Interviu cu Maria-Clara Brumariu, nepoata compozitorului și inițiatoarea ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe”

Într-un peisaj cultural în care recuperarea memoriei recente devine tot mai necesară, ECHOES – Festivalul Internațional „Aurel Stroe” readuce în atenție una dintre cele mai originale voci ale muzicii contemporane românești: Aurel Stroe. Inițiat de nepoata sa, Maria-Clara Brumariu, proiectul funcționează ca o platformă de dialog între generații și estetici, construită în jurul unei moșteniri artistice încă insuficient explorate
în România. Lansat în 2024, festivalul s-a conturat rapid ca un reper de nișă, reunind muzica lui Stroe, creațiile contemporanilor săi și lucrări ale discipolilor. Ediția din acest an, desfășurată la București, propune trei direcții: un concert dedicat generației compozitorului, unul aniversar – pe 5 mai – și un program axat pe tineri artiști care îi continuă spiritul. Dar dincolo de concerte, ECHOES oferă un cadru de explorare prin
audiții în premieră și întâlniri cu artiștii, mizând pe curiozitate și pe deschiderea către un public nou. Festivalul nu doar recuperează o moștenire, ci o reactivează, invitând publicul să descopere un univers muzical de mare complexitate și actualitate.

Cum a început acest festival dedicat lui Aurel Stroe?

Ideea acestui proiect este mai veche. Sunt mai bine de 10 ani de când mă gândeam să pornesc un festival dedicat bunicului Aurel Stroe și moștenirii sale culturale. Însă, de la gând la practică, a durat ceva. Simțeam că nu am maturitatea necesară pentru a porni un proiect atât de complex precum era și bunicul.

În ianuarie 2024, am prins un oarecare avânt și am decis să încerc. Nu aveam nimic de pierdut, așa că am aplicat pentru o finanțare la Institutul Cultural Român și am așteptat. În luna februarie, când m-au sunat și m-au întrebat când începem pregătirile pentru festival, acela a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea.
Aveam deja o experiență bogată în zona organizării de evenimente culturale și – deși nu am urmat cursuri muzicale – cred că una dintre menirile mele este să duc moștenirea bunicului mai departe. Este interesant că atunci când lucrez la acest proiect, adică în timpul meu liber, am o energie pe care nu am găsit-o în niciun alt proiect și am senzația că odată ce punem pe hârtie primele idei ale fiecărei ediții, totul curge natural. Nimic nu este forțat și toată lumea implicată în fiecare ediție parcă simte energia și lumina extraordinară pe care o avea bunicul. Este un proiect de suflet și cred că am transmis asta tuturor persoanelor implicate în fiecare ediție.

Care este ideea centrală a ediției din acest an? Există un fir conceptual care leagă concertele?

După prima ediție, în care au fost interpretate aceleași trei lucrări în trei orașe diferite, am decis să schimbăm puțin structura. Astfel, festivalul se desfășoară acum doar în București și include trei idei principale: un concert dedicat generației bunicului, un concert aniversar, dedicat bunicului și festivalului, care are loc chiar de ziua lui, pe 5 mai, și care include piese scrise special pentru acest proiect și un concert în care includem lucrări ale discipolilor săi. Bineînțeles, în toate cele trei interpretăm și diverse lucrări ale bunicului, el fiind figura centrală a acestui festival.

Ce reacții ați primit de la edițiile anterioare? Există surprize?

Surpriza cea mai mare cred că a fost la prima ediție. Acest festival este unul mic, de nișă, însă reacțiile partenerilor și ale publicului au fost extraordinare. Sălile au fost pline, multă lume ne-a transmis încurajări pentru a continua proiectul, iar după ce am încheiat primele trei concerte, am început să primim telefoane și mesaje de la interpreți și compozitori dornici să facă parte din acest proiect, iar acest lucru este extraordinar! A devenit clar faptul că moștenirea bunicului este importantă și că leagă extrem de natural idei și oameni.

Există prime audiții sau lucrări rar interpretate care ar trebui neapărat urmărite?

Fiind un festival de muzică contemporană, aproape toate piesele sunt interpretate rar. Există și piese în primă audiție, în special cele din data de 5 mai, în cadrul concertului aniversar care va avea loc la Galeria Kog7 / Culture Hub. În afară de piesa bunicului, celelalte trei lucrări vor fi cântate pentru prima oară în București, iar piesele semnate de Violeta Dinescu și Dan Bălan sunt în primă audiție absolută.
Din punctul meu de vedere, toate merită urmărite fiindcă sunt speciale, iar concertele sunt structurate în așa fel încât să reflecte personalitatea complexă a bunicului.

Cum atrageți un public nou către un repertoriu perceput uneori ca dificil?

Cred că aici ne ajută foarte mult faptul că este vorba despre Aurel Stroe, iar festivalul pe care i l-am dedicat ne ajută să ajungem atât la un public nou, cât și la muzicieni care până acum nu au intrat în contact cu universul său. Sunt interpreți tineri care s-au atașat foarte repede de noi și de proiect și care ne ajută să aducem un public tânăr în săli.
Pe de altă parte, felul în care se comunică acum, pe toate platformele de social media, ajută să aducem în sală nu doar melomani sau public care cunoaște muzica bunicului meu, dar și persoane curioase să afle despre ce este vorba. Iar aici este și meritul colegei mele, Veronica Ștefan, care face o treabă absolut extraordinară și știe cum să comunice ca să ajungă la un public cât mai divers. 

