Mihai Mateiu, fondator FLUX Project

on 30.07.2020 at 19:32

(…) văd viața culturală mai degrabă ca o rețea subtilă de vase sangvine care leagă nenumărate celule și organe vitale, decât ca pe niște insule în derivă.

Photo by Vlad Cupsa | fb.com/vladcupsafotograf

Mihai a crescut și s-a format într-un mediu marcat de cărți, filme, artă plastică, muzică și teatru, iar din 2004 activează în domeniul evenimentelor culturale.

Pe Mihai îl știm din Cărturești Cluj, unde, timp de peste 11 ani, a coordonat evenimentele din librărie. Cu energie din belșug și multă pasiune, Mihai a organizat lecturi publice, dialoguri cu scriitori, conferințe și workshop-uri de psihologie practică, concerte și spectacole-lectură, ateliere creative, seri de povești pentru copii, expoziții, concursuri foto și de design, ateliere muzicale, cluburi de lectură și câte și mai câte întâlniri frumoase și cu sens între invitați și public.

Atelier de teatru interactiv | Foto de Roxi Pop

Care este povestea FLUX Project?

După 15 ani de muncă în zona evenimentelor culturale, în care am concurat cu ceilalți organizatori din Cluj pentru același public relativ restrâns și tot mai depășit (numeric) de ofertă, am simțit foarte acut nevoia de a face ceva concret în direcția creșterii publicului cultural. Și am văzut un potențial uriaș în această direcție în companiile cu care avusesem contact – tineri inteligenți și deschiși, ajunși la o anumită stabilitate financiară și în căutare de mai mult sens. Legătura s-a făcut foarte ușor, pentru că întotdeauna am crezut că experiențele culturale te pot îmbogăți și că ele sunt pentru toată lumea, nu doar pentru o elită intelectuală.

Ideea s-a conturat încet-încet, iar când a fost rotundă și părea perfectă, am avut înțelepciunea să-mi iau 6 luni pentru testarea ei în compania unor amici, înainte de a înființa firma. A mers foarte bine, feedback-ul primit atât de la companie cât și de la furnizorii pe care i-am implicat a fost excelent, așa că în februarie 2018 am depus actele și am intrat în joc.

În acest moment avem o ofertă de peste 100 de experiențe culturale, dintr-o arie foarte largă și democratică a acestui termen, de la gătit la biologie sau filosofie și de la muzică sau ceramică la arte marțiale. Un puzzle de activități care poate construi o perspectivă mai complexă asupra lumii. Le propunem, asumându-ne o muncă de curatoriat și personalizare pentru fiecare client, încercând să-i convingem că e important ansamblul, nu doar experiențele individuale. Că e necesar să mergem în întâmpinarea nevoilor și dorințelor oamenilor, dar și să-i provocăm cu lucruri noi, poate chiar mai puțin confortabile la prima vedere, pentru că altfel nu vor descoperi mult, rămânând cu ceea ce cunoșteau deja. Iar feedback-ul care ne-a confirmat asta a fost surpriza oamenilor de-a fi descoperit plăcere și interes, chiar pasiune, în zone pe care nu le-ar fi explorat singuri (Nu m-au pasionat niciodată benzile desenate și acum sunt fan, am deja o mică bibliotecă; Credeam că gătitul e anost și plictisitor, iar acum sunt la al treilea curs și prietenii mă ovaționează la cine; Mă gândeam că artele marțiale sunt doar o formă de cafteală organizată, iar acum, de când fac antrenamente, mă simt mai echilibrat și focusat în munca mea).

Aș zice că Flux e proiectul meu de maturitate, în care simt că valorizez în cel mai înalt grad tot ce am învățat în anii de evenimente culturale de dinainte, dar și abilitățile mele personale. E povestea cristalizării unei viziuni despre locul culturii în viețile noastre și a felului în care ea le poate spori valoarea.

Ce te-a determinat să pornești propriul business?

