Idei de cadouri pentru pasionații de poezie

on 10.12.2020 at 17:08

Auzim adesea că poezia e pentru cei inițiați, sau că „eu nu citesc poezie pentru că nu știu cum să ajung la ea.” Dar dacă-i dai voie, poezia vine ea la tine, poezia e de fapt extrem de aproape, trebuie doar să ciulești urechile și să găsești frecvența potrivită. Într-un ocean de haos, poezia e o oază de liniște. Într-un anotimp întunecat, poezia e o rază de lumină.

Te invităm să descoperi selecția noastră de poezie, dedicată atât „inițiaților”, cât și celor deschiși spre a se lăsa purtați către alte dimensiuni ale realității, dar și către propriul univers lăuntric. Volumele de poezii de pe lista de dorințe sau cadouri de Crăciun sunt tot atâtea motive de escapadă: te fac să simți că poezia e vie, captează, transmite și generează stări, emoții, sentimente, trăiri. Pe scurt, ne face mai umani.
Fix ce avem nevoie Crăciunul ăsta.

Alwarda, de Ruxandra Novac

✍🏻 Cel mai nou volum al Ruxandrei Novac, apărut de curând în colecția Anansi. Contemporan, a editurii Pandora M, e o carte îndelung așteptată în lumea literară de la noi. Apărut la 17 ani după volumul-cult „Ecograffiti”, cel care i-a și consacrat un loc aparte autoarei în literatura română contemporană, Alwarda este o „istorie a fragilității”, după cum a descris-o Dmitri Miticov. Poezia din Alwarda se desfășoară într-un continuum de emoții care vibrează și te poartă printr-o călătorie interioară complexă. Poeziile nu au nume, ci număr, și cu fiecare dintre ele avansăm într-o lume nouă, care deși are elemente comune cu cea pe care o știm cu toții, are coordonate distopice, bazate pe antiteze.

Civilizații, de Olga Ștefan

✍🏻 Despre Civilizații, Alina Purcaru a scris că „este cartea unor drame surdinizate de zgomotul alb, capabil să ne amorțească pe fiecare dintre noi, un volum insidios, fantast contorsionat, cu o vitalitate de vegetație invazivă, în stare să forțeze fisuri în blocuri și sisteme a căror masivitate oprimă și sufocă.” Olga Ștefan scrie o poezie puternică, viscerală, una care anulează distanțele și recompune în permanență realul. Recomandată pentru serile lungi și grele de iarnă, în care interiorul devine cel mai bogat tărâm de explorare.

Nu striga niciodată ajutor, de Mircea Cărtărescu

✍🏻 Volumul de versuri recent apărut al lui Mircea Cărtărescu, scris la treizeci de ani după penultimul volum, timp în care autorul n-a mai publicat versuri, reprezintă o întoarcere la simplitatea și generalitatea poeziei genuine, imediate și emoționale, dezbrăcate de sofisticarea intelectuală și culturală din vechea sa poezie.

Cele 100 de poeme care compun volumul sunt croite pe măsura fiecărui cititor, în sensul universalității experiențelor surprinse de poet. Melancolie sau durere, depresie sau singurătate, sunt toate explorate în volum, și sunt teme care reflectă până la urmă esența condiției umane.

Poetul la New York, de Federico Garcia Lorca

✍🏻 Un volum eveniment, apărut la noi la Editura Art, în traducerea minunată a poetului Marin Mălaicu-Hondrari, Poetul la New York este una dintre cele mai importante cărți ale lui Federico García Lorca.

În versurile sale, imaginea New Yorkului strălucitor și plin de viață prinde un strat de mucegai, devine cea a unui oraș populat de sărăcie, rasism, tulburări sociale și singurătate.Operă definitorie pentru literatura modernă, Poetul la New York redă perfect complexitatea hipnotizantă și emoțiile crude și feroce ale poeziei lui Lorca.

Mă uit înapoi și dispare, de Teona Galgoțiu

✍🏻 Dacă vorbim despre poezia apărută în ultimul an, nu putem să omitem volumele apărute la nou înființata editură OMG Publishing. Ajunse deja la un număr însemnat, cărțile OMG sunt semnate de unele dintre cele mai tinere și mai promițătoare voci ale noii generații de poeți.
Anul se încheie prodigios pentru editura clujeană, cu două volume consistente: „Un om mai important decât oamenii”, al lui Lucian Brad, și mult așteptatul volum al Teonei Galgoțiu, poetă tânără care cochetează și cu scenografia și teatrul, „Mă uit înapoi și dispare”.
Despre volumul Teonei, Elena Vlădăreanu scrie: „Un pic de teroare, un pic de ludic, niște rime neliniștitoare, niciodată însă prea dramatic, niciodată prea jucăuș, totul și toate într-un echilibru fragil pentru că fetița nu mai e acolo să țină lucrurile sub control și ceva se întâmplă.”
Și câteva versuri din poemul Teonei Galgoțiu, „Vis versace”:

„e păcat, eram aproape

noaptea, se zice, e un moment bun

ne ridicăm ba tu, ba eu

globuri mici de salivă atârnă de tavan

și vibrează la mișcările noastre repetate”