Concurs Eric Clapton

:))))
Pai,pentru ca s-a molesit rau dupa ce a prizat o doza buna de “Cocaine” si innebunit de tipa de langa el a inceput sa-i faca avansuri,spunandu-i la fiecare 10 secunde”You are wonderful tonight”.Apoi,dupa ce atmosfera s-a mai destins,am aflat ca pe tipa o chema Sally si ca-i tot zicea(dar tipa nu s-a suparat):”Lay down,Sally”.Lucrurile nu au evoluat cum trebuie,Sally a plecat ca o furtuna,iar Mr.Clapton plangea in batista si ruga fiecare prieten:”Next time you see her(tell her that I’m sorry)”:((((
De atunci il cauta astia innebuniti,aiar el umbla liber pe stadioane in Romania….sa-si planga durerea!
De atunci canta usor,abia atingand corzile,de dor si jale ca a suparat-o pe Sally,dar si ca e high de indragostit;peste toate astea se suprapune si frica de Interpol,ca cica,n-ai voie sa iubesti asa zeci de ani,fara rezultat.
Oare Sally ce-o mai face?

De fiecare data cand E.C. urca pe scena si rupea cate o coarda a chitarii sale incerca sa o schimbe in timpul concertului. Intarzierea aceasta era marcata de publicul englez cu o bataie din palme(slow handclap). Impresarul Giorgio Gomelsky a incercat un joc de cuvinte transformand “slow handclap” in “slow hand” ca o referinta pentru Clapton pe care in realitate il considera un chitarist chiar foarte rapid.

Porecla de Slowhand e o dovada a umorului tipic englezesc, Clapton fiind numit asa dupa ce in repetate randuri reusea sa rupa cate o coarda de chitara in timpul vreunui concert (asta se intampla in perioada in care Clapton activa in trupa The Yardbirds, cu alti “anonimi” la vremea aceea, Jeff Beck si Jimmy Page). Insistenta sa de a schimba coarda pacatoasa pe scena, ducea la intarziearea showului. Avand in vedere ca publicul din acea vreme era unul hai sa spunem mai “deschis” il sustineau pe chitarist printr-o serie de batai lente din palme, numita si slow-clap. Experienta s-a repetat si a devenit o obisnuinta, iar astfel Clapton a fost numit de catre Giorgio Gomelsky, managerul trupei de la acea vreme Slowhand. Totul a fost de fapt un joc de cuvinte umoristic, Clapton fiind considerat de fapt un chitarist foarte rapid.

Atunci cand Eric Clapton canta se produce o comuniune cu chitara sa care ma duce cu gandul la “slowart” aceea arta care se face intr-un mod lent, apreciarea acestei pentru sine intr-o lume agitata…astfel muzica sa imi da acesta stare…iar viteza cu care mainile sale ating coarzile creeaza iluzia de reluare, ireal… ducand la “mr. slowhand” 😀

Poreclit Slowhand datorita stilului languros in care canta la chitara si a obiceiului de a inlocui corzile chitarii pe scena, acompaniat de aplauzele lente ale publicului, Clapton a experimentat mai multe forme muzicale, printre care raggae, pop si rock.

Păi nu prea ştiu, dar tare mi-aş dori un album Clapton. Muzica lui înseamnă, pentru mine, amintiri foarte frumoase dar triste. Aşa că sper ca tragerea la sorţi să nu depindă de răspunsul corect.:)