Valize din Cărturești. Cu ce cărți pornesc în vacanța de vară fetele din echipa de comunicare

Imaginați-vă sunetul valurilor care se sparg de țărm, senzația din corp atunci când inspiri aer răcoros de munte într-o dimineață de august sau oboseala plăcută de la finalul unei zile petrecute explorând un oraș nou, de care te îndrăgostești tot mai tare cu fiecare alee pe care o străbați și cafenea în care intri. Vacanța de vară capătă, în sfârșit, tot mai mult contur, iar unii dintre voi probabil v-ați îmbarcat deja într-o călătorie către noi (sau vechi) tărâmuri. Iar dacă itinerarul l-ați stabilit deja, sperăm să venim în ajutorul vostru cu inspirație pentru bagajul de lecturi ale verii, cel puțin la fel de importante pe harta afectivă, dacă ne întrebați pe noi, precum obiectivele turistice pe care urmează să le bifăm vara asta.

Vă invităm așadar să aruncați un ochi pe cărțile care își vor găsi drumul în bagajele de vacanță ale fetelor din echipa de comunicare Cărturești. Sperăm că și această călătorie, în rândurile de mai jos, va fi una îmbucurătoare, la finalul căreia veți planifica o vizită în biblioteca personală sau în librărie în căutarea proviziilor de citit pentru vacanța care stă să înceapă. 📚🏖️

🧳 Denisia

Visez la vacanța de vară încă din primele zile ale lui ianuarie, când încerc să alung blues-ul post-sărbători cu albastrul senin al zilelor nesfârșite de vară 💙 care mi-a rămas adânc întipărit în memorie încă de când eram mică și vacanța de vară chiar părea nesfârșită, cu zilele ei lungi de joacă, iar mai apoi cu orele leneșe de citit la umbra copacilor 🌳 din grădina alor mei. 

Vara, cu zilele ei însorite și lungi ☀️, cu cerul de un albastru perfect, cu mult nisip fin sub tălpile goale, cu zgomot de valuri, pescăruși 🌊 și miros de apă sărată în păr e cea mai dulce reverie, mai ales că anuala călătorie la mare e tot mai aproape, iar eu mă las furată de gândul la vacanță între două email-uri dintr-o zi de lucru și prea multe tab-uri deschise. Iar cum biletele de avion au fost demult rezervate ✈️ și plajele cretane îndelung străbătute cu ajutorul omulețului de pe Google Maps 🏖️, ce mai rămâne e să așez în bagaj crema de soare și rochiile colorate, alături de cele câteva cărți pe care le văd companioane fidele în dulcea amorțeală din diminețile lungi petrecute pe plajă. 📚

💚 Am pus pe listă câteva titluri proaspăt apărute la raft, pentru că vizitele lungi și dese în librărie se soldează mereu cu plăcute alunecări în tentații și plăceri literare. Deși uneori pasiunea pentru cumpărat cărți și lectura lor au puține în comun, în cazul meu îmbogățirea cu noi titluri a rafturilor propriei biblioteci îmi dă un impuls nou pentru citit, mai ales că, pe fondul unor timpuri intens digitalizate și a unui attention span îngrijorător, devine tot mai greu să mă întorc în lumea analogică, printre pagini, după îndelungi rătăciri printre date și algoritmi. 

Prima lectură de vacanță din lista mea e 📓 revista Scena9, ajunsă la al cincilea număr în acest an și care încearcă să fie, încă din primul an de viață, un almanah-document al timpurilor în care apare, cu o atenție aparte pentru marile teme(ri), speranțe și deznădejdi ale prezentului. Construită ca un veritabil obiect artistic, revista e o mare bucurie pentru orice cititor: informativă, provocatoare, neașteptată, uneori filosofică, alteori matematică, cu un design excepțional și o echipă fantastică de jurnaliști, scriitori, filosofi, artiști, critici de film etc. care abordează unele dintre cele mai puternice și actuale preocupări ale momentului. Scena9 #5 e despre granițe și abia aștept să trec „cinci poduri în farfurie”, cu ajutorul textului Oanei Filip și ilustrațiilor Alexandrei Mîrzac, dar și să aflu despre granițele din literatură, de la Mihai Iovănel, sau despre filmele care sfidează frontiere, de la Victor Morozov.
Bonus: un articol despre mămăligă, dar și câteva călătorii către Chilia sau Valea Cernei și, de ce nu, în mijlocul toropelii de final de iulie, o călătorie spre lumea de gheață. 🧊

