Un interviu despre vise și visuri cu Ina Biebel

on 08.06.2020 at 13:05

Unora le place să se joace. Cu capul în nori, printre materiale și texturi, cu și mai multe buline, dungi și culori. Un parc de distracții, cu un itinerar bine ales, trecând prin selecția de muzică de la Viniloteca și farmecul deliciilor artizanale a la Bereta până la HollaTombabe: caruselul fantezist cu haine unisex și unisize pentru cei cărora nu le e teamă să experimenteze. Și acestuia i se adaugă bijuterii, vinyluri, colaborări cu artiști români și originalitatea proiectelor, printre care tricourile #VorbeșteRomânește.

Ina Biebel stă în spatele acestora și oferă necontenit o altă formă lucrurilor pe care credem că le știm, printr-un exercițiu de echilibristică ce învinge teama de necunoscut și îmbină dorința de inovare. Undeva între vise și visuri, între pereții unui apartament cu dichis din centrul orașului și The Great Wall of Facebook și Instagram, Ina aduce un strop de culoare, o recomandare bună și o doză din curajul ei.

Dacă ai vrea ca lumea să știe un singur lucru despre afacerea ta, care ar fi acela?

Că nu e o afacere, ci o pasiune.

Ce te inspiră?

Nimic din ceea ce e pe val și mai tot ce e de nișă. Mă inspir foarte mult din ceea ce văd pe stradă și foarte puțin din ceea ce văd în online. Și mă bazez foarte mult pe ceea ce îmi declanșează mie ceva, fie că e muzică, bijuterie, fashion, literatură sau texte pe tricouri.

Îți amintești momentul sau ziua în care ai simțit că, într-adevăr, faci fix ce-ți place și ești omul potrivit la locul potrivit?

Nu știu dacă sunt omul potrivit la locul potrivit, mă bazez mult pe „Fă rai din ce (n-)ai”. Nu prea are cum să nu iasă bine dacă faci ceea ce-ți place. Și îmi amintesc exact momentul în care am știut că fac ce trebuie: când s-a ridicat o sprânceană neîncrezătoare și a lăsat de înțeles că nu o să reușesc. Nici nu a fost nevoie de cuvinte ca să mă ambiționez. Oamenii, toți oamenii pe care îi întâlnești, lasă urme și dacă cred în tine, dar mai ales dacă nu. Sau măcar te ambiționează și nu te lasă să lâncezești 🙂

Pare că trăim vremuri distopice și, cum știu că îți place să citești și să te bucuri de muzică, spune-ne cu ce carte și cu ce album ai asocia această perioadă.

Îmi plac distopiile foarte mult. Și mi se pare că am ajuns să și experimentez una. Dorință împlinită. Nu mi-a plăcut inițial, dar ajungi să accepți realitatea. Am citit și ascultat ceva muzică în perioada aceasta, dar nimic în legătură cu vremurile în care trăim, așa că trebuie să scormonesc în memorie pentru o analogie. Poate Împăratul muștelor de William Golding și noul album Tool – Fear Inoculum.

Se pare că perioada de izolare ne-a testat limitele. Care ți-e limita?

Ieșind din perioada de izolare, realizez cât de mult timp am avut totuși la dispoziție. Dar am muncit dublu ca să rămânem pe linia de plutire. Limita mea cred că ar fi imposibilitatea de a mai face ceea ce-mi place.

Primele 3 cuvinte care îți vin în minte când spui România?

Păduri. Pâine. Taci. Nu mă întreba de ce, ai spus primele trei cuvinte care îmi vin în minte…

Ce brand românesc îți place?

Din ce domeniu? Am atât de multe. Și sigur voi omite multe. Îmi cer scuze în avans. RadioGuerrillaPegasCărtureștiBeretaControlUManNaluLunetOptimefIoanaCiolacuImplantPentruRefuzBumbagBlackButtonBooks. E un singur cuvânt, nu-i așa?