Un cumul de factori, probabil. Nevoia puternică a unei alinieri a muncii pe care o fac cu viziunea și valorile mele. Dorința de a schimba ceva în realitate, aducându-mi micul aport la o lume mai bună. Provocarea de a-mi testa viziunea în materie de viață culturală. Dorința de a experimenta ideea de start-up cultural, dovedindu-mi că ceea ce am de oferit e într-adevăr important pentru oameni și ieșind din paradigma culturală a victimizării, a așteptării (cu îndreptățire superioară) să fiu susținut. Și nu cred că sunt conștient încă de toate resorturile.

Care au fost obstacolele de care te-ai lovit?

Fiind toată viața adultă angajat și venind dintr-o cultură extrem de neprielnică antreprenoriatului, fiecare aspect cu care m-am confruntat (juridic, financiar, tehnologic/digital, de marketing, etc.) a fost un obstacol. Dar, după panica din fața fiecăruia, a apărut adaptarea, înțelegerea faptului că nu e sfârșitul lumii, că de fapt nu-i atât de complicat, că de fapt e chiar mișto. Iar tot ce înțelegi și începi să stăpânești devine sursă de încredere. Și sunt sigur că vor mai fi multe obstacole, că sunt doar la început, dar încep să am încredere în energia care se declanșează pentru a le surmonta. Sunt, la scară mică, un fel de salturi evolutive, declanșate de vicisitudini.

Ce îți dă energie în ceea ce faci?

Aș zice că satisfacerea celor trei nevoi majore ale mele legate de cultură, care au stat la baza Flux-ului: nevoia de diversitate (am o listă lungă de aspecte, domenii, teme, unghiuri de abordare de care sunt curios, la care se adaugă constant altele, venite dinspre clienți), nevoia de explorare (bucuria de-a căuta, folosindu-mi flerul, experiențe interesante și cu sens, de-a le testa, procesa și vedea ce mi-au oferit) și nevoia de împărtășire (să dau mai departe ce am găsit valoros, adaptând dacă e nevoie, facilitând, trăind bucuria incredibilă de a vedea pe fețele participanților încântarea descoperirii).

Ce te inspiră?

În primul rând oamenii: cei foarte apropiați, cu care discuțiile merg direct la rădăcină; cei cu care am lucrat și de la care am învățat; cei pe care-i admir și îi citesc sau ascult. Apoi e, creată tot de oameni, întreaga cultură, civilizația noastră abracadabrantă – orașele, arhitectura, cărțile, miturile, știința, muzica și dansul etc. etc. Și, tot mai mult în ultimii ani, natura, de care-am fost cumva rupt foarte multă vreme și spre care acum mă întorc cu o nevoie extremă de reconectare, de regăsire a ceva foarte vechi și important.

Atelier de ritm și percuție | Foto de Vlad Cupșa

Cum ai resimțit această perioadă de criză și cum i te-ai adaptat?

La început, câteva zile, cu anxietate și dezorientare – catastrofa care lovește pe neașteptat, dificultatea predicției. Apoi am făcut un efort enorm de reechilibrare și evaluare, declanșat de nevoia de a face față. Familia s-a strâns ca o țestoasă romană, impenetrabilă (și am trăit, în acest nucleu, o conectare și adaptare incredibile). La Flux am mutat rapid o parte din ofertă online, reușind să păstrăm câțiva clienți. Am deschis și ateliere publice, un lucru pe care ni-l doream de mult. Și am folosit timpul rămas pentru alte recuperări: am creat și lansat site-ul, newsletter-ul, primul podcast. Și am încercat mereu să înțelegem cum se va restructura domeniul nostru, cât de important e în criză și cum va fi după, cum se vor raporta oamenii la el etc.

Ce ai învățat în această perioadă?