✍️ Următoarele două cărți de pe listă fac parte dintr-o lume tare dragă mie, cea a poeziei, unde pot să petrec ore întregi neîntreruptă de vreo cerință venită din afara universului poetic, care mă absoarbe cu totul în interiorul lui locuit de imagini și emoții puternice, asamblaje de cuvinte meșteșugite cu măiestrie și mai ales, de experiențe și stări care îmi vorbesc direct. Pentru mult așteptata vacanță de vară, am pus pe listă volumul recent al Norei Iuga, Fetița strigă-n pahar, recent apărut în colecția Vorpal a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean (la rândul ei, o poetă pe care o admir și o citesc mereu cu entuziasm) și care constituie „vârful poeziei Norei Iuga până azi”, după cum scrie Mircea Cărtărescu pe coperta a patra a cărții. Am fugit în librărie după noul volum al Norei imediat ce s-a încheiat proiecția de la TIFF a documentarului De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin, un portret luminos, senin și emoționant făcut Norei de către regizoarea și prietena ei, Carla Teaha. Am descoperit o poetă cu o personalitate exuberantă pe care abia aștept să o citesc pe malul mării. 🏝️

📖 Celălalt volum de poezie care își va găsi locul în bagajul meu este recenta traducere a Dianei Geacăr din Maya Angelou, Și tot mă ridic, o traducere-eveniment din scrierile marei poete și activiste americane, apărută recent la editura Vellant. Cunoscută pentru scrierile ei autobiografice, dar și pentru activitatea artistică (a fost și dansatoare, și cântăreață 💃), Maya Angelou e un exemplu de forță feminină în viață și poezie. Abia aștept să văd cum sună în limba română versurile din „Phenomenal Woman”:

I say,
It’s in the arch of my back,   
The sun of my smile,
The ride of my breasts,
The grace of my style.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

🗺️ Iar pentru că vorbim despre vacanțe și călătorii, din bagaj nu poate să lipsească o carte de călătorie, mai ales că pe raftul de noutăți am descoperit ultimul volum semnat de Marius Chivu, Trei săptămâni în Atlas ⛰️, al treilea din seria cărților de călătorie ale autorului, după Trei săptămâni în Himalaya (2012/2016) și Trei săptămâni în Anzi (2016). Aștept cu nerăbdare să pornesc la drum alături de autor pe poteci și prin sate marocane, mai ales că am fost eu însămi într-o călătorie în Maroc acum câțiva ani și m-am îndrăgostit iremediabil de forfota orașelor marocane, dar și de ospitalitatea ieșită din comun a locuitorilor lor, gata oricând să te poftească la o ceașcă de ceai marocan și o sumedenie de povești prin cotloane de străzi și prăvălii supra-aglomerate de condimente, ierburi, uleiuri, țesături și câte și mai câte alte minuni.

Însoțite de fotografii și fragmente de viață ale localnicilor, memoriile de călătorie din Atlas sunt promisiunea unei aventuri pe cinste într-o lume sensibil diferită de a noastră. 

Așadar, cu bagajul complet, așezat cuminte lângă ușă, aștept răbdătoare să sune alarma ceasului care anunță mult așteptata decolare spre tărâmuri însorite, cu posibilități încă necunoscute, ascunse în lumea reală sau în cea imaginară, a cărților care își găsesc drumul în geanta de plajă. 

