Scăunelul

de Ava Popescu ✍️

Text rezultat în urma primei ediții a cursului de scriere creativă Un singur text. Șase pălării, susținut de Mina Decu la Cărturești Verona

Probabil mi-a zis și cineva din familie. Dar în clipa aia, eu știam deja. Mă întorsesem acasă după-amiază și intrasem într-o încăpere pe care bunica o numea șopron – acolo se afla cuptorul de cărămidă și mai ținea câte o cloșcă la căldură. Rămăsese miros de pâine coaptă de ieri, iar pe degetele lipicioase simțeam gustul amărui, înțepător al ciupercilor sălbatice pe care le culesesem în poiana din spatele morii. Stăteam ghemuită și mă jucam cu un scăunel pocit, care se hâțâna din pricina îmbinărilor slăbite, când a venit cineva la noi. I-am auzit la poartă. Au oprit mașina și au intrat în curte strigându-l pe bunicul. Cred că l-au zărit undeva prin grădină. Îl vedeam venind grăbit, deși eram înăuntru. Bunicii mei își petreceau tot timpul în grădină, iar când venea cineva la noi, intra în curte, înainta câte un pas și striga pe cineva de-al casei. După o vreme, unul dintre ei se ivea de prin vreun grajd sau dintre vrejurile de legume și venea precipitat, parcă jenat că oaspeții îl așteptau. S-au oprit în dreptul șopronului în care eram eu, chiar înaintea porții ce despărțea curtea din jurul casei de grădina noastră întinsă. Se salutau de obicei de la distanță, înainte să ajungă unii lângă alții, un ritual de saluturi și politețuri strigate care pregătea discuția și o elibera de introduceri. A murit G., am auzit apoi, în liniștea care s-a lăsat după ce bunicul a ajuns lângă ei și lătratul turbat al câinilor s-a oprit.

În lumina lăptoasă care pătrunde prin crăpătura ușii, îmi văd geaca portocalie murdară de cenușă, cu manșetele pline de dâre cleioase. Mă rezem de peretele de lut și frământ bureții cu care îmi umplusem buzunarele. În gura cuptorului, văd tava mare cu pâine fierbinte din care bunica nu vrusese să-mi rupă pentru că se încrudează. Nu înțelegeam cum poate pâinea, odată coaptă, să redevină crudă. Eu voiam oricum doar coaja crocantă, sfărâmicioasă.

Vocile de afară se îndepărtau câte puțin, acoperite de târșâitul pașilor pe pietriș.

Așteptam să aud țăcănitul porții și mă întrebam dacă se făcuse ora la care bunicul căuta un scăunel ca să curețe porumb pentru păsări.

Cursul Un singur text. Șase pălării s-a defășurat la Cărturești Verona, în perioada martie – mai 2026.

📝 În perioada 18 mai – 5 iunie 2026 au loc înscrierile pentru ediția a doua. Detalii, aici. ⬅️

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.