Că sunt foarte multe lucruri pe care nu le poți controla și trebuie să înveți să trăiești cu nesiguranța asta. Că media poate fi foarte nocivă și uneori trebuie să pui piciorul în prag radical. Că echilibrul e ceva extrem de personal, pe care-l găsesc totdeauna în mine, confruntându-mă cu ceea ce trăiesc, simt sau gândesc. Pe mine m-au ajutat enorm în criza asta însemnările într-un fel de jurnal (în care m-am forțat să pun și micile bucurii ale fiecărei zile) și niște exerciții simple de meditație.

Iar profesional, că orice criză poate deveni o oportunitate de creștere extraordinară (nu financiară, ci la nivel de adaptabilitate, creativitate, focus, relaționare).

Cum crezi că se va schimba lumea după pandemie? Vom rămâne cu ceva din experiența asta?

Mă tem că schimbarea va fi mică, incomparabilă cu nevoia și potențialul de schimbare pe care cu toții cred că le-am intuit. Creierele noastre sunt leneșe, super-stresate de schimbare – ne vor trage cumplit înapoi, către lumea de dinainte, oricât de imperfectă sau aberantă ar fi ea.

Mi-aș fi dorit ca această criză, care ne-a oprit forțat din goana continuă a vieților noastre, să ne dea ocazia de-a le reanaliza și de a decide ce vrem să schimbăm (de exemplu relațiile nesănătoase pe care le avem cu mediul natural, cu produsele de consum, cu munca etc.) și căror alte aspecte vrem să le facem loc (timp pentru noi, grijă pentru mediu, sustenabilitate, cultură etc.).

Antrenament de arte marțiale | Foto de Roxi Pop

Cum vezi industria de evenimente după criza Covid-19?

Cred că, în lipsa unei implicări și intervenții înțelepte a statului, cele mai afectate, poate chiar anihilate, vor fi instituțiile, business-urile și ong-urile care clădesc, de ani de zile, o fundație a vieții culturale: spațiile de artă, proiectele independente de teatru și dans, editurile și librăriile. Cele care investesc enorm, asumând o viziune pe termen lung, în formarea de public, de comunități etc. Iar cele care-și vor reveni cel mai repede vor fi cele care, în opinia mea, oferă de fapt cel mai puțin, exploatând financiar domeniul – marile festivaluri, târguri, platformele de vânzări online etc. Sunt două dimensiuni conturate de nevoi diferite: pe de o parte, nevoi interioare, intime, pe de cealaltă parte, nevoi exterioare (de-a fi acolo, parte din, validat din exterior).

Pentru mine personal nu e o tragedie că nu voi mai participa la concerte cu alți 50 000 de oameni. Aș prefera în schimb să pot merge la teatru în spații dedicate sau neconvenționale, la filme în cinematografe, la concerte în săli, cluburi sau spații deschise, la lecturi publice în cafenele și librării, la ateliere, experimente, vizite ghidate, întâlniri cu comunități, prezentări de proiecte. Pentru că văd viața culturală mai degrabă ca o rețea subtilă de vase sangvine care leagă nenumărate celule și organe vitale, decât ca pe niște insule în derivă.

Povestește-ne despre un brand românesc care îți place.

Nu știu dacă e cu adevărat un brand, dar e unul dintre cele mai frumoase locuri în care am fost (wide world included) – pensiunea Casa cu cerbi din Sucevița. Amenajarea spațiului (cu obiecte autentice adunate în 30 de ani de peregrinări prin satele și târgurile din zonă, dar și din Moldova și Ucraina, cu intervențiile pentru confort minimale și de un bun gust desăvârșit), găzduirea, programele oferite (drumeții în natură, vizite la obiective culturale sau comunități de huțuli, rromi, ucrainieni, polonezi, germani, participare la ateliere creative, experiențe culinare etc.) și mai ales ocazia de-a observa comunitatea în funcționarea ei (casa deschisă, relațiile cu vecinii, rețeaua socială care susține totul) o fac, pentru mine, un spațiu magic care mă reîncarcă și inspiră.