🧳 Alina

La început, vacanța se insinuează timid… încă e timp, încă e departe, încă nu-ți dai voie să te lași supusă cu totul promisiunii ei. Dar apoi săptămânile trec și se împuținează, ritmul accelerează, zilele, deși mai puține, trag după ele cu forță înzecită sentimentul urgenței, ultimatumul – nu mai e mult și vei ajunge pe tărâmul făgăduinței, locul unde se vor judeca toate și vei primi înapoi tot ce ți se cuvine de drept: somnul, odihna, liniștea zilelor și zumzăiala nopților. Dar mai ales, mai ales, cititul. Gata cu reading slump-ul, gata cu cititul în metrou (aici intrăm în controversa cititului pe plajă, dar să prindă altcineva buzduganul), gata cu scuzele, gata cu nu prea am timp. Vacanța ne scutură de toate urmele imposibilității. 

Când acest ultimatum ajunge să-mi zbârnâie în cap ca sunetul interfonului apăsat din greșeală de un curier rătăcit la 6 dimineața încercând să livreze meniul zilei pentru slăbit, în valiza mea o să găsiți negreșit 🟢 Cărțile lui Iacob, romanul Olgăi Tokarczuk, recent tradus la Editura Polirom de Cristina Godun 🟢 Burning Boy, de Paul Auster & 🟢 Către Paradis, de Hanya Yanagihara, traducere de Adriana Bădescu, Editura Litera. (Olga Tokarczuk și Paul Auster sunt pe emergency list-ul meu oricând și nu doar cu cărțile de aici; de Hanya Yanagihara încă nu știu).

Dar oricât de încrezătoare m-aș prezenta la această judecată (avantajul milenialilor constă probabil în aceea că nu au timp să păcătuiască), zeii, geloși cum îi știm pe reușitele oamenilor, nu-mi vor îngădui mai mult de un umil concediu de muritor să le pângăresc marea și nisipurile mitologice. Iar apoi și eu, cât aș da să mă salt în proprii ochi cu lista de mai sus, nu sunt, la o adică, decât o ființă superficială, care atunci când va pune bagajul pe cântar o să decidă în favoarea frivolităților mai mici sau mai mari care compun recuzita de vacanță (mai mici și mai multe cred că e corect). 

Deci nu vă lăsați amăgiți de ambițiile unui cititor în sevraj, însetat de numărul de pagini, căci versiunea mai aproape de adevăr a valizei mele călătoare va include de fapt un mic tezaur personal 🟢 o autoare care mi-a fost lăudată și recomandată – Maryse Conde, Ultimii regi magi, tradusă la Editura Polirom de Alexandra Cozmolici, 🟢Rachel Cusk, Tranziție, după regula: nicio vacanță fără un volum din trilogie 🙂 Dar și pentru că nu are nimeni așteptări de la mine când citesc Rachel Cusk. E perfectă pentru vacanță, e perfectă să te lași în voia ritmului ei lent, lent… & 🟢Nora Iuga, Fetița care strigă–n pahar, în așteptarea documentarului De ce mă cheamă nora când cerul meu e senin și pe ecranele bucureștene. 

Și dacă totuși n-o să rabd până la vacanță și o să mă înfrupt din această listă, amăgindu-vă, iată, încă o dată, îmi mai rămân și câteva dorințe amânate, gata să-mi sară în ajutor și în valiză dacă va fi nevoie 🟢 John Williams, Butcher’s Crossing (proiectându-mă de pe malul mării în Vestul sălbatic) & 🟢 Aleksandar Hemon, Proiectul Lazarus (o carte pe care încă n-am citit-o, dar am recomandat-o și mi s-a mulțumit :), deci era firesc să-mi vină și mie rândul).   

🧳 Măriuca

Într-un interviu din 2011, Neil Gaiman a exprimat cel mai bine viața unui introvertit, dar și vacanța perfectă a unui cititor introvertit, care are plaja la câteva stații de autobuz: „No, my people, we stay indoors. We have keyboards. We have darkness.”

Nu există citit afară sau pe plajă pentru cititori palizi care se prăjesc repede. Există doar acel loc răcoros din casă, unde lumina pătrunde fără să deranjeze, și teancul de cărți pe care l-am strâns, dar care cel mai sigur nu însumează cărțile necitite din bibliotecă. Mai ales că prima carte de pe lista de vacanță este 💌 Divine Rivals de Rebecca Ross, pe care am luat-o la recomandarea unei prietene. Este singura carte din listă despre care nu m-am documentat înainte, nu am citit ultima pagină și în care voi intra fără nicio idee despre ce mă așteaptă. M-am lăsat complet pe mâna persoanei care mi-a recomandat-o. Dar cu ea se termină surprizele din această listă.