Ce loc ocupă astăzi muzica lui Aurel Stroe în peisajul internațional al muzicii contemporane?

Anul trecut a apărut în Franța un CD cu muzica lui Aurel Stroe, care cuprinde Capricci et ragas (un concert de vioară și orchestră care asociază virtuozitatea lui Paganini cu gamele modale și microtonale ale tradițiilor indiene) și o sonată pentru violoncel și pian.
Muzica lui Aurel Stroe a fost întotdeauna cântată în străinătate, foarte mult la Paris, unde există persoane care au lucrat cu el și care doresc să-i mențină viu spiritul prin muzica lui. Désobéissance, CD-ul lansat anul trecut, la Paris, a avut mare succes. A primit deja 2 premii importante în Franța, iar eu am fost foarte fericită când am văzut că la concertul de lansare, într-o sală mare, lumea a stat inclusiv în picioare. Mi-aș dori mult ca acest lucru să se întâmple și în România. Mai avem un pic de lucru până acolo, dar cred că în câțiva ani, păstrând calitatea înaltă a acestui festival și comunicarea către publicuri diverse, avem toate șansele să umplem săli mari de concerte. 

Există evenimente conexe (workshopuri, discuții) care ajută publicul să înțeleagă mai bine muzica?

Anul acesta, pe lângă cele trei concerte, am inclus și o seară specială Aurel Stroe. Aceasta este împărțită în două părți. Prima va fi dedicată omului Aurel Stroe și vom proiecta documentarul „Făuritorii de sunete – Aurel Stroe”, realizat de Oana Drăgulinescu. Aceasta va fi prezentă și va vorbi despre întâlnirile ei cu bunicul Aurel. Totodată, va purta un dialog cu mama, Raluca Stroe Brumariu, fiica lui Aurel, despre personalitatea lui.
Cea de-a doua parte îi va fi dedicată muzicianului Aurel Stroe. Compozitorul Dan Dediu va modera o discuție cu compozitorul Mihnea Brumariu, discipol al lui Aurel, flautista Ioana Balașa și clarinetistul Andrei Văleanu, doi tineri interpreți care au avut un prim contact cu universul bunicului cu ocazia acestui festival, și care vor discuta despre ce înseamnă muzica lui Aurel Stroe. Bineînțeles că ne dorim ca publicul să contribuie la această discuție și să pună întrebări, fiindcă așa avem încă o șansă să deschidem acest univers extraordinar al bunicului către mai multe persoane. 

Ce credeți că este cel mai puțin înțeles aspect al creației lui Stroe?

Bunicul avea o minte extrem de complexă, iar el a lucrat foarte mult, în muzica lui, cu concepte din matematică și fizică. Muzica lui Aurel Stroe este gândită pe mai multe niveluri, de la cel micro la macro. Structura formei lucrărilor și conceptele încă sunt mai puțin agreate din primul moment decât o simfonie de Beethoven, de exemplu, dar tocmai aici apare diferența dintre muzica de acum câteva sute de ani și cea din ultimii zeci de ani. Tocmai din acest motiv cred că este foarte interesant pentru public să aibă contact cu muzica lui și cu cea a generației bunicului meu. Este vorba despre curiozitate, despre un univers complex și extrem de interesant care acum se deschide publicului și chiar îl încurajează să pună întrebări atunci când apar. 

Cum ați ales artiștii și ansamblurile invitate?

Pe cei mai mulți dintre ei i-am cunoscut în ultimii 15 ani, de când lucrez în acest domeniu. Sunt tineri pe care i-am văzut crescând foarte frumos și pe care i-am provocat să pătrundă alături de noi în acest univers al lui Aurel Stroe, mulți dintre ei nefiind familiarizați cu muzica contemporană, iar deschiderea lor a fost o surpriză extrem de plăcută pentru mine. Cu unii dintre ei am lucrat încă de la prima ediție, dar în fiecare an am invitat interpreți noi care s-au bucurat alături de noi de acest proiect și care au înțeles că moștenirea culturală a lui Aurel chiar merită să ajungă la un public cât mai larg și că acest festival are un loc important pe scena culturală din România.

În ce măsură festivalul își asumă un rol educativ pentru publicul mai puțin familiarizat cu muzica contemporană?

Cred că este mult spus că ne dorim să avem un rol educative, aș merge pe ideea de curiozitate. Bunicul era o persoană extrem de curioasă și foarte dornică să învețe tot timpul ceva nou; astfel a ajuns să compună o muzică atât de complexă. Și cred că atât timp cât există oameni curioși, dornici să se dezvolte și să afle lucruri noi, acest festival va ajunge la cât mai multe persoane și va avea un succes din ce în ce mai mare.

Informații complete despre această ediție a festivalului pe blogul Cărturești.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.