coralie

Coralie Bickford-Smith: Îmi place la nebunie să mă joc cu modelul, forma, culoarea și textura

Într-o zi am primit prin poștă una dintre cele mai frumoase cărți ilustrate – Vulpea și Steaua. Ador vulpile, iar când sunt singuratice și desenate absolute spectaculos mă îndrăgostesc iremediabil. De aici până la a cere un interviu cu ilustratoarea și creatoarea poveștii (pentru care le mulțumesc celor de la Editura Litera) nu a fost decât un pas.

Coralie Bickford-Smith e una dintre ilustratoarele momentului. Realizează cele mai frumoase coperte pentru Penguin, are o carte bestseller publicată (premiată cu Waterstones Book of the Year 2015 și menționată în lista Times Cele mai bune 100 de cărți pentru copii), iar ilustrațiile ei au apărut și în The New York Times. Despre design de coperte, cum se scriu cărțile pentru copii și ce înseamnă să faci mereu ce îți place, în interviul de mai jos.coralie

Pe site-ul tău scrie că ești un designer al lucrurilor fine, cu precădere al cărților. Cum te-ai îndrăgostit de cărți?

Am crescut înconjurată de cărți. Casa mea era plină de ele, mama le respecta și le prețuia atât de tare încât am devenit și eu pasionată de ele. Sora mea și cu mine eram mereu cu nasul în câte o carte și în weekenduri mergeam să explorăm librării second hand în căutarea următoarei lecturi. După ce am terminat școala, m-am înscris la Reading University (n.r. lângă Londra) să studiez Tipografie și Comunicare Grafică. Abia în acel moment iubirea mea pentru cărți, tipografie, istoria tiparului și ilustrație a devenit mai mult decât o pasiune – a devenit drumul spre o carieră centrată pe cărți.

Ai avut cărți ilustrate preferate când erai mică? Ai și acum?

Când eram copil mi-amintesc foarte clar cartea asta: The Water Babies, de Charles Kingsley, ilustrată de Ethel F. Everett. Mi se scurgeau ochii pe ilustrații, dar nici măcar o singură dată nu am citit textul. Eram mică, dar mi-amintesc că reveneam deseori la ea să mă pierd în desene.
Cartea preferată acuma este Songs of Innocence and Experience, de William Blake. Blake m-a influențat destul de mult, iar Vulpea și Steaua are la bază poemul Eternitate:

He who binds to himself a joy

Does the winged life destroy

He who kisses the joy as it flies

Lives in eternity’s sunrise

Nu doar că și-a scris cărțile, dar le-a și ilustrat, s-a ocupat de tipar și de legarea lor.
Tot ce a creat Blake e încă sursă de înțelepciune pentru mine.

De ce ai nevoie ca să desenezi?

Ador foile de desen mari și să am la îndemână programul Lightbox, dar deseori eșuez în planul ăsta, așa că am mereu cu mine un carnet ca să pot nota idei și să fac schițe despre lucrurile care-mi trec prin cap.

Lucrezi mult cu pattern-uri. De unde te inspiri?

Mult din ceea ce fac implică distilarea esenței dintr-o bucată literară într-un element simbolic plin de sens și-apoi transformarea lui în pattern. Îmi place la nebunie să mă joc cu modelul, forma, culoarea și textura. Natura mă influențează foarte mult. Mi-e dor de locul de la țară unde am crescut, faptul că locuiesc într-un oraș mare e grozav, dar încerc să merg în spații verzi cât de des pot. Visez mereu la zilele alea din copilărie petrecute alergând liber prin păduri și pedalând spre diverse locuri abandonate și invadate de zeci de plante sălbatice.

Asculți muzică în timp ce desenezi? Cum arată biroul tău?

Da, uneori chiar la maximum. Îmi plac multe genuri muzicale diferite, așa că zgomotul care vine din studioul meu poate fi foarte variat. Am două birouri – unul pentru desenat și unul pentru design. Cred că e un semn foarte bun că nu sunt ordonate, asta înseamnă că sunt preocupată de ceea ce fac. Lucrurile rămân așa până termin un proiect, că apoi trebuie să încerc să le fac să încapă la locul lor. Posesiunile mele par că se multiplică atunci când nu mă uit.