Pentru că am căzut victima nenumăratelor seriale coreene de pe Netflix, iar acest lucru și-a pus amprenta și asupra lecturilor mele, aștept demult publicarea primului volum din manhwa👰 A Business Proposal, pentru a nu mă mai uita la serial trei luni la rând atunci cand am nevoie de un chicot la final de program.

Următoarele două titluri au ajuns pe lista de vară din loialitate. Brandon Sanderson și Rick Riordan sunt doi autori pe care i-am descoperit pe băncile facultății (probabil prea târziu în cazul lui Rick Riordan) și care au rămas până în  ziua de azi must-haves în biblioteca personală, fiecare cu câte un raft dedicat.

⭐The Sun and the Star este un spin-off îndelung așteptat de fanii seriei Percy Jackson și cât se poate de potrivit pentru această perioadă, mai ales că unul din personajele principale este unul dintre fiii lui Apollo – o adevărată rază de soare. De altfel și singura care va pătrunde prin jaluzelele bine trase. Iar dacă Brandon Sanderson o scrie, eu o voi citi și pentru că universul Cosmere este uneori destul de greu de deslușit, volumele sale  stand-alone, precum📗 Tress of the Emerald Sea, vor ajunge întotdeauna în capul listei atunci când vreau să mă pierd în acest vast univers.

Și pentru că nu se putea să nu am o senzație TikTok în listă,💛Teoria Iubirii ,de Ali Hazelwood este cartea care încheie lista mea de lecturi de vacanță și pe care am ales-o doar văzându-i coperta. Galbenă ca o rază de soare? Romantică încât să te topești ca o înghețată de vanilie pe o zi caniculară? Eroul seamănă cu Nanami Kento? Alegerea a fost cât se poate de evidentă. 

🧳 Isa

Festivaluri. Oameni. Iubire. Soare. Muzică. Teatru. Film. Dans. Frenezie. Vis. Prieteni. Comunitate. Libertate. Goliciune. Nisip. Relaxare. Uitare. Deconectare. Asta e și definiția voastră pentru vacanța ideală, nu-i așa? 🙂 

Adevărul e că, de mai bine de jumătate de an, mă bucur deja de toate aceste lucruri ca și când vacanța e deja la ea acasă. În Timișoara Capitală Culturală 2023 🎉 cred că și-a găsit casa. Îmi lipsesc însă 🌊 valurile mării, libertatea, goliciunea, nisipul, iar pentru a le regăsi cred că am nevoie să mă decuplez, de fapt, de la imaginea acestei vacanțe „ideale”, care deja s-a împlinit. Astfel, visez mai degrabă la o vacanță molcomă, pierdută printre cearșafuri reci și treziri buimace, în mijlocul unei zile toride de vară. Vacanța asta simt că trebuie să o încep acasă și că, trebuie să fie, înainte de toate, o stare de spirit. Într-un bloc turn, cu zece etaje, e cald oricum; simți cum razele pătrund uneori firav, alteori mai intens, topindu-te încet, alături de ceilalți o sută și de locatari. Simți de asemenea efervescența orașului, frenezia turiștilor, te bucuri fie de zumzetul insectelor, fie de ciripitul păsărilor sau, mai realist vorbind, de gânguritul porumbeilor. 🤭

Bagajul pentru vacanța asta va fi despre ce există deja și n-a fost descoperit, despre cărțile care mi-au format biblioteca, dar care încă nu m-au format și pe mine, despre credințe trecute și gânduri prezente. Iar fiindcă vreau să ajung să mă simt în vacanță încă de acasă, voi apela la cartea lui Bill Bryson, care mi-a făcut cu ochiul încă de când m-am angajat pentru în librărie. Se pare totuși că a fost nevoie să treacă șapte ani, un număr magic, și să iasă o ediție nouă, cu nuanțe de roz, ca să mă avânt în dedesubturile vieții private. Bon voyage! 🏠✈️

