreme de 50 și mai bine de ani, un ziar fără nume, publicat la Roma, în limba engleză, ține loc de viață pentru cititorii care-i sorb știrile și, încă mai mult, pentru cei din redacție, seduși și obsedați de meseria lor. Când știrile se împuținează, profesioniștii de altă dată ajung[mai mult...]
“Eram toți trei stânjeniți de ușurința cu care vorbea despre lucruri delicate, despre ceea ce e secret, subtil și despre care nu se vorbeste cum se cuvine decât în cărți. A urmat o clipă de tăcere, după care s-a legat încetișor o discuție…” Alain Fournier “Cărarea pierdută” (“Le Grand Meulnes”,[mai mult...]
Am terminat de citit ultimele 170 de pagini din Dulcele Bar într-un (sic!) bar din parcul de lângă blocul meu. Un bar pe care am schimbat agitația, întunericul plin de personaje și anticipația cârciumilor din centrul orașului, și în care, spre deosbire de acestea din urmă, nu aștepți niciodată să[mai mult...]
Cunoscuta (cu autor necunoscut) alegorie a salvării sufletului din Evul Mediu britanic, Everyman, spune că tot ce trece pragul dintre lumi sunt faptele bune pe care fiecare om le-a săvârșit. Reinterpretarea ei, pe limba zilelor noastre, pune în locul binefacerilor competențele. Așa se întâmplă că Mozart, neegalat de niciunul din[mai mult...]