Vulpea și Steaua e prima ta carte, cu texte și ilustrații care îți aparțin integral. Cum ai început să lucrezi la acest proiect? Cât a durat tot procesul până ai văzut cartea tipărită? Ai lucrat mai întâi ilustrația, și apoi textul? Povestește-ne un pic despre procesul realizării cărții.

Mi-am dorit să creez o carte pentru copii de când eram eu însămi copil, dar conceptul de bază pentru Vulpea și Steaua mi-a venit în minte în timp ce studiam la universitate. Nu aveam nici expertiza, nici încrederea necesare atunci să îmi transform ideea în realitate. Povestea mi s-a învârtit prin minte și tot revenea la suprafață în diverse momente, dar mă gândeam „nu fi prostuță, asta nu se va întâmpla niciodată”, și o puneam iar deoparte. Până când într-o zi la birou am fost abordată de un editor și mi-a fost oferită șansa să creez o carte a mea. Instant mi-am dorit să creez Vulpea și Steaua, eram înfricoșată, dar mi-am învins teama de eșec. Punctul de pornire a fost povestea pe care voiam să o spun. Diferit de tot ceea ce mai lucrasem, cartea asta trebuia să fie mai mult decât o bucată de artă vizuală. Avea nevoie de o premisă solidă. Știam că există potențial ca ilustrațiile și designul să fie speciale dacă și povestea era convingătoare. Dar și mai important, trebuia să însemne ceva pentru mine personal, ca ea să aibă o șansă în conectarea cu alți oameni.

A durat cam un an să scriu textul, apoi vreo șase luni de desenat ca să ajung la ilustrațiile astea, ceea ce am făcut în timpul perioadei sabatice pe care mi-am luat-o de la job. A fost intens, a fost mult de învățat, uneori am avut cele mai bune zile, alteori cele mai nasoale.

Lucrezi la Penguin. Cum se împacă un full time job cu creativitatea? Te întreb, pentru că în România majoritatea ilustratorilor doar colaborează cu editurile.

Sunt designer de coperte la Penguin, nu e neobișnuit ca un designer să facă și alte ilustrații în timp ce face design de copertă. Am început să ilustrez tot mai mult odată ce am avut această oportunitate, mai ales cu patternurile pe care le fac pentru copertele clasice din material. Lucrez o mare parte din timp la editură când mă ocup de coperte. Când lucrez la o carte de-ale mele lucrez în studioul meu de acasă. Găsesc spațiul mult mai creativ pentru genul ăsta de muncă.

Îmi place să am două joburi. Ambele se hrănesc unul din celălalt, citesc multe texte clasice pentru designul de coperte și asta mi se filtrează în cap și schimbă felul în care văd lumea; apoi învăț modalități noi de a crea semne și simboluri, ceea ce are o influență asupra felului în care fac designul de copertă.

Care sunt cele mai importante trei lucruri pe care le ai mereu cu tine?

Cheile de la casă/studio
Un stilou
Abonamentul de autobuz.

Ai în plan o a doua carte? La ce lucrezi acum?

Chiar lucrez la cea de-a doua carte. Nu este o continuare pentru Vulpea și Steaua, dar se încadrează în aceiași parametri vizuali. E o poveste nouă cu titlul The Bird and The Worm, despre cât de important e să îți iei timp să te bucuri de moment, care are la bază un citat din Seneca, din culegerea de eseuri Alt timp nu am. Despre scurtimea vieții. Despre viața fericită.

„Dar Viața e foarte scurtă și nerăbdătoare pentru cei care uită trecutul, neglijează prezentul, și se tem de viitor.”

Numește pentru cititori noștri câțiva autori și ilustratori de la care te inspiri.

În cazul ilustratorilor care mă inspiră, tind să mă uit în trecut. Mi-e confortabil și familiar. Să numesc numai câteva influențe: William De Morgan, Owen Jones, Rockwell Kent, Josef Frank, Edmund Dulac, William Blake. Iar autorii la care mă întorc din când în când mereu: Tove Jansson, Philip Pullman, George Orwell, Charlotte Brontë și Hans Christian Anderson.



There are no comments

Add yours