După descoperirile configurației propriei case, urmează Refugiul timpului – la propriu și la figurat. Abia aștept să mă las condusă încă o dată de Gospodinov, de data asta într-o „clinică a trecutului”, cu aspecte care mă vor conecta, sper eu, la vacanțele de vară cu „o sută de zile”, la momentele preferate de până acum, la oamenii care mi se mai arată doar în vise și la clipele pe care le credeam demult uitate. ☁️

Vreau fericire și poate și ceva mai mult, adică Bucurie, cel mai nou roman al lui Manuel Vilas. Sunt probabil printre puținele persoane care n-au citit încă În toate a fost frumusețe, fapt care mă bântuie periodic, așa că vreau să-mi continui saga descoperirilor și cu Vilas alături, într-o ordine poate nefirească. Apoi, îmi doresc să mă reîntâlnesc cu José Saramago, pentru că, deși e în topul autorilor preferați, fiind printre primii scriitori care m-au făcut să mă apropii cu adevărat de lectură, l-am cam abandonat în ultima vreme. Toate numele e unul dintre scurtele volume pe care nu le-am parcurs încă, însumând 240 pagini – cel puțin atât are în formatul de la Polirom. Top 10 -, și vorbește despre memoria colectivă și instituțiile care se ocupă cu păstrarea ei, fiind inventariate toate numele care au existat, există sau vor exista vreodată. 

La finalul vacanței mele de acasă, începută cu lentoare, păstrez în valiză Satantango, de László Krasznahorkai, pentru un sejur pe una din plajele de la Marea Ionică. Dansul e și „slăbiciunea mea” 😊, așa că vreau să-mi cufund tălpile-n nisip, până la răsărit. Dar vreau să dansez și printre cuvinte, să (re)descopăr fantezia și melancolia. 

Și, cine știe, poate că vacanța nu trebuie să înceapă doar odată ce ne vedem ajunși cu trei ore mai devreme în aeroport sau odată ce ne-am instalat în Airbnb, ci poate că începe de când ne-am făcut lista de lecturi, de când ne-am scos hainele de vară și, în definitiv, de când ne-am eliberat de grijile cotidiene și ne-am rezervat ceva mai mult spațiu de odihnă și răgaz printre gânduri.

🎫 Rezervă acum: oferta e nelimitată și îți poate da puteri noi.

🧳 Corina

Orice carte deschisă îmi este un început de vacanță, însă nu știu niciodată cât durează – uneori, până se apropie fetița mea de mine, să-i arăt și să-i citesc din cărțile ei preferate. Cred că dintotdeauna am considerat cărțile ca pe o vacanță pe care mi-o luam între teme, între treburile copilului de la țară sau între alte cărți pe care trebuia să le citesc pentru școală. Abia așteptam să mă retrag sub umbrela cărților care mă chemau tocmai pentru că le alegeam singură, după niște instincte deloc educate, pur și simplu după intuiție. 

Vacanța asta pe care am fragmentat-o ca niciodată, în călătorii de 3-5 zile, în orașe în care mă opresc prima dată la librăriile locului, după concertele pe care le-am ales cu măcar un an înainte, îmi oferă valize mici, în care îmi încap cărți cât de cât subțiri și ușor de transportat. Încă n-am izbutit să mă atașez prea tare de kindle și de cititul pe ecran, deci încă am nevoie de tote bag special pentru cărți, de huse ca să nu le pătez de cafea sau alte minuni care-mi țin companie în lecturile-fulger cât doarme copilul. 

Vara asta mi-am făcut un raft cu și despre muzici. Pentru că mă (aproape) obsedează personalitatea lui Bob Dylan, m-am oprit la minunatul volum al artistului, despre filosofia muzicii moderne, în care analizează, în eseuri cu scriitură unică, condiția umană din unele dintre cele mai populare piese, de la cele ale lui  Stephen Foster la cele ale lui Elvis Costello. Apar reflecții și meditații despre condiția umană prin muzică, despre ceea ce ne face umani și despre cum muzica ne reflectă umanitatea. The Philosophy of Modern Song, de Bob Dylan îmi face și playlist-ul verii, așa că este posibil să urmeze și alte pasiuni: îaninte și după Bob Dylan. 

O carte spre care mă aplec cu un fel de reverență este biografia romanțată a Mariei Tănase, scrisă de Simona Antonescu. Maria Tănase. O fântână de un drum secetos pare să fie și o poveste destul de acaparatoare despre destinul artistei, care a marcat începuturi în muzica românească, despre felul în care o poveste de viață poate mișca și după decenii, mai ales că simți că parcă vorbea direct sufletelor prin muzică, printr-o muzică deschisă, populară, care ajungea la omul simplu.

Rapul este poezie, de G. P. Volceanov, a ajuns la mine când am ales câteva cărți de pe raftul Rocanotherworld din Cărturești Palas Iași. Știu foarte puține despre rap, însă cartea promite să mă pună la punct cu informații și texte din poeme celebre care au devenit hituri în rap – este o demonstrație a lui G. P. Volceanov, care a adunat, ca într-un dicționar al rap-ului, formații, esențe, texte, istoric, explicații ale influenței marilor scriitori români clasici în interiorul muzicii rap. Am răsfoit, am căutat prin capitole și am dat și peste Creangă, și peste Eminescu, în contexte ale artiștilor pe care poate nu i-am ascultat destul. Atât pot să spun: se pare că voi avea un playlist foarte eclectic vara asta. Voi avea nevoie de shot-uri de espresso, litri de limonadă și momente de stat la mese de cafenele (locurile mele preferate de citit), căci muzica-i asigurată. 

🧳 Roxi

Bagajul meu de vacanță este întotdeauna făcut pe ultima sută de metri, haotic, înconjurat de presiunea timpului prea scurt și stresul de a nu uita nimic esențial. Singura parte unde nu am emoții este lista de lectură, lucru care se trage din faptul că sufăr de sindromul Cumpăr mai mult decât citesc, iar rafturile bibliotecii de acasă sunt burdușite de multe titluri la care îmi doresc să ajung. 📚🌼

Întotdeauna am asociat anotimpul cald cu o relaxare nesfârșită – fie că îmi petrec zilele în grădina bunicii sau explorez o plajă din Grecia, o carte este un element esențial în construirea unei vacanțe de poveste. ☀️

Vara mea începe cu o carte pe care am citit-o deja, Pe cine iubești mai mult?, de Mihaela Buruiană, dar pe care îmi doresc mult să o recitesc. 🍓 Pe Mihaela am văzut-o la turneul n’autor, în librăria Cărturești Platinia, iar prezența ei caldă m-a făcut să îmi doresc să reiau volumul ei. Prima dată am citit cartea în câteva ore, nu am putut lăsa cartea din mână decât atunci când s-a terminat și, inevitabil, a trebuit să mă despart de ea. Este un volum care a rămas cu mine, un titlu la care mă gândesc deseori și la care doresc să mă întorc cât de repede.

A doua carte de pe listă se numește O lume imensă  și promite a fi o călătorie dincolo de limitele simțurilor noastre umane, un ghid senzorial al vieții de pe Pământ.🐢 Facem cunoștiință cu țestoase care pot găsi câmpurile magnetice ale Pământului, descoperim că ochii unui calamar uriaș au evoluat pentru a vedea balenele strălucitoare, aflăm ce văd albinele în flori, ce aud păsările cântătoare în trilurile lor și ce mirosuri adulmecă un câine pe stradă. 🐝

Ultima carte, Ghidul autostopistului galactic, este un titlu care stă pe wishlist-ul meu de câțiva ani, iar noua ediție de la Nemira m-a cucerit și am cumpărat-o în secunda în care a ajuns pe rafturile librăriei. Cine spune că nu poți să te bucuri de soare direct din spațiu?🪐 Nu știu vouă, dar mie o carte de 800 de pagini mi se pare un mod perfect de a petrece vara.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.