“Zeii există. Ei sunt creații ale minții umane ce devin realitate. Atunci când credem în ei – la propriu ori la figurat – atunci când ne închinăm lor sau unor reprezentări, le dăm viață și îi ținem în viață. Iar când încetăm să mai credem în ei, au tot mai[mai mult...]
Carte
Articles
O acțiune în câmpul de luptă, pentru o carte care îți vorbește despre suflet, așteptări, maturizare și despre faptul că suprarealismul poate fi fracțiunea de secundă în care realitatea vieții îți devine străină. Corpul uman, cel de-al doilea roman al lui Paolo Giordano, este povestea unui pluton de tineri soldați[mai mult...]
E o plăcere, dar și o constantă uimire să urmărești cum funcționează o minte înzestrată. Una ca a lui William Goldman, spre exemplu. Omul e sclipitor dar, în același timp, se declară năucit de toate lucrurile care i s-au întâmplat în carieră. Bulversat de forța întâmplării – ce poate construi[mai mult...]
“Întotdeauna trebuie să aperi imaginația în fața idioților” – spune Ursula Le Guin înaintea unei audiențe ce respiră după regula corectitudinii politice. Și – din câte îmi dau seama – la cei 85 de ani ai săi, Ursula e posibil să fie e o zeiță deghizată în muritoare. Ar fi[mai mult...]
Suntem în Maintz, în anul 1900. Johann Walbech a căutat ani de zile rațiunea pentru necazurile ce au pus stăpânire pe librăria sa. Într-o bună zi, întâlnește un matematician mânat de aceleași căutări, folosind insă formulele aritmetice și logica în locul literaturii. Împreună, cei doi vor procrea un produs magic,[mai mult...]
În Scutecele națiunii și hainele împăratului, Vintilă Mihăilescu analiza un studiu sociologic potrivit căruia fiecare român se consideră pe sine un exemplu de civilizație, iar pe cei din jur – ahtiați după putere, bârfitori, superficiali, lăudăroși, în căutare de țapi ispășitori, leneși, invidioși și orgolioși. Dacă un astfel de studiu[mai mult...]
Au trecut 21 de ani de când am văzut filmul Casa Spiritelor la televizor. Îmi aminteam foarte puțin din el și mereu m-am întrebat ce anume poveste fusese pentru că era foarte bun. Abia mai târziu, la aproape un sfert de secol după, am realizat că era un roman al[mai mult...]
Retorno 201 este acum o stradă ca multe altele din sudul orașului Ciudad de Mexico. E mică, plină de gratii și sârmă ghimpată. Dar e o stradă dintr-o zonă pe care Guillermo Arriaga o cunoaște bine. A copilărit aici pe vremea când aceasta era un loc destul de liniștit, locuit[mai mult...]
Barrett Meeks se întoarce, prin Central Park, spre casă. Iubitul tocmai i-a dat papucii printr-un SMS, iar Barrett reflectă la modul în care vârsta te face să îți domolești așteptările în dragoste și îți reduce intensitatea crizelor de despărțire. În modestul apartament comun în care locuiește alături de fratele său,[mai mult...]
„Nu cred în Dumnezeu, dar îi simt lipsa” – aşa-şi începe ateistul Julian Barnes eseul său, pe cît de inteligent, pe atît de inconfortabil – despre moarte, divinitate şi scris. În ultimii ani am citit mai multe eseuri despre moarte (Jurnalul de doliu al lui Roland Barthes – Editura Cartier[mai mult...]
