28-279139-Coperta_fata

Piraţii! O bandă de neisprăviţi

Are ochi scânteietori, o barbă cu care se mândreşte, îşi impresionează publicul cu mişcări de moonwalk şi se consideră un lider înnăscut. Să fie un actor de cinema? Vreun politician în campanie electorală? Nu, e Căpitanul Pirat! Desigur.

A fost nevoie de mai mult de un an şi jumătate pentru ca Aardman Animations să filmeze cele 88 de minute din “Piraţii! O bandă de neisprăviţi. Este o muncă extrem de laborioasă: animaţie cu plastilină în tehnica stop-motion, ajutată apoi de computer şi de tehnologia 3D. Ca să vă faceţi o idee, o cameră a filmat cel mult 4 secunde de film într-o întreagă săptămână. Dar e o încântare ce a ieşit.

După vârsta de 14 ani, filmele cu piraţi ar fi greu de urmărit în lipsa comediei. Ca regulă de box office, piraţii plac dacă au replici deştepte şi amuzante – deci, abia atunci când imaginea lor se îndepărtează de adevărul istoric. Piraţii! O bandă de neisprăviţinu e un hiper-succes de box office, dar îmbunătăţeşte reţeta: gândiţi-vă la un fel de Monty Python pentru copii. Da, chiar îi puteţi lăsa să-l vadă: a fost catalogat drept “Audienţă Generală” în UK şi cu “Acordul Părinţilor” în mai puritana SUA. Probabil că pe la 7 ani îl înţeleg, la 9-10 ani îl iubesc. Totuşi, trebuie să fii adult ca să apreciezi cât e de spumos. OK, un adult căruia îi plac în continuare desenele animate. Punct ochit, punct lovit.

Capitanul Pirat e un tip care ţi-e simpatic din start: are grijă de cum arată şi se crede pe val, dar e depăşit de vremuri, veşnic ultimul în competiţie şi ghinionist. Se demoralizează prea uşor pentru un lider, dar e iubit de echipajul său – evident, nici el făcut din premianţi.

Povestea se petrece în anul 1837, când Căpitanul Pirat consideră că, după zeci de ani de eşecuri, e statistic inevitabil să câştige Premiul Piratul Anului. Ca urmare, deşi are ultima şansă, se aruncă în competiţie. Se înscrie la concurs pe Blood Island (denumită astfel pentru că are – nu-i aşa? – exact forma sângelui) şi încearcă să prade cât mai multe vase, pentru cea mai mare comoară.

Astfel ajunge la bordul lui The Beagle, unde întâlneşte un Charles Darwin trist, singur şi speriat de perspectiva că va rămâne şi necunoscut. Mai rău, e îndrăgostit în secret de proaspăt încoronata Regină Victoria. Darwin descoperă că Polly, papagalul Căpitanului Pirat, este de fapt o pasăre dodo. Cum specia era considerată deja dispărută, Darwin vede o şansă spre faimă, iar şeful piraţilor – calea spre bogăţiile care să-i aducă titlul de Piratul Anului. Dar ca să-şi vadă visul cu ochii, Căpitanul trebuie să-l urmeze pe savant la Londra, oraşul în care toţi piraţii sunt în pericol: Regina îi urăşte.

Personajele principale sunt bine conturate: Darwin nu se dă înapoi de la nimic în drumul lui spre glorie, are un cimpanzeu (un “man-panzee”) care comunică prin fişe şi pare să fie cel mai deştept din toată adunarea, Regina îşi duce obsesiile în patologic (şi-a trecut chiar şi pe blazon faptul că urăşte piraţii), iar căpitanul este înduioşător de depăşit de evenimente. Nu a reuşit să se obişnuiască nici măcar cu tunurile navale – deşi introduse cu aproape 30 de ani în urmă, el încă le numeşte “chestiile alea lungi care fac <bang!>”

Multe glume din film sunt aluzive ori încărcate de referinţe istorice. Aproape fiecare cadru ascunde o surpriză, dar nu trebuie să fii vreun învăţat ca să te bucuri de Pirații!…. Doar să îţi placă descoperirile. Găsiţi laolaltă copia fidelă a clădirii Somerset House (ce adăpostea în 1837 The Royal Society, dar pe al cărei frontispiciu se poate citi un nou motto: “Playing God Since 1660”), planuri şi grafice moderne, formulare de înscriere, bancuri despre supremaţia navală a Imperiului Britanic, savanţi ai perioadei făcând figuraţie, cuburi Rubik şi chiar şi pe Omul-Elefant al lui Lynch.

Piraţii! O bandă de neisprăviţie regizat de Peter Lord (cel cu Chicken Run şi Wallaceand Gromit) împreună cu Jeff Newitt. Scenariul este al scriitorului britanic Gideon Defoe, după primul său roman, “The Pirates! in an Adventure with Scientists”, plasat într-un context istoric bine distorsionat, ca să iasă o poveste savuroasă. Ca bârfă cu iz de publicitate, editorul său spune că Defoe l-ar fi scris încercând să impresioneze: spera că o anume doamnă îşi va părăsi iubitul pentru el. Nu s-a întâmplat aşa, dar a apărut prima carte dintr-o serie ce a ajuns anul acesta la al 5-lea roman. Iar Aardman Animation (Chicken Run, Wallace and Gromit, Flushed Away, Arthur Christmas) lucrează deja la al doilea. În mod logic însă, Peter Lord spune că îl va face film doar dacă va avea suficient succes cu primul.

Vocile personajelor sunt şi ele motiv de încântare: Căpitanul Pirat este Hugh Grant, aflat la primul film de animaţie. Şi face un rol atât de bun încât, dacă nu ştii deja, nici nu te prinzi că e el. Ei, acum voi vă veţi prinde. În rolul Piratului cu Eşarfă este Martin Freeman (Hot Fuzz, The

Office – varianta BBC sau Dr. Watson din Sherlock, tot al BBC-ului). Darwin este David Tennant, fostul Doctor Who, Regina Victoria – Imelda Staunton (Jane Umbridge din Harry Potter, deşi altele sunt rolurile ei importante). Piratul Black Bellamy e Jeremy Piven (Ari din Entourage), iar Liz Cuţit de Abordaj este Salma Hayek (pot spune din Frida, dar sunt convinsă că ştiţi despre cine vorbesc şi dacă spun doar Salma).

Cireaşă pe tort – coloana sonoră. Printre altele: “The Swords of a Thousand Men” (Tenpole Tudor), “London Calling” (The Clash), sau “Alright” (Supergrass). Dacă mai aveţi nevoie de încă un imbold, acest  filmdeprezentare ar trebui să vă facă suficientă poftă. Şi veţi fi, cu siguranţă, uşuraţi să aflaţi că nicio pasăre dodo nu a fost rănită în realizarea acestui film.



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.