Când zgomotul și secretele nu se exclud

Dacă zgomotul mulțimii mereu în mișcare te scoate din sărite, dacă ai senzația că nu mai înțelegi lumea și că ești singurul altfel, ia o pauză și imaginează-ți: un puști în pragul adolescenței, singurul “încă copil” într-o lume de bărbați în care gândurile sale și ale tuturor celorlalți sunt de domeniul public. Niciun secret, niciun pic de intimitate și – de multe ori – nicio coerență. Doar zgomot. O cacofonie din care nu se poate retrage niciodată complet, care îl încarcă, îl copleșește și reprezintă viața lui. Zi de zi.

Acesta este Todd Hewitt, ce așteaptă să împlinească 13 ani, să devină oficial bărbat în comunitatea sa și – mai mult decât atât – să înțeleagă ce înseamnă asta. Prea multe motive de bucurie nu sunt – bărbații sunt singurii supraviețuitori ai Lumii Noi. E o istorie pe care Todd o cunoaște din predicile oficiale și din Vacarmul celorlalți, pentru că nu a văzut niciodată mai mult de satul său – Prentisstown – singurul rămas în picioare.

În lumea lui Todd, Vacarmul nu se sfârșește niciunde: gândurile fiecăruia zumzăie libere și se revarsă asupra întregului loc. Cu mult timp în urmă, oamenii au căutat salvarea pe această planetă, însă au trecut printr-un război cu o specie locală – spacșii. L-au câștigat, cu un preț mare: un virus spacs a ucis toate femeile și a făcut ca gândurile bărbaților să devină publice. Todd a fost ultimul copil născut în Lumea Nouă. Cu tatăl mort în războiul cu spacșii și mama ucisă de virus, Todd a fost crescut de prietenii părinților, Ben și Cillian.

Acum, pe când așteaptă să treacă zilele care îl mai despart de nu se știe ce, Todd descoperă ceva ce nu ar trebui să existe niciunde, pe întreaga planetă: o gaură în Vacarm. Un loc lipsit de gânduri, cum nu s-a mai văzut de la dispariția femeilor. Lumea eroului nostru va fi dată peste cap și Todd va descoperi – în modul cel mai dur – minciunile pe care a fost clădită versiunea oficială. Vocea pumnalului este o poveste despre conflict, ajutor, prietenie, putere, adevăr și falsificări, despre diferențe și calea corectă, dar – în primul rând – despre lupta de a rămâne tu însuți atunci când societatea încearcă să te transforme.

The Knife Of Never Letting Go (sună mult mai bine titlul în original, nu?) a apărut în 2008 și este prima carte a trilogiei Chaos Walking. Înainte de ea, Patrick Ness publicase doar literatură pentru adulți, dar în cazul său succesul a venit odată cu istoria lui Todd și a Lumii Noi. Spune că nu a planificat să scrie cărți pentru adolescenți, dar că intenționa să scrie o trilogie. Cumva, mi se pare puțin nesincer aici – în ziua de azi, dacă te gândești la o serie de romane, te aștepți să te îndrepți mai degrabă spre literatura de copii și adolescenși decât spre Les Miserable (deși nu e o alegere conștientă). Dar asta nu e important, pentru că rezultatul este o trilogie bună și antrenantă – o combinație de SF, acțiune, dileme morale și istorice – care poate fi citită la orice vârstă. Primul volum este povestit prin vocea – mereu furioasă – a lui Todd și nu cred că vă stric surpriza dacă vă spun că are de-a face cu fuga. Cel de-al doilea roman al seriei (încă nepublicat în română) vă va dezvălui opresiunea, iar ultimul – războiul (după cum vă veți fi dat deja seama, citind).

Patrick Ness spune că a pornit această trilogie de la observația că tehnologia de azi aduce cu ea un zgomot constant, un exces de informație și o lipsă de intimitate. Întrebarea e: ce-ar fi dacă nu te-ai putea ascunde niciodată de ceilalți, dacă nu ar fi vorba doar despre un telefon pe care să îl închizi ori un cont din care să te deloghezi? Eu, una, cred că a reușit foarte bine încă ceva: să vorbească despre frica de diferențe, văzută ca o amenințare ce trebuie stârpită – motiv universal de ostracizare, asuprire și război.

Cronică: Vocea Pumnalului, de Patrick Ness  |  Editura Trei, 2015  |  Traducere de Florina Pîrjol

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.