1979270-0

Cum să te lași de băut cu John Cheever

 

Te-ai gândit vreodată că ai putea să renunți la alcool după ce ai citit o carte? Nu mă refer la vreun volum de self-help de genul Allen Carr’s Easy Way to Stop Drinking, ci la literatură de cea bună calitate. Mai precis, la o antologie de șase povestiri scrise de John Cheever, un maestru al prozei scurte, care nu se preocupă mai deloc cu detaliile clinice ale dependenței de alcool, ci are ca focus principal peisajul uman rămas în urma consumului.

Subiectul nu îi este deloc străin lui John Cheever, care s-a confruntat cu alcoolismul toată viața, de la copilăria petrecută lângă un tată falimentar și bețiv, trecând prin anii maturității, în care a început să privească el însuși prin ochiul sticlei, până la 63 de ani, când a renunțat definitiv la băutură (a murit șapte ani mai târziu).

Povestirile adunate în acest volum sunt unele dintre cele mai bune pe care le-a scris Cheever vreodată, iar ăsta nu-i puțin lucru când te gândești că proza lui scurtă adunată în volum în 1978 (The Stories of John Cheever) a fost premiată cu Pulitzer, cu premiul Criticilor Americani de Carte, cu National Book Award și a stat în topul bestseller-urilor New York Times timp de șase săptămâni. Dincolo de toate aceste medalii, onoruri și omagii, Cheever pictează niște peisaje turmentate, pe alocuri vesele, prin părțile esențiale foarte întunecate ale suburbiilor americane. Zâmbetul ți se topește rapid în fiori ai singurătății, depărtării de lume, ai depresiei și furiei, explodând uneori în moarte. Oamenii se dezintegrează în căutarea unor căi de evadare dintr-un mundan plin de petreceri și seri cu prietenii, deseori golite de sens. Poate de aceea Cheever a fost supranumit de critici “un Cehov al suburbiilor americane”.

Puțini autori de proză scurtă au fost atât de adorați de cititori ca John Cheever. Nu știu nici prea multe povestiri după care să se fi făcut filme. “The Swimmer” (“Înotătorul”), probabil unul dintre cele mai poetice și mai triste texte din această carte, a fost ecranizat la Hollywood, devenind în 1968 un blockbuster cu Burt Lancaster în rolul principal. Nu l-am văzut încă, dar o să găsesc o seară pentru el, fiindcă să faci un film cu succes la public după o povestire de John Cheever trebuie că nu-i o îndeletnicire prea ușoară.

Sunt unii scriitori a căror lectură te incită la băut — ca Ernest Hemingway sau Charles Bukowski. Alții, cum e John Cheever, îți lasă un gust amar povestindu-ți în asemenea detalii naturaliste, alteori fantastice, despre băutură și cei ce o consumă. Cheever nu-și propune totuși să explice de ce alcoolul poate fi dezastruos pentru viața ta și a celor din jur, ci doar să ofere bucăți de realitate excelent scrise despre un subiect pe care îl cunoaște mai bine decât și-ar fi dorit.

Să-i dăm ultimul cuvânt lui John Cheever (și să-l credem pe cuvânt): “O pagină de proză bună rămâne invincibilă.”



There are no comments

Add yours