James Joyce, Corespondenţă

Scrisorile lui Joyce sînt la fel de bune ca literatura sa.Oricum, mult mai uşor de citit. Corespondenta pe care a purtat-o, în patru limbi, cu familia, prietenii, editorii şi cu alţi scriitori este însă imensă. Pe de o parte pentru că aceasta era practica obişnuită a comunicării la începutul secolului XX; pe de altă parte, pentru că Joyce şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă în Europa, departe de Irlanda natală. Volumul de la ART este o selecţie ce însumează 300 de pagini epistolare scrise şi primite vreme de patruzeci de ani, în perioada 1900-1941; astfel că scrisorile încep cînd Joyce încă nu debutase şi era un nimeni sărac aflat în focurile creaţiei, pentru a sfîrşi cu anii de faimă mondială cînd ajunge să se ocupe mai mult de managementul reeditării şi traducerii propriei opere peste tot în lume, înfruntînd gravele tulburări de vedere care vor necesita nenumărate intervenţii chirurgicale.

Spicuiesc cîteva fragmente care ilustrează tonul, temele, savoarea şi destinatarii scrisorilor lui Joyce (printre care Yeats, Svevo, Pound, Fitzgerald, Wells, Zweig, Isherwood, Gide, Eliot ş.a.):

„Cînd mă va plăti revista, o să fac o baie”, „Două mese în 60 de ore, cred că nu e rău”;

„Mi-am irosit zece ani din viaţă cu litigiile privind această Oameni din Dublin. A fost respinsă de 40 de editori; a fost culeasă de trei ori şi o dată aruncată în foc. Poşta, cheltuielile, biletele de tren şi de vapor m-au costat 3000 de franci, dat fiind că am corespondat pe tema cărţii cu 110 ziare, 7 avocaţi, 3 societăţi, 40 de editori şi mai mulţi oameni de litere. Toţi au refuzat să mă ajute, cu excepţia dlui Ezra Pound;”

„În aceste nouă luni am dat viaţă unui copil, am scris 500 de pagini din romanul meu, am scris trei povestiri, am învăţat germana şi daneza îndeajuns de bine, în afară de îndeplinirea intolerabilelor îndatoriri pe care le am aici şi de înşelarea a doi croitori”;

„Te rog să contrazici următoarele zvonuri despre mine oricînd vei auzi de ele: că Ulise a fost prearanjat ca un cod progerman – zvon lansat de cenzorul de război britanic şi apoi luat în considerare de experţii literari; că am fondat la Zurich mişcarea dadaistă care stîrneşte acum un mare interes la Paris; că sînt un cavaler servant al Duce… de M…, al lui M-me M… R… M…, al unui prinţ de X…, al Dnei T-n-t A… şi al Împărătesei văduve a Ch…nei”;

„Capul mi-e plin de pietriş şi gunoaie, de chibrituri rupte şi o mulţime de ţăndări culese de mai peste tot. Sarcina pe care mi-am asumat-o din punct de vedere tehnic de a scrie o carte din 18 puncte de vedere diferite şi în tot atîtea stiluri, aparent necunoscute de colegii mei de meserie, precum şi natura legendei alese ar fi de-ajuns să tulbure echilibrul mental al oricui”;

„Dragă Nora, ia dragostea mea, salvează-mă şi apără-mă. Sînt copilul tău şi trebuie să fii severă cu mine, micuţa mea mamă. Pedepseşte-mă cît de tare vrei. Voi fi încîntat să simt trupul meu palpitînd sub mîna ta. Înţelegi ce vreau, dragă Nora? Aş vrea să mă pălmuieşti sau chiar să mă biciuieşti. Nu în joacă, dragă, ci serios şi pe pielea goală. Aş vrea să fii puternică, puternică, dragă, şi să ai sîni mari, plini şi mîndri, şi coapse mari şi puternice. Aş vrea să mă biciuieşti, Nora, iubirea mea!”;

„Stimate dle Joyce, cartea dvs. [Ulise] mi-a provocat nesfîrşite complicaţii şi am reflectat asupra sa cam vreo trei ani pînă am reuşit să intru în lumea ei. Probabil nu voi fi niciodată pe deplin sigur dacă mi-a plăcut deoarece a însemnat prea multă măcinare de nervi şi de materie cenuşie. De asemenea, nu ştiu dacă vă va plăcea ce am scris despre ea, deoarece nu am putut să nu spun lumii cît de plictisit am fost, cît am bombănit, cît am blestemat şi cît am admirat. Cele 40 de pagini de neîntreruptă curgere de la sfîrşit sînt un şirag de adevărate perle psihologice. Presupun că doar bunica diavolului ştie tot atît de multe lucruri despre adevărata psihologie a femeii. Eu nu.” (scrisoare de la C.G. Jung)

„A apărut recent un Who`s Who irlandez. Cuprinde 2.500 de nume, dar nu şi al meu”;

„Văzînd că memoria îmi slăbeşte, am început în clinică să învăţ pe de rost Doamna lacului de Sir Walter Scott. În trei zile am învăţat 500 de versuri şi pot să le repet fără greşeală. Nu e un semn de inteligenţă, dar e un lucru foarte folositor.”

„Unul sau mai mulţi spun că îl imit pe Lewis Carroll. Nu l-am citit, pînă acum cîteva săptămîni. Aşa cum nu l-am citit nici pe Rabelais, deşi nimeni n-o să creadă asta. O să-i citesc pe amîndoi cînd voi avea timp. Acum nu prea sînt dispus să citesc şi să scriu. În ultimii trei ani, am avut parte de trei crize violente de ochi, şapte operaţii, nouă ediţii ale lui Ulise, publicarea-pirat, protestul, procesul, traducerile, îmi ajunge”;

„Picasso era prea ocupat cu portretul cuiva, aşa că următorul a fost Brîncuşi. El a desenat un fel de cap al meu… M-am înţeles bine cu Brîncuşi (care e un tip la fel de învechit ca şi mine), deplîngînd moda feminină modernă, viteza trenurilor moderne etc. Desenul lui va atrage ceva cumpărători”;

„O scrisoare din Tokyo din această dimineaţă îmi spune că au apărut acolo două ediţii-pirat japoneze din Ulise care au fost publicate în 13.000 de exemplare, încasările totale brute însumînd 170.000 de franci”;

„Dragul meu Joyce, existenţa dumitale mentală este obsedată de un monstruos sistem de contradicţii. Dumneata crezi cu adevărat în castitate, puritate şi într-un fel de Dumnezeu personal şi de aceea izbucneşti mereu în strigăte de… rahat şi infern. Întrucît eu nu cred în aceste lucruri decît ca valori provizorii, spiritul meu n-a fost niciodată scandalizat pînă la protest de existenţa WC-urilor şi a bandajelor menstruale. Dumitale ţi se pare un lucru excelent să înfrunţi şi să distrugi ceva. Mie chiar deloc… Şi acum despre experimentul dumitale literar. E un lucru remarcabil fiindcă dumneata eşti un om remarcabil şi există în alcătuirea dumitale un geniu puternic al expresiei care a scăpat disciplinei. Dar nu cred că duce undeva. Le-ai întors spatele oamenilor de rînd, nevoilor lor elementare, timpului şi intelingenţei lor limitate şi ai creat. Care e rezultatul? Uriaşe enigme.” (scrisoare de la G.B. Shaw).

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.