Philip Pullman – Trilogia Materiile Întunecate

Dacă am da deoparte toate cărțile pe care un grup sau altul le consideră nepotrivite, probabil că ne-ar rămâne de citit doar câte-o copertă rătăcită și etichetele produselor. Trilogia Materiile Întunecate, a lui Philip Pullman, ar fi exclusă din start pentru că s-a aflat ani la rând în centrul unei controverse religioase. A fost inclusă pe lista cărților interzise ori boicotate, sub acuzația că răspândește ateismul și reprezintă un atac la adresa creștinismului. Disputa religioasă i-a răpit șansa unei producții cinematografice cu început, mijloc și sfârșit (doar primul volum a fost ecranizat*), dar i-a asigurat locul printre cele mai citite, vândute și iubite romane ale adolescenței. Sincer, ce faci când îți pică în mână o carte “nerecomandată” – o arunci revoltat sau o citești imediat?

De altfel, aplauzele au fost mult mai numeroase. Primul volum a câștigat în 1995 Medalia Carnegie la literatură pentru copii, iar cel de-al treilea – premiul Whitbread Book of the Year în 2001 și Children’s Book of the Year la British Book Awards, în același an. În plus, a apărut pe lista lungă a propunerilor pentru Man Booker Prize – prima carte pentru copii care a reușit performanța. Trilogia s-a clasat pe locul al treilea în clasamentul BBC Big Read al celor mai iubite cărți în 2003, a fost pusă în scenă la Teatrul Național din Londra și a fost adaptată radiofonic de BBC Radio 4.

Luminile Nordului, Pumnalul tăinuit și Ocheanul de ambră** atacă un subiect tabú, deci sunt o blasfemie în ochii unora – de aici toată tevatura. Dar tot de aici fantezia și valoarea. Pullman pleacă de la Paradisul Pierdut al lui John Milton și își imaginează situația inversă, propunând o lume în care îngerii sunt forțe nemiloase ale unei Autorități nepăsătoare ori inexistente, iar o Evă și un Adam aflați la vârsta descoperirilor sunt singurii care pot să salveze situația. În această variantă, Biserica e o Inchiziție mai rafinată, cu un control aproape absolut, știința trebuie armonizată cu dogmele religioase și acceptată doar în măsura în care se supune acestora.

Povestea începe într-o Anglie paralelă – o lume ce seamănă cu a noastră geografic, nu și istoric. Chiar și biologic oamenii au evoluat diferit. Aici, ei își poartă sufletele la vedere: fiecare are un daimon, sub forma unui animal, iar împreună sunt o entitate. E o legătură de nedesfăcut – cei doi pot gândi independent, însă nu pot trăi unul fără celălalt.

Lyra Bellaqua este o fată de 11 ani, al cărei daimon este Pantalaimon. Trăiește în reputatul Colegiu Jordan, unde e vizitată din când în când de unchiul său, Lordul Asriel – aristocrat, explorator și practician în “teologia experimentală“.

Într-o zi, Lyra se ascunde într-un dulap ca să spioneze discuția dintre mai marii colegiului și unchiul său, sosit pe fugă la Jordan. Într-un timp foarte scurt, va afla că cineva încearcă să-l omoare pe Lordul Asriel, că niște particule elementare numite “Praful” reprezintă un mare secret și că există și alte lumi. Ultima descoperire este și cea mai periculoasă, pentru că realitățile paralele sunt o erezie în ochii Magisteriumului – teocrația din lumea Lyrei.

Din acest moment, totul se precipită: prietenul de joacă al fetei este răpit de o organizație secretă, o femeie importantă și fermecătoare vine să o ia din școală iar mai marele Colegiului o roagă să transmită în mare secret unchiului său un mecanism important. Lyra va merge spre zona Arctică pentru a-l găsi pe Lord Asriel, plecat într-o nouă expediție, va trăi aventură după aventură, va afla unele lucruri importante, altele cutremurătoare și va schimba fața lumii. Ea este cea aleasă să salveze ori să condamne omenirea.

Cele trei volume ale Materiilor Întunecate sunt o poveste unitară despre lumi magice demonstrate prin știință și despre un război dus cu Autoritatea, într-o republică cerească. Dacă primul volum se petrece în lumea Lyrei, în celelalte două fata descoperă noi universuri, alături de Will Parry – un băiat venit din lumea noastră. De când a scris Materiile…, Pullman a mai publicat câteva povestiri în lumea Lyrei, iar acum lucrează la o continuare a romanelor.

Philip Pulman este un ateu convins, dar credința îl interesează cu adevărat. Bunicul său a fost cleric și are amintiri frumoase din copilăria în care mergea la biserică. Spune că la un moment dat și-a dat seama că nu e făcut să creadă, dar că religia e un lucru foarte bun când e departe de putere – când se ocupă de cei oprimați, luptă cu nedreptățile ori ajută bolnavii. “Problema cu religia” – afirmă scriitorul – “e în termeni de putere. E periculoasă când domnește în numele a ceva ce nu poate fi pus la îndoială. Când îi dai putere politică, îi permiți să trimită armate în lume, să execute oameni […] În principiu, când are puterea de a pedepsi, se transformă în ceva foarte rău, foarte rapid”  – își explică punctul de vedere.***

Oricum, după cum spune chiar el, scriitorul e un tiran numai până să-și publice cartea. După aceea, orice interpretare a cititorului e valabilă. Am iubit aceste cărți la prima lectură, le iubesc și azi. Și să mă vâneze Philip Pullman, CBE, toată eternitatea prin universuri paralele, dar mie ideea de unitate indivizibilă om-daimon mi se pare una dintre cele mai frumoase și tulburătoare reprezentări ale relației omului cu propriul înger. De unde se vede că, pentru fiecare scriitor, cititori sunt de toate felurile.

Philip Pullman – Trilogia Materiile Întunecate (Luminile Nordului, Pumnalul tăinuit și Ocheanul de ambră)

Editura Art, Seria Excalibur, 2014

Traducere din limba engleză şi note de Iulia Arsintescu

———————

* The Golden Compass/ Busola de Aur (New Line Cinema), în regia lui Chris Weitz, cu Dakota Blue Richards, Daniel Craig, Eva Green, Tom Courtenay, Christopher Lee, Nicole Kidman, Sam Elliott

** His Dark Materials: Northern Lights (1995), The Subtle Knife (1997) și The Amber Spyglass (2000); editate de Scholastic Company

*** Interviu la The Guardian Book Club, 2007

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.