Orașul ca un film – Amorțire, de Florin Lăzărescu

on 29.05.2013 at 12:41

Chiar în zilele în care noul roman al lui Florin Lăzărescu a poposit pe rafturile librăriilor (Editura Polirom, 24,95 lei), autorul era la Cannes, unde a avut loc premiera scurtmetrajului al cărui co-scenarist este alături de Radu Jude (regizor) – “O umbră de nor”. Nu e nimic ciudat aici, Florin Lăzărescu ne-a obișnuit cu un scris cinematografic – te așezi în pat cu cartea-n brațe și n-o mai lași până nu e gata. Așa mi s-a întâmplat mie cu “Amorțire”, lucru rar de vreme ce n-am mai citit de mult o carte cap-coadă, dintr-odată.

Personajele pe care Florin le creionează în roman pot fi fiecare dintre noi în etape diferite ale vieții, ceea ce te face pe cine, cititor, să le urmărești destinele cu o curiozitate soră cu cea a citirii horoscopului zilnic. Evghenie, bărbatul cu început de chelie, care la 41 de ani se decide să devină scriitor, care stă în gazdă încă și se îngrijește de un anticariat; Cazimir, prietenul lui din liceu, scriitor celebru și plictisit de viață; Valeria Stoican, gazda, profesoară de biologie pensionară, coristă într-un cor fără public; Mădălina, opusul mamei sale, manager cu gastrită într-un magazin la mall; domnul Zaharia, vânzătorul de pești la piață; domnul Beldiman, directorul Agenției de Exploatare a Inteligenței, rampa de lansare a scriitorilor locali. Personaje dintr-un oraș de provincie, care se intercalează printre cerșetori, copii lăsați de părinți singuri la joacă, gardieni de instituții publice, violonistul orb care cântă o singură sonată, și pe aia prost, vânzători ambulanți de flori și oameni ai străzii. Toți, locuitori ai unui oraș-personaj: “Ciudat mai e orașul după miezul nopții. Zici că-i altul.”

Florin Lăzărescu pune în cârca acestor oameni gânduri mici care devin greu de dus – “… nici Evghenie nu prea mai crede în Dumnezeu, dar dintotdeauna i s-a părut că Acesta e, cel puțin, o chestiune pentru care merită să te bați.”, povești care nu par veridice – “ca să mergi dormind, n-ai nevoie decât de frică și de o pereche bună de papuci”, rețete pentru vieți mai bune – “Fericirea e să fii sănătos tun, să poți merge liniștit pe stradă și să nu știi că există boală pe lumea asta decât pentru alții.”, explicații științifice – “Pe scurt, înainte de a naște monștri, somnul – nu contează al cui – naște amintiri.” Dar mai ales, îi umple cu viață, ca apoi să îi golească de ea în timp ce dai pagină cu pagină și te atașezi de ei; și parcă vrei să te împiedici și tu prin casă de Valdi, câinele doamnei Stoican, să împarți tramvaiul de ora 5 sau o votcă la birtul de lângă tipografia improvizată cu Evghenie, să crezi că într-adevăr Beatles au cântat într-o vară la Onești și că Adrian Păunescu și-a primit o palmă zdravănă de la o fană pentru că i-a șoptit cuvinte porcoase.

Scriitorului Florin Lăzărescu îi e greu să se dezică de fotograful amator și extraordinar de bun Florin Lăzărescu, mai ales pentru că “o fotografie nu te minte niciodată, amorțește exact întotdeauna la timpul prezent”. Și din acest motiv, “Amorțire” e-o carte ca un album de fotografii în text, despre cine am fi putut fi și nu suntem, despre cum am putea să ne schimbăm și nu reușim s-o facem, dar mai ales despre lucrurile care ne apropie de cei din jur. Impropriu scris “lucrurile” – toate acele mici și greu de numit chestii care ne strâng laolaltă ca pe furnicile din mușuroaie și ne dau forță să continuăm – “până la urmă, ca să mergi mai departe, tu n-ai nevoie decât de o pereche bună de papuci.”

“Cărțile nu au nimic din importanța pe care unii pretind să le-o acorde”, îl învață Cazimir, scriitorul blazat, pe prietenul său Evghenie. Ca să vedeți că nu e așa, mergeți pe 1 iunie la Bookfest la lansarea romanului “Amorțire”.