20108122_10155595557789954_5056482952056589531_n

Cătălina Miciu și lumea femeilor care scriu la fel de bine ca bărbații

Prima zi de primăvară, în așteptările noastre, o aduce în prim plan pe Cătălina Miciu. Pentru cei care o cunosc, nici că se putea o asociere mai bună, ea e un ghiocel frezie portocalie, de felul ei,  iar  pentru cei care încă nu au fost însoțiți de ea prin sălile de teatru, nu au aflat de la ea cele mai interesante vești despre poeții români, scriitori de aici sau de mai departe sau nu știu că e deja la a doua carte publicată, ei bine, iat-o. Nu apare oricum, ci spunându-și părerea despre cum e să vezi lumea prin ochii de femeie scriitor. Cât de cât, în limita întrebărilor pe care le-a primit în fugă, la Viena, dar mereu aproape de lumea dezlănțuită a scriitorilor din ro. Un bun prilej de a sărbători femeia, așa cum o facem la Cărturești, prin campania “Femeia la carte”

Cum ți se par discuțiile despre lumea cărții din perspectiva bărbați/femei? Există această distincție?

 Cred că distincția există atâta timp cât noi o facem să existe.

Au femeile nevoie de mai multă vizibilitate?

Probabil. Dar cred că nu e numai o chestie de ordine socială, probabil ține și de ce își dorește persoana respectivă de la viața ei publică. Îmi imaginez că dacă ai fi femeie și ai avea păreri pe orice, precum Andrei Pleșu, da, în timp, ai putea avea mai multă notorietate și vizibilitate.

Din afară, poate fi ușor spus că, în România, și nu numai, lumea cărților este una în care domină bărbații, tu cum vezi acest aspect?

Poate că bărbații au mai multă vizibilitate sau sunt mai vocali, dar aș da câteva exemple de femei puternice care au un cuvânt de spus în lumea editorială ro – aproximativ nou-lansata Black Button Books (trei femei conduc o editură mică, independentă), editurile Nemira și Curtea Veche sunt conduse de femei, Denisa Comănescu are un raft al ei, propriu, la Humanitas, până nu demult singurul festival independent de literatură de la București era organizat tot de femei, Simona Kessler e unul dintre cei mai importanți agenți literari de la noi; și probabil că mai sunt exemple. Cred și că avem câteva scriitoare ale căror texte merită citite și recitite – Nora Iuga, Lavinia Braniște, Svetlana Cârstean.

Cum este să fii femeie într-o lume a cărților dominată de bărbați?

Nu știu, nu m-am simțit în vreun fel marginalizată doar pentru că din când în când mai port rochie. Nici în cazul părții materiale nu cred că sunt diferențe foarte mari – piața de carte de la noi, din păcate, e destul de omogenă în ceea ce privește procentele pe drepturi de autor, desigur, dacă probabil nu ești Cărtărescu, dar nu pentru că nu ești bărbat, ci pentru că nu scrii de să provoci mii de stări în cititor.

Cum vezi lucrurile în viitorul apropiat? Cum vor evolua lucrurile din perspectiva balanței bărbați/femei?

Habar nu am. Eu sper să mai existe edituri și cărți, la ce rată a analfabetismului funcțional avem. Nici nu mai contează cine se ocupă de ele, măcar să fie.

Ceva frumos de spus despre viitorul cărții în România din perspectiva femeilor ca autori de carte, ne spui?

O doleanță – e mișto să fii femeie, dar așa mi-aș dori să nu se facă precizarea asta, pentru că se ajunge simplu și eronat la – eh, femeile nu scriu la fel de mișto ca bărbații. La asta răspund mereu cu Ferrante.

Pe Cătălina o puteți citi în Destinul Prințesei de Nor și pe blogul Cărturești.



There are no comments

